Aducatoarea de prunci

29 Mar 2004 • 00:00

Rugaciunea coboara in sufletul omului o data cu lumina crepusculara a amurgului. Ea adoarme si trezeste sufletul, ea il hraneste. La Manastirea Nicula, atestata inca din 1552, ruga ciunea a luat chipul Fecioarei Maria. Credinciosii se considera fiii lacrimilor planse de icoana Maicii Domnului. Fiii unei minuni.

Ploaie mocaneasca si rece. Ecoul culege din curtea Manastirii Nicula bucati din cantecul unor calugari si il arunca peste vale, cand si cand: Nu lasa Maicuta Sa pierim pe cale Ca noi suntem fiii Lacrimilor tale. Credinciosii vin din toate colturile tarii si urca incet drumul de la poarta manastirii pana la biserica. Pentru ei, incarcati de ganduri si de nevoi, pare un drum al penitentei. La capatul lui, icoana Maicii Domnului ii asteapta. Maicii ii spun oamenii toate necazurile lor, cu Ea se sfatuiesc in momente de deznadejde. "Am invatat de la maica mea sa spun Sfintei Fecioare tate nacazurile mele. Tate!", sopteste o batrana unei tinere din gramada adunata langa zidurile bisericii.

Sus, din mijlocul paraclisului, Maica Domnului priveste la tot ce se petrece in biserica. Sute de ochi in care licaresc lumanarile se ridica smeriti catre chipul sfant, in timp ce preotul savarseste slujba. Credinciosii asteapta momentul pentru care au venit: sa atinga icoana cea mai vestita din tot Ardealul. In sufletul lor, Maica Domnului de la Nicula este vindecatoarea de boli ale trupului, mintii si sufletului, cea care le ajuta pe femei sa ramana insarcinate dupa ani de asteptare neimplinita, cea care aduce graiul pe buzele nevorbitorilor.

Dupa 5 ani de asteptare, a ramas insarcinata

Femeile dornice de a fi mame se apropie cu evlavie de Cea care L-a nascut pe Iisus. La Ea le este nadejdea. "Eu cu fiul meu ne-am rugat cu nevrednicie Maicii Domnului sa se milostiveasca de noi si sa ne bucure casa si inimile cu un prunc. (...) De cinci ani, fiul meu si sotia lui incearca sa aiba un copil. Au fost la cei mai mari specialisti din tara, insa fara sorti de izbanda. (...) Dupa o vreme, nora mea m-a anuntat ca este insarcinata. Asadar, cu nevrednicie ii multumim Maicii Domnului si Sfintei icoane facatoare de minuni de la Nicula pentru aceasta mare minune facuta robilor sai". (scrisoare trimisa la Manastirea Nicula de Ioana Nane, din Tulcea - 12 decembrie 2000).

Parintele Casian spune ca, anul trecut, cinci femei au avut bucuria sa ramana insarcinate dupa ce s-au rugat la icoana Maicii Domnului de la Nicula.

Darul sfant al Ardealului

Considerata darul sfant al Ardealului, Icoana de la Nicula a fost pictata pe lemn in 1681, de preotul Luca din Iclod. Parintele Casian povesteste ca acesta i-a vandut-o unui nobil roman, Ioan Cupsa, care a donat-o bisericii din Nicula. Pana la minunea lacrimarii icoanei, biserica ce o adaposteste era cunoscuta doar de localnici. Vestea minunii dumnezeiesti s-a raspandit cu repeziciune si oameni din toata tara si-au indreptat pasii catre aceasta manastire.

Obiect de disputa

La cateva luni de la miracol, icoana devine obiect de disputa intre sateni si Sigismund Kornis de la Benediung. Kornis fusese si el martor la minune: "Am vazut cu ochii mei lacrimi in ochii icoanei Sfintei Fecioare Maria, mai multe in ochiul din dreapta si mai putine in ochiul din stanga ", se arata intr-un procesverbal intocmit in 28 martie 1699. Pentru un an si jumatate, icoana a stat la castelul Benediung. La insistentele satenilor, nobilul s-a indurat si a redat Manastirii Nicula sfanta icoana. A fost pusa sub straja militara. La scurt timp, un ordin al cardinalului de la Kolonics i-a obligat insa pe sateni sa dea icoana spre pastrare preotilor Ordinului Iezuit, la Cluj, dupa cum arata unele documente. Din altele reiese ca icoana nu a ajuns la Cluj in acea vreme.

Marturii ale vremii, amintite in monografia manastirii de catre staretul acesteia, Arhim. Dumitru Cobzaru arata ca intre 1712 si 1782 icoana a fost ingropata "din cauza pericolului strain". Apoi, "intre 1948 si 1965 a fost ascunsa in Lunca Bontului, la un taran, dupa care a fost dusa la Cluj, la sediul Arhiepiscopiei. Dupa ce a fost restaurata, intre 1990-1991, icoana facatoare de minuni si-a reluat locul la Biserica Adormirii Maicii Domnului, de la Manastirea Nicula", spune parintele Casian.

Daruri pentru icoana: inele, inimi, maini

Manastirea Nicula, aflata in satul cu acelasi nume, de langa Gherla - judetul Cluj - este considerata unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Romania. Biserica poarta Hramul Adormirii Maicii Domnului. Calugarii care vietuiesc aici intampina, pe 15 august, peste 300.000 de credinciosi ce vin pe jos de la distante ce depasesc, uneori, 150 de kilometri. Trec muntii, apele, vaile.

Minunile icoanei de la Nicula sunt inscrise in constiintele credinciosilor. Darurile aduse de ei icoanei - "inele, inimi, ochi, picioare, maini, statuete, toate lucrate in metale pretioase" - au disparut la 1948, povesteste staretul manastirii.

In curtea manastirii, in centru, sta biserica cea veche, din lemn, ctitorita de pustnicul Nicolae si atestata de istorie inca din 1552. Pare marunta sub ploaia incapatanata. Bisericuta a adapostit, ani la rand, vestita icoana facatoare de minuni. Alaturi, biserica cea noua. Alba, inconjurata de zeci de inchinatori, mult mai inalta decat surata ei batrana. In curte, opt difuzoare mari imprastie peste munti bucuria credintei. Spre portile manastirii curg sute de suflete.

Drumul de la mutenie la glas

Parintele Casian, calugar la Manastirea Nicula, stie multe din minunile facute de aceasta icoana. Ii pare greu sa aleaga dintre scrisorile de multumire si de recunostinta trimise de credinciosi la manastire. Isi scormoneste memoria, apoi zambeste vag, ca in fata unui gand placut: "Acum doi ani sau poate trei a venit din Maramures sa se roage la icoana Maicii Domnului o mama cu fiul ei, in varsta de patru-cinci ani. Copilul nu putea vorbi. Mama lui s-a rugat la Sfanta Fecioara, s-a inchinat, dupa care a plecat din biserica. Pe drumul de coboara spre iesirea din curtea manastirii, copilul, al carui glas nimeni nu-l auzise vreodata, i-a cerut mamei sa-i dea un mar din livada din apropiere".

Miracol de acum 300 de ani

Intr-o scrisoare din 1701 e descrisa una dintre primele marturii despre minunile savarsite de icoana Maicii Domnului de la Nicula: "Eu, Johann Rosenfeld, calugar "monah " al ordinului Iezuit, ceea ce relatez o dovedesc si in scris in fata lui Dumnezeu. (...) am tinut liturghia si, cum am ajuns la Sanctus, m-a apucat pe neasteptate o mare durere, ca de-abia am putut sta in picioare; m-am rugat la Fecioara lacrimanda si intr-o clipita s-a taiat durerea mea. Dupa ridicarea Sfintelor Taine, "a trupului Domnului", m-a ajuns din nou acea mare durere (...). Din nou m-am indreptat spre Ea si cu mare evlavie i-am facut fagaduinta si, din nou, cat o clipita, m-am scapat".

TATIANA DABIJA

"Prima minune savarsita de Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Nicula a fost insasi lacrimarea", spune Parintele Casian, Ieromonah. "Maica Domnului a lacrimat timp de 27 de zile, intre 15 februarie si 12 martie 1699. Istoria consemneaza ca militarii Regimentului Vasas al Mariei Sale Craiesti de Hohenzollern erau asezati in imprejurimile satului Nicula. S-a intamplat ca, la 15 februarie a acelui an, mergand in biserica, ei au vazut primii chipul fecioarei cu pruncul, lacrimand. Au incremenit in fata minunii, apoi au fugit la preotul din sat, Mihail, si au grabit sa vina sa vada marea lucrare a lui Dumnezeu"

CONTINUARE: Sfanta facatoare de minuni