Adormirea Maicii Domnului

Astăzi este praznicul Adormirii Maicii Domnului, când cinstim mutarea ei din această lume lângă Sfânta Treime. Hristos nu o putea lăsa pe cea care l-a purtat în pântece să putrezească în pământ, astfel încât după îngroparea sa i-a luat şi trupul în împărăţia Sa.

Domnul Iisus Hristos, aflat pe cruce, a lăsat-o pe Maica Sa în grija Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan şi a locuit în casa lui din Sion, la Ierusalim, după cum relatează tradiţia şi scrierile din vechime. În această casă s-au strâns ucenicii după răstignirea Domnului şi aici li s-a arătat după Înviere "intrând prin uşile încuiate" la ei, tot în această casă a venit şi peste opt zile, încredinţându-l pe Toma de urmele rănilor.

Casa Sfântului Ioan a fost locul multor adunări pentru rugăciune şi săvârşirea celor sfinte de către ucenici şi apostoli după înălţarea Domnului la cer. Maica Domnului îşi petrecea vremea în săvârşirea faptelor bune, dar mai ales rugându-se mult în Grădina Ghetsimani, locul unde vorbea cu Fiul Său iubit şi îi cerea să o ia mai curând la El din această "vale a plângerii". Şi rugăciunile au fost ascultate de Fiu, care nu a lăsat-o prea mult departe de El. Arhanghelul Gavriil a fost trimis să-i bine-vestească a doua oară, spunându-i că în curând va fi luată la cer.

PREGĂTIREA PENTRU CER
Diaconul Dumitru-Ionuţ Popescu de la Biroul de Presă al Patriarhiei Române prezintă episodul mutării la cer a Maicii lui Dumnezeu: "Luându-şi rămas-bun de la toţi cei apropiaţi, Maica Domnului a petrecut ultimele sale zile pe pământ în priveghere şi rugăciune, încurajându-i pe cei ce plângeau adormirea sa că nu va înceta să se roage pentru ei înaintea Fiului Său, ci le va fi lor pururea mijlocitoarea către Dumnezeu. Le poruncea să nu plângă, ci să se bucure pentru moartea ei, căci, stând mai aproape şi înaintea scaunului lui Dumnezeu, privind faţă către faţă pe Fiul şi Dumnezeul Său şi vorbind gură către gură, atunci va putea cu mai multă înlesnire ca să se roage şi să milostivească bunătatea Lui. Cunoscându-i dorinţa, Dumnezeu a rânduit ca Sfinţii Apostoli să fie prezenţi la adormirea Maicii Sale. Astfel, în toiul preocupărilor pentru ceremonialul înmormântării, de care se îngrijea Sfântul Apostol Ioan, dintr-un nor strălucitor au căzut ca nişte picături de rouă înmiresmată Sfinţii ucenici şi apostoli ai lui Hristos, care, de la marginile pământului, unde se aflau în misiune apostolească, au venit să aducă dovada dragostei calde faţă de mama Învăţătorului şi Mântuitorului lor. Un moment de profundă emoţie şi trăire s-a petrecut în clipa când din înaltul Cerului, înconjurat de oştirile îngerilor, Dumnezeiescul Fiul al bătrânei maici coboară peste Sion, pentru a spori strălucirea şi importanţa clipei, dar şi pentru a primi în mâinile Sale cinstitul suflet al Sfintei Fecioare". După ce trupul Maicii Sfinte a fost aşezat şi pecetluit în mormântul din satul Ghetsimani, apostolii au rămas trei zile pe munte, în timp ce îngerii cântau minunat pentru ea. A treia zi a sosit la mormânt şi Sfântul Toma, care fusese plecat la propovăduire departe şi nu ajunsese la timp. Când au deschis mormântul au văzut că era gol, dovadă de netăgăduit a strămutării cu totul la cer.

Călătoria tăcută spre lumea miracolelor
O bisericuţă mică, intimă, mii de oameni adunaţi în jurul ei, veniţi din toate colţurile ţării, mulţi dintre ei pe jos, uşile caselor care se deschid pentru a da pelerinilor o bucată de pâine, o gură de apă ori o încurajare creştină - aşa începe pelerinajul înspre icoana Maicii Domnului de la Nicula, drumul spre lumea miracolelor.

Nu e om să se pornească spre Nicula cu două zile înainte de ziua Adormirii Născătoarei de Dumnezeu să nu aibă în suflet o dorinţă, o speranţă născută din durere, din vise ori pur şi simplu din credinţă. Bolnavi ori sănătoşi, săraci ori  bogaţi, învăţaţi ori abia reuşind să desluşească slova scrisă vin aici pentru a descoperi miracolul, aşa cum o fac toţi românii de mai bine de 300 de ani.

La primele ore ale dimineţii din ajunul marii sărbători, încă sunt puţini oameni pe iarba din faţa Mănăstirii Nicula. Spre seară, platoul din preajma bisericuţei vechi, din lemn, va fi plin de oameni care vor alege să doarmă pe jos, doar-doar, sâmbătă, în ziua Adormirii Maicii Domnului, vor atinge icoana şi se vor tămădui de rele. "Trupeşti copilă, trupeşti. La anii ăştia măcar puţină alinare. Am 76 de ani şi până poci (n.r. pot) viu în tot anu'. Da' şi de suflet. Să mai găsească omu' un bob de alinare într-o lume care merge spre sfârşit", spune Niculina Botoş şi îşi continuă drumul în tăcere ca şi până acum. Vine din Gherla pe jos. A parcurs cinci kilometri şi va dormi în iarba de lângă mănăstire. Nici n-a început lumea să se adune bine că începe ploaia. În acest an, în ajunul zilei celei mari vremea s-a supărat pe lume. "Ploaie curată să fie că le-om duce bine pe toate celelalte. Dacă încă mai plouă ne mai iubeşte Dumnezeu", spune nana Ioana, privind din poartă la lumea pe care o invită să se adăpostească în curtea sa. Pelerinii se ascund în grabă şi se aşază tăcerea.

"Când plouă de Adormirea Maicii Domnului e semn de la Măicuţă. Ne iubeşte şi ne iartă Dumnezeu. Aşa a plâns şi pe vremuri. Unii zic că a plâns câteva zile, alţii că a plâns câteva săptămâni icoana lui Luca. Dacă nu sunt lacrimi cu gheaţă, e semn bun că ne mai iubeşte Mama de Dumnezeu", spune nana Ioana din Nicula. E scumpă la vorbă. Ca mai toţi ardelenii. Ca pentru sine uneori mai continuă: "Venit-au capete încoronate, prinţi austrieci şi de-ai noştri, au fost şi comunişti. Pe toţi i-a iertat şi i-a tămăduit icoana, după cum le-a fost sufletul şi credinţa. Amu' (n.r. - acum), de când vin doar să se vadă, n-am mai auzit să le dea  Dumnezeu ajutor la iştea de ne mână (n.r. cei care ne conduc ţara). Că nu vin să caute minunea lui Dumnezeu, vin pentru ochii oamenilor şi-apoi vedem asta în tot ce vine. Vin şi pleacă şi răul în lume sporeşte. Da' să ştii copchilă că nici răul nu-i veşnic" - şi nana Ioana se retrage în tăcere, privind în sus spre mănăstire. În urmă cu 300 de ani, icoana pictată de preotul Luca din Iclodul Mare a lăcrimat între 15 februarie şi 12 martie 1699. Nobilii străini ai vremii au vrut să ia icoana, împingându-i pe ţăranii ardeleni în pragul răzmeriţei. Le-a returnat icoana şi, de atunci, Nicula şi mănăstirea ei, înfiinţată de pustnicul Nicolae pe la 1332, a devenit loc de pelerinaj pentru toată suflarea creştină ortodoxă ori catolică, locul fiind declarat la 1928 de Papa Pius al XI-lea ca fiind Sanctuar Marian. (Lacrima Andreica, corespondent Cluj)

2,2 milioane de români îşi serbează onomastica de Sfânta Marie Mare

1,8 milioane de femei poartă numele de Maria sau derivate ale acestuia

0,4 milioane de bărbaţi sunt botezaţi Marin sau derivate ale acestuia