Adoptii internationale doar pentru bunici

In noua legislatie din domeniul protectiei copilului exista prevederi care, desi inspirate din legile europene, sunt rupte de realitatea din Romania. Jurnalul National va prezinta aceste anomalii si va invita sa va spuneti opinia.

De mai bine de trei ani, statul roman isi face lectiile la materia „protectia copilului". Stie ca profesorul UE il va supune unui examen dur, asa ca si-a luat meditatori chiar de la catedra cu pricina si a fost ajutat sa aprofundeze subiectul de consultanti ai Comisiei Europene. Ba chiar, s-a si inspirat din lucrarile altora, ca teza finala sa aiba un aer european... A digerat rapoarte amestecate cu legile altor state, recomandari si avertismente, conventii si statistici. Si i-a iesit... un pachet legislativ. Frumos mirositor si doldora de demagogie, dar greu de inghitit.

Definitivarea acestui pachet legislativ, in conformitate cu legislatia europeana, este o cerinta in procesul de aderare al Romaniei la UE. In mai si iulie anul trecut, reprezentantii Guvernului au avut doua runde de convorbiri cu expertii desemnati de Comisia Europeana. S-au organizat si doua dezbateri publice, la care au fost invitati sa participe parlamentari si reprezentanti mass-media. Toate observatiile transmise de Comisia Europeana au fost constiincios notate, iar in luna noiembrie 2003 a avut loc intalnirea finala.

In luna martie 2004, raportorul Parlamentului European pentru Romania, Emma Nicholson, aflata intr-o vizita la Bucuresti, si-a exprimat satisfactia fata de legile noi, in interesul copilului, adoptate intre timp de Guvern. A fost de ajuns, Guvernul si-a asigurat deja mai mult de jumatate din nota pe care o va primi Guvernul din prezenta la cursuri si... laboratoare.

Legile sunt pe ultima suta de metri...

Aceste proiecte de lege au trecut prin Senat fara a suferi vreo modificare si au ajuns la Camera Deputatilor. Daca nici acolo nu vor fi amendate, articolele la care facem referire in cele ce urmeaza vor intra in vigoare, de la 1 ianuarie 2005, in aceasta varianta. Pachetul legislativ contine patru proiecte de lege:

1. legea privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii;

2. legea pentru modificarea Ordonantei de urgenta nr. 12/2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie;

3. legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului;

4. lege privind regimul juridic al adoptiei.

Ne vom referi la ultimele doua proiecte de lege, cele mai importante din pachet. Conform prevederilor din aceste texte normative, „copil este persoana care nu a implinit 18 ani si nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu, in conditiile legii". Sa vedem in continuare ce prevede Legea privind regimul adoptiilor. Am extras din ea acele articole pe marginea carora ni s-a parut importanta organizarea unor dezbateri publice. Unele dintre articolele legii au, in deschidere, prezentarea unor cazuri concrete care ilustreaza, elocvent, cum prevederile legale sunt mai presus de interesul superior al copilului... In articolul de astazi ne vom referi, exclusiv, la regimul adoptiilor internationale.

Condamnati la orfelinat

Cazul 1:

Gabriela M. are 11 ani si si-a pierdut ambii parinti intr-un accident de circulatie. Bunici nu mai are de mult, iar singura ruda in viata, sora mamei, traieste de un an in SUA, unde a emigrat cu familia. Matusa si-ar dori sa o infieze, iar Gabriela ar vrea sa mearga la ea, pentru ca o cunoaste de cand a venit pe lume si-i e draga. Au petrecut mult timp impreuna inainte ca matusa sa plece din tara. Si, desi se spune ca legislatia din Romania este facuta sa apere interesul copilului...

Art. 39. Adoptia internationala a copilului care are domiciliul in Romania poate fi incuviintata numai in situatia in care adoptatorul sau unul dintre sotii familiei adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul copilului pentru care a fost incuviintata deschiderea procedurii adoptiei interne.

Comentariul. „Salvati Copii"" - Conditia impusa in cazul adoptiilor internationale, potrivit careia aceasta sa fie incuviintata doar in situatia in care unul dintre sotii familiei adoptatoare din strainatate este bunicul copilului este exagerata si nu respecta doua principii de baza ale Conventiei pentru Drepturile Copilului: „interesul superior al copilului" si „unitatea familiei". Organizatia „Salvati Copiii" considera ca este pertinenta extinderea categoriilor persoanelor din strainatate pana la rude de gradul IV inclusiv, care ar putea adopta copilul.

Nici „World Vision" nu agreaza aceasta prevedere. In opinia organizatiei, „practic sansele de adoptie in aceste conditii sunt aproape nule! Ar fi interesanta discutia despre extinderea prevederii pana la rude de gradul IV". (n.r. - Familia extinsa inseamna „copilul, parintii si rudele firesti ale acestuia, pana la gradul IV inclusiv". Conform Codului Familiei, art. 46, gradul de rudenie se stabileste astfel: a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor; astfel, fiul si tatal sunt rude in gradul intai, nepotul de fiu si bunicul sunt rude in gradul al doilea; b) in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la una dintre rude pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda; astfel, fratii sunt rude in gradul al doilea, unchiul si nepotul in gradul al treilea, verii primari in gradul al patrulea).

Copilul trebuie sa stie ca e infiat

Cazul 2

Ioana are 34 de ani si, pentru ca nu putea avea copii, a infiat o fetita care acum a implinit 3 anisori. Cateodata, uita ca nu este copilul ei genetic si multi cunoscuti ii spun ca cea mica seamana fizic sau la caracter ba cu ea, ba cu sotul ei. „Care este varsta la care ii poti spune copilului tau ca este adoptat, sa ii explici de ce mama sau tatal natural nu sunt langa el. Credeti ca exista o varsta? Experienta va fi oricand traumatizanta pentru copil... Cum stim noi, ca parinti, care este momentul oportun? Personal, m-am pus in situatia de a incerca sa-i explic fetitei mele de ce... si nu reusesc sa gasesc inainte de toate cuvintele, apoi nu reusesc sa gasesc toate raspunsurile la multimea de intrebari pe care le-as pune eu daca as fi fost ea (nici eu nu le-am primit ca si copil). Stau si ma gandesc ca sunt anumite lucruri pe care nu ar putea sa le inteleaga si atunci decid ca e bine sa mai aman explicatia. Deci, cand stim ca e bine? Cand ne simtim noi pregatiti... ?". Legea nu ii da Ioanei nici o mana de ajutor. E doar categorica, nu si explicita:

Art. 52. (1) Adoptatorii au obligatia de a informa copilul ca este adoptat, de indata ce varsta si gradul de maturitate ale acestuia o permit.

Comentariul.Inainte ca Legea privind regimul adoptiei sa fie adoptata de Parlament, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie emite un ordin, nr. 45 din 25.03.2004, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 306 din 07/04/2004, care va intra in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2005. Ordinul se refera aprobarea standardelor minime obligatorii privind procedura adoptiei interne si aduce noi lamuriri. Astfel, ni se precizeaza ca beneficiaza de serviciul de adoptie „copiii lipsiti permanent de mediul familial sigur si stabil si al caror plan individualizat de protectie stabileste ca finalitate adoptia interna". Se mai precizeaza, de asemenea, si ca „parintii adoptivi sunt informati de catre serviciul de adoptie asupra obligatiei de a furniza copilului informatii despre adoptie, trecutul si familia naturala, la cererea copilului sau cand considera ei necesar. De asemenea, compartimentul post-adoptie asigura, dupa incuviintarea adoptiei, consilierea si informarea familiei biologice, in special cu privire la efectele adoptiei asupra membrilor familiei."

Baroana Nicholson a starnit scandalul

Problema copiilor romani dati spre adoptie unor familii din strainatate a fost ridicata, cu o vehementa fara precedent, in anul 2001. Atunci, raportorul pentru Romania al Parlamentului European, baroana Emma Nicholson, a criticat dur autoritatile romane in proiectul de raport privind stadiul Romaniei in negocierile cu Uniunea Europeana (UE). In raport, Nicholson acuza Romania ca avioleaza sistematic Conventia ONU privind Drepturile copiilor".

Cateva luni mai tarziu, Guvernul a elaborat, ca raspuns, un moratoriul care suspenda adoptiile internationale. Actul legislativ a fost pus in aplicare in iunie 2001. Desi a primit avizul Bruxellesului, documentul a fost atacat, dupa trei ani, chiar de Emma Nicholson. „Cu acest moratoriu, Romania a invitat, practic, la presiuni, pentru ca a transmis mesaje confuze", a spus baroana.

„Guvernul foloseste in mod nepotrivit adoptia internationala ca metoda de protectie a copilului aflat in dificultate. Recurgerea la adoptia internationala, asa cum se face aici, este in totala contradictie cu drepturile copilului, definite de Conventia ONU si Conventia de la Haga", a mai comentat parlamentarul european pentru Jurnalul National in timpul vizitei facute in februarie la Bucuresti.

Solutia cea mai buna pentru orfanii romani este, potrivit Emmei Nicholson, sa fie incredintati asistentilor maternali. „Romania e o sursa minunata de asistenti maternali, pentru ca aici institutia familiei, valorile familiei, sunt foarte dezvoltate. Aici, oamenii inteleg ce este familia", a spus Nicholson. De altfel, Emma Nicholson sustine ca adoptiile internationale nu ar trebui incurajate nicaieri in lume. Ea motiveaza ca, o data ce copilul pleaca din tara de origine, intra in alt sistem „si numai Dumnezeu stie ce-i rezerva viitorul". (Irina Cristea)

Adoptiile au pus Guvernul roman intre ciocanul UE si nicovala SUA

Statele Unite, Israelul, Franta, Italia si Spania sunt tarile care s-au aflat in prima linie a protestelor fata de suspendarea precedurilor de adoptie. Demersurile pe care oficiali din aceste tari le-au facut pe langa Guvernul roman au fost mai mult sau mai putin oficiale. Astfel de demersuri au pornit de la sesizarile pe care politicienii straini le primeau de la propriii lor cetateni, ramasi blocati in diverse stadii ale procedurilor de infiere a unor copii romani.

Senatori, premieri, ambasadori si chiar presedinti au reactionat si au incercat sa mijloceasca ridicarea interdictiei. Senatorul american Jack Reed, ambasadorul SUA la Bucuresti, Michael Guest, fostul secretar de Stat, Richard Armitage au jucat rolul de „factori de presiune" pentru ca Bucurestiul sa ridice moratoriul, iar familiile din SUA sa poata infia micuti din Romania. Premierul italian Silvio Berlusconi ar fi intervenit, la randul sau, pe langa Adrian Nastase, la fel si un grup de senatori de la Roma. Rezultatul acestor interventii se pare ca a fost adoptarea, considerata „ilegala" de Bruxelles, a peste 100 de copii de catre familii din Italia.

Multe dintre presiuni au avut insa motive bine intemeiate, sustinute de dreptul international privind protectia copilului. Un caz special ar fi cel al Spaniei. La momentul punerii in aplicare a moratoriului, autoritatile romane primisera 1.200 de dosare cu cereri de adoptie din partea familiilor spaniole. Situatia acestor familii si a copiilor pe care ii doreau a devenit, din acel moment, extrem de complicata. Cand autoritatea pentru adoptii din Spania da unda verde unei familii care doreste sa adopte din Romania sau din alt stat, acea familie nu mai are voie, timp de cinci ani, sa adopte din alta tara decat cea pentru care a primit aprobarea, in baza unui certificat de idoneitate. Daca procesul de adoptie se intrerupe, acea familie nu mai poate infia, pe cale internationala, nici un copil, timp de cinci ani. (Irina Cristea)

Multi copii abandonati nu au acest statut

La recensamantul din 2002, Institutul National de Statistica a numarat si orfanii. Romania avea atunci 49.500 de copii si tineri protejati in 940 de institutii. Potrivit cifrelor microrecensamantului, desfasurat in perioada 18-27 martie 2002, simultan cu recensamantul populatiei si locuintelor, din cele 940 de institutii, 82,1% sunt institutii publice, care protejeaza 93,3% din copiii aflati in dificultate. Structura pe sexe releva ca baietii au o pondere de 55,2%, iar cea pe grupe de varste, faptul ca mai mult de jumatate din numarul total de copii inregistrati sunt adolescenti cu varste cuprinse intre 12 si 17 ani, iar peste o cincime, copii de 6-11 ani. Din cei 49.500 de copii, 3,4% nu au acte de identitate, 22,6% sunt orfani, iar aproape 50% nu au avut legaturi cu parintii sau cu rudele, cel putin o data intr-un interval de sase luni. In pofida procentului mare de copii care nu mai au legaturi cu familia, numai 11,2% din totalul copiilor protejati au fost declarati abandonati, baietii reprezentand mai mult de jumatate.

Pentru 93,5% din totalul copiilor nu exista consimtamantul parintilor pentru adoptie, iar parintii a 9,9% dintre copii au fost decazuti din drepturile parintesti din diferite motive. In ceea ce priveste motivul plasarii copiilor in institutiile de tip rezidential, a iesit la iveala faptul ca motivele sociale au fost invocate la 66,1% din cazuri, cele medicale la 55% si cele economice la 50,3%. 84,1% dintre copiii abandonati frecventeaza o forma de invatamant.

Scurt istoric al adoptiilor internationale

Imediat dupa 1989, existenta unui numar foarte mare de copii institutionalizati, cei mai multi abandonati, a generat un val de adoptii internationale, numarul solicitarilor de adoptii nationale fiind foarte mic. Au existat, de-a lungul timpului, presiuni interne si internationale pentru facilitarea adoptiei internationale, invocandu-se drepturile copilului, respectiv interesul sau de a fi crescut intr-o familie cu posibilitati materiale corespunzatoare. Au fost cazuri in care adoptiile erau aprobate de instanta in baza unor dosare incomplete, dar si cazul in care parintii au dat in judecata Comitetul Roman pentru adoptii, pretinzand ca, prin refuzul acestuia de a le lua copiii in evidenta celor ce pot fi adoptati, s-ar fi incalcat dreptul lor de a decide in interesul propriilor copii. Raportul UNICEF pe 1997 concluzioneaza ca adoptia internationala nu era realizata in interesul copilului, ci mai degraba in cel al satisfacerii unor interese pecuniare. Zeci de fundatii, avand autorizatii in domeniu, prezentau clientilor straini albume cu copiii disponibili, percepand taxe declarate intre 2.000 si 3.500 de dolari. In realitate insa, pentru a „impulsiona" procesul, comisioanele incasate erau mult mai mari.

Afaceri

In 1998 existau nu mai putin de 90 de astfel de fundatii in Romania. Prin ele, 9.062 de copii fusesera trimisi la „export". Cifra reala este mult mai mare, pentru ca, mai ales in primii ani dupa revolutie, adoptiile se faceau la mica intelegere dintre parinti si strainii veniti in tara noastra sa infieze. Singurul avantaj al acestui negot cu copii: spre deosebire de romanii care vor sa adopte numai copii perfect sanatosi, strainii acceptau si copii bolnavi sau handicapati. Poate si pentru ca, in tarile lor de origine, statul chiar sprijina familiile aflate in astfel de situatii...

In anul 2000 s-au inregistrat 1.291 de adoptii nationale si nu mai putin de 3.035 de adoptii internationale! Aceasta uriasa diferenta a impus instituirea unui moratoriu, iar in octombrie 2001, Guvernul Nastase a emis o ordonanta de urgenta prin care toate adoptiile internationale erau suspendate.

Moratoriu

Dupa cum se stie, moratoriul a fost incalcat si alti 1.000 de copii romani au fost „exportati", „la presiunile oficialilor din alte state", dupa cum recunosteau, la inceputul acestui an, chiar reprezentantii Executivului. Mass-media a relatat pe larg scandalul adoptiilor internationale, iar Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptii a replicat, printr-o manevra deloc eleganta, ca „s-au folosit copiii ca pe o arma politica", facand referire la atacurile la care fusese supus Guvernul Nastase... Pentru linistea baronesei Emma Nicholson care ameninta chiar, la un moment dat, cu intreruperea negocierilor penrtru aderarea Romaniei in UE, s-a cazut in cealalta extrema. Noua lege privind regimul adoptiilor reduce la zero sansele copiilor romani de a fi infiati de cetateni straini, chiar daca acestia sunt rude de gradul IV. Cu toate ca, in cazul adoptiei interne, se da prioritate familiei extinse. Se intelegem ca, in viziunea guvernantilor, odata stabiliti in alte tari, acesti cetateni isi pierd calitatea de rude? Singurii care mai au dreptul sa infieze sunt... bunicii, situatie de domeniul incredibilului, caci e greu de crezut ca persoane de varsta a treia pleaca pentru a o lua de la capat pe pamant canadian, de pilda, lasand restul familiei in tara...

Cititi maine!
In numarul de maine va prezentam dezvaluiri despre adoptiile interne, proces pe care statul a refuzat sa-l sprijine financiar.