Adrian Nastase, lup de mare

Prima incercare a ziaristilor de la Jurnalul National de a redescoperi Romania dateaza din prima zi a anului 2004. Echipa noastra a fost atunci printre petrolistii din mijlocul Marii Negre, pe Platforma Centrala.

31 decembrie 2003. Dorm sub dus, incep sa functionez la micul dejun. Doctorul imi face o supradoza de cafea filtru si, de pe la pranz, ma apuc de scris. Bogdan smulge aparatul si dispare deasupra, pe heliport, sa pandeasca pescarusii. Se anunta ploaie si furtuna, bate un vant cu muchii.

Iau o pauza si doctorul ma invita sa vad cambuza, frigiderele-depozit ale Platformei. Usi masive, metalice, de seif, care etanseaza si izoleaza termic. O incapere pentru produsele uscate. Alta - pentru mezeluri, alta - pentru carne, alta - pentru conservaraie. Profit de ocazie si stau de vorba cu bucatarii.

JURNAL DE BUCATARIE. Adrian Nastase, seful bucatarilor, este cel care da alt gust monotoniei zilelor de pe mare

Seful are un nume faimos, Adrian Nastase, 39 de ani, si o fetita, in varsta de 8 ani. A facut scoala de bucatari a IHR, din Eforie Nord, a lucrat pe la Restaurantul Bellona, la Cazino. Din 1988 s-a angajat pe tancurile petroliere. Pe Platforma a ajuns acum 7 ani. Echipa lui arunca "pe front" cinci bucatari si trei oameni de deservire la fiecare schimb. El este cel care intocmeste necesarul de hrana pentru o saptamana si da comanda la tarm. Imi lamureste taina painii cea toate zilele proaspata: se face aici. Mai ales, este atent sa aiba in permanenta rezerva de faina pentru cazuri de criza. Fiindca ii stie pe toti, mai ales este atent sa prepare meniuri diferentiate, sa-i multumeasca. Sa le gateasca de regim celor care au nevoie. Sa le gateasca de post celor care se roaga. Sa se incadreze in baremul de 4.000-5.000 de calorii pe zi. Cert e ca reuseste sa prepare mancaruri mai gustoase decat in multe restaurante bucurestene, din centru.

Dar iata ce le-a pregatit Adrian Nastase petrolistilor de pe Marea Neagra, pentru masa de Revelion: muschi de vita impanat, rulada de porc, pui si curcani umpluti, salau pane, sarmale, gratare de porc, vita si pui, salata de boeuf, toba, caltabosi, mezeluri, carnati, tort, salata de fructe, pateuri, saleuri, cozonaci, fursecuri, sucuri, cafea. Pentru a doua zi, placinta cu branza si ciorba de burta. Hei, mai are cineva de comentat ceva, daca Adrian Nastase vrea sa ajunga presedintele Romaniei?!

REVELION CU VRABIILE. Scriu ca un apucat pana la ora 21:00, cand seful cel mare ma cheama la cantina, ca incepe. Imi pun tinuta de gala - ciorapi de lana, ultimul tricou curat - zic ca nu merge cu casca si cobor. Masa festiva - un sir de mese nefestive, puse cap la cap. Pe dansele - lista citata, aranjata pe platouri.

Deci bufet suedez, cum ar veni. Altminteri, cantina obisnuita. Petrolistii se strang pe la celelalte, zumzaind cate-o gluma. Cu deosebire insa tac si se uita la noi ca la injectie. "Divertisii", pe Antena 1. Mai hahaim, sa destindem atmosfera. Seful toasteaza cu suc din fructe de padure, burdusim farfuriile. Pe la 22:30 ma bag in seama luand interviuri: numele, prenumele, varsta, aveti copii, regretati ca nu sunteti langa familie, ganduri de Anul Nou etc., etc. E clar ca n-au chef de piruetele mele stupide. Imi raspund cu nu si cu da. Sunt ingrijorati de privatizarea Petromar. Se tem sa nu ramana pe drumuri.

IN LARG. Printre vizitatorii platformei petroliere se numara si pescarusi

La 23:20, sala e aproape pustie. Cateva vrabii ciugulesc niste resturi de tort. "Gata Revelionul?" "Pai ce credeati ca o sa fie?, imi raspunde unul dintre ingineri. Oamenii se duc sa se culce, in zori intra la schimb. Pana pe la 4:00 se perinda si cei de la C1, mananca, se-ntorc la treaba, asa a fost mereu."

Luam cafelele si ne invitam in cabina doctorului. Simt ca, alaturi, in club, unde s-a strans staff-ul, se pune ceva la cale. O sampanica, o votcuta, acolo. Intr-adevar, cu 5 minute inainte de 2004, suntem poftiti. Pun radarele sa detecteze vreo sticla de sticla. Zadarnic, numai clondire de plastic. Nu-mi vine sa cred: sunt desurubate ceremonios, dam pe Romania 1, sucul de portocale spumega in cupe, 17, 16, 15, emotii mari, 6, 5, 4, oare o sa si ciocnim?, 1, 0, ei da, chiar ciocnim si ne veselim, la multi ani, multa, multa sanatate, sa facem o poza. Bogdan rateaza sansa carierei lui: sa ma imortalizeze in singura noapte de Revelion, de dupa clasa a VII-a, cand tin in mana un pahar cu limonada si am irisii limpezi.

Dupa o jumatate de ora, coboram din nou la cantina. Un om la o masa. Vrabiile abia se mai tarasc prin aer. Felicitam bucatarii, unul mai tanar il intreaba din priviri pe Adrian Nastase daca are voie sa ne cinsteasca, primeste OK-ul, se strecoara in cambuza (in sfarsit niste cetateni de nadejde ai patriei!) si revine cu trei cutii de nectar. Il dam pe gat, facem o scurta incursiune prin modulul energetic, aceeasi petrolisti pe care i-am intalnit si la masa festiva, cercetand manometre, cu chei franceze in maini, cu ciocane, rotind cate un ventil. Dau sa le mai zic chestia aia cu ganduri la cumpana dintre ani, dar le vad muschii zvacnind sub salopete si renunt la timp. La ora 2:00 mai trag o dusca de cafea si adorm balonat de vitamine. Visez, evident, numai colace de salvare portocalii.