x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Afaceri oneroase cu bolnavi psihic

Afaceri oneroase cu bolnavi psihic

de Iulia Barbu    |    29 Aug 2005   •   00:00
Afaceri oneroase cu bolnavi psihic

Oameni cu probleme de sanatate mintala isi pierd casele dupa ce semneaza procuri sau acte de vanzare-cumparare. Ei sunt de cele mai multe ori victime sigure ale escrocilor imobiliari.

Spitalul clinic de psihiatire "Profesor Dr. Alexandru Obregia" din Bucuresti este "acasa" pentru 200 de bolnavi mintali. Desi multi dintre ei nu mai necesita internarea, acesti oameni aleg sa ramana in spital pentru simplul motiv ca nu mai au un acoperis deasupra capului.

Majoritatea si-au vandut casele speculatorilor obligati de datoriile la intretinere. Altii pur si simplu au fost pacaliti sa semneze contractele la o cafea. Potrivit autoritatilor medicale din domeniu, mai mult de un sfert din totalul bolnavilor mintali internati sunt cazuri sociale. Oameni care nu au alt pat unde sa doarma, decat in cel din saloanele de psihiatrie.

FARA IESIRE. Oamenii cu probleme de sanatate mintala fac parte din categoria cea mai saraca a populatiei Romaniei. Pensia unui om cu handicap mintal trece cu putin peste 1.000.000 de lei pe luna. In aceste conditii, de cele mai multe ori ei se vad pusi la zid de obligatiile financiare care le bat la usa, fara intarzire, de la o luna la alta, mai exacte decat un ceas elvetian. Conf. dr. Radu Mihailescu, directorul Spitalului clinic de psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" din Bucuresti sustine ca situatia precara a acestor oameni nu este o noutate. Multi dintre ei se nasc in familii fara posibilitati materiale. Sunt multi insa si cei care s-au imbolnavit pe parcursul vietii si care au pierdut pe rand atat familia, cat si locul de munca si, in mod inevitabil, statutul social. De aici si pana la momentul in care ajung pe drumuri nu mai este insa cale lunga. Multi dintre ei apeleaza la diverse subterfugii care pe moment li se par binevenite. Aleg diferite alternative de a-si vinde ce mai au pentru a iesi la liman. Semneaza procuri si acte de vanzare-cumparare fara sa se gandeasca ca nu o sa mai ramana decat cu amintirea ca odata au avut si ei o casa.

AFACERI PROSPERE. Oamenii cu probleme de sanatate mintala sunt, in fapt, adevarate "mine de aur". Ei se dovedesc a fi, in pofida celor mai elementare norme de morala, sursa unor afaceri de succes pe piata imobiliara. Locuintele oamenilor bolnavi psihici sunt cauza acestor rentabile afaceri. Modul in care ei raman fara case este foarte simplu: semneaza cu propria lor mana actul de vanzare-cumparare. Motivul pentru care ei renunta atat de usor la casele lor este cat se poate de simplu: lipsa banilor. "Majoritatea bolnavilor psihici care isi dau casa unor persoane sunt intr-o situatie financiara precara, mizerabila. In momentul in care au acumulat 20-30 de milioane datorii la intretinere si mai vine administratorul si ii spune ca ii va vinde casa, el incearca sa gaseasca pe cineva care sa-i plateasca acea datorie. De multe ori i se pare normal sa-si dea casa unui «binevoitor», care il asigura ca il va lasa sa locuiasca acolo pana la sfarsitul vietii. Este foarte simplu sa inchei o afacere de acest fel, care sa-l aduca pe bolnavul psihic pe drumuri", afirma avocatul T.M., care s-a ocupat de numeroase astfel de cazuri. Estuar este singura fundatie din tara noastra care a initiat un program de locuinte protejate pentru persoanele cu probleme de sanatate mintala. Coordonatoarea proiectului Locuinte protejate, Mariana Armean, se intalneste des cu oameni cu probleme de sanatate mintala care au ramas pe drumuri. Numarul de oameni carora au reusit sa le asigure un acoperis deasupra capului este extrem de mic, pe langa cererile care bat la usa in fiecare zi. Din 200 de oameni care figureaza pe lista de asteptare a ONG-ului, doar 16 beneficiaza de locuinte protejate. "Am ajuns la concluzia ca acesti oameni sunt victime sigure. Sunt urmariti pe la Spitalul «Alexndru Obregia». Gasesc modalitatea de a se apropia de ei si, cum acesti oameni sunt usor de impresionat, afacerea se poate incheia foarte repede. Il asigura ca in schimbul casei le ofera bani multi sau alte beneficii. Incet, le castiga increderea si pana sa realizeze ce li se intampla se trezesc practic pe strada. Multi dintre beneficiarii nostri au povestit o astfel de versiune", povesteste Mariana Armean.

IN CRESTERE. In ultima perioada insa, numarul bolnavilor cu probleme de sanatate mintala care au ramas pe drumuri este in crestere. Fenomenul nu este specific romanesc. Se intampla si in alte tari europene, cu diferenta ca la noi a luat amploare. Tocmai de aceea a fost adoptata o noua lege in Romania. Legea 487/2002, care ofera cadru legislativ de protectie. Aceasta lege ar trebui sa ii protejeze pe acesti oameni. "Este insa foarte greu. Oamenii cu probleme de sanatate mintala sunt in mod sigur tinta unor actiuni infractionale, a unui grup care s-a specializat in astfel de afaceri. Multi bolnavi povestesc ca sunt racolati de pe langa spitalul de psihiatrie si manipulati in asa fel incat se trezesc pe drumuri foarte repede", povesteste directorul Spitalului "Alexandru Obregia".

PUNCTUL SLAB. Orice act de vanzare-cumparare devine valid in momentul in care este semnat in fata unui notar. Sunt destui oameni cu probleme de sanatate mintala care au ajuns in fata notarilor cu astfel de acte. Au fost legalizate fara probleme. "Cei care lucreaza intr-un cabinet notarial au niste reguli, un fel de cod deontologic, conform caruia daca au cel mai mic dubiu in privinta clientilor nu trebuie sa faca nici un fel de acte. Se vede cand un om este bolnav psihic, iar in aceste conditii notarul are datoria sa se abtina. Si deontologic, daca nu legal. Ce este cel mai interesant este ca atunci cand un bolnav psihic semneaza un act prin care isi vinde casa, o face in momentul in care este in criza sau nu se gaseste sub tratament. In concluzie, are un comportament exteriorizat unui bolnav psihic, se vede ca nu are discernamant", afirma avocatul T.M. De altfel, potrivit Legii nr. 36/1995, articolul 59, "cand notarul public are indoieli cu privire la deplinatatea facultatilor mintale ale vreuneia dintre parti, procedeaza la autentificare numai daca un medic specialist atesta in scris ca partea poate sa-si exprime in mod valabil consimtamantul in momentul incheierii actului". Directorul Spitalului "Alexandru Obregia" vorbeste de asemenea despre problema actelor legalizate. "Mai exista apoi si o sensibilitate notariala. Adica nu legalizezi o procura cand ai dubii asupra semnatarilor, mai ales daca esti un notar cu oarecare experienta. Il vezi cum se manifesta, daca are un comportament exteriorizat unui bolnav psihic, atunci refuzi sa autentifici orice fel de act", afirma Radu Mihailescu.

LOCUINTELE SOCIALE SUNT UN VIS
Potrivit Legii locuintei 114/ 1996, oamenii cu probleme de sanatate mintala, ca persoanae cu handicap, ar trebui sa beneficieze de locuinte sociale. In situatia in care sunt cazuri sociale. Cel putin la nivel de definitie se stie ce ar trebui sa reprezinte o locuinta sociala. In mod normal, aceasta ar trebui sa fie o locuinta data in folosinta temporar, pana la solutionarea unei probleme delimitate si care are costurile de intretinere cat mai mici. "Nici macar o persoana, din 200 care figureaza pe lista de asteptare a fundatiei noastre, pentru o casa, deci care sunt fara adapost si care ar fi indreptatite, nu a primit o locuinta sociala. Nu sunt locuinte. Nu sunt spatii. Orice sa mergi sa ceri la primarile de sector, dar sa nu ceri spatii, sa nu ceri locuinte", afirma Mariana Armean (foto), cordonatoarea unicului proiect de locuinte protejate din Romania. Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului ale sectoarelor Capitalei sunt cele care ar trebui sa atribuie louintele sociale. Pana in anul 2002, de atribuirea locuintelor sociale raspunea Directia Generala de Asistenta Sociala (DGAS) a Capitalei. Statistici recente cu numarul persoanelor cu probleme de sanatate mintala care sunt cazuri sociale nu exista. "Anul acesta urmeaza sa lansam un proiect prin care vom realiza determinarea nevoilor pe categoriile defavorizate de populatie", afirma Alexandru Dicu, directorul Directiei Generale de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti. La nivel de necesitate, directorul banuieste ca ar fi vorba de 12.000-15.000 de cereri pentru locuinte sociale pe listele consiliilor locale. Insa numarul locuintelor atribuite pe durata unui an intreg nu se cunoaste.

"Notarii fac astfel de acte"

Pentru oamenii cu probleme de sanatate mintala pierderea propriilor locuinte este o drama. Pentru speculatorii de pe piata imobiliara, o mana cereasca. Avocatul T. M. considera ca fenomenul escrocarii bolnavilor psihici face parte dintr-un fenomen greu de probat.

Jurnalul National: Exista posibilitatea ca anumite agentii imobiliare sa urmareasca oameni cu afectiuni psihice in scopul deposedarii?
T.M.: Nu cred ca exista o agentie imobiliara care sa aiba ca target bucatica asta de piata. Dar cred ca, punctual, sunt agenti care nu se dau inlaturi de la asa ceva, in momentul in care au de castigat cateva mii de euro din chestia asta. Sunt indivizi care au facut astfel de afaceri o data si care nu ezita sa o mai repete, asa ca o mai fac de doua, trei ori.

Ce rol joaca notarii in astfel de situatii?
O parte din notari fac astfel de acte. Da. Este o realitate. Desi in mod normal ei ar trebui sa se abtina, daca nu legal, atunci macar deontologic. Nu ar trebui sa legalizeze nici un act daca exista cel mai mic dubiu asupra semnatarilor.

"Binevoitorii santajisti"

Acesti oameni nu se duc singuri la notari pentru a-si vinde casa… cine sunt cei care ii "conving" sa semneze astfel de acte?
Pe langa spitalul "Alexandru Obregia" se misca tot felul de oportunisti care reusesc sa intre in vorba cu bolnavii de acolo. De cele mai multe ori, ei isi ating scopul. Se apropie de bolnavi, le castiga increderea, devin "prieteni" pentru ca, acesti oameni sunt singuri si dispusi sa vorbeasca despre problemele lor. Sa nu uitam ca de cele mai multe ori marea problema a oamenilor cu dizabilitati mintale este situtia financiara. Sunt intr-o situatie financiara precara, mizerabila. Cei care ii urmaresc le promit bani. Eu ii intreb cum au putut sa semneze astfel de acte de vanzare-cumparare. Ei raspund mai mereu ca au fost presati, ca "binevoitorii" au stat pe capul lor pana i-au convins. Cred ca sunt persoane care se ocupa pur si simplu cu acest lucru.

Cate cazuri se solutioneaza in instanta, astfel incat oamenii sa isi recupereze casele?
Foarte putine. Si asta pentru ca nu sunt mijloace. Sunt cazuri in care un proces dureaza pana la trei ani. Oamenii ajung la capul puterilor in astfel de situatii. Ei sunt oameni simpli si nu inteleg de ce cineva ar cheltui pentru ei un efort financiar sau de orice natura ca sa ii ajute. In principiu ar trebui sa fie foarte simplu pentru ca mergi sa faci o actiune de nulitate a contractului de vanzare-cumparare, bazata pe lipsa de discernamant. Insa, legislatia din Romania protejeaza cumparatorul de buna credinta. Exista o prezumtie de buna credinta si cel care pretinde reaua credinta trebuie sa o dovedeasca. Este foarte greu. Cum se desfasoara: se face un contract rapid si reusim de cele mai multe ori sa-l anulam pe primul, insa nu reusisem sa anulam actele subsecvente. Asta pentru ca se mai incheie doua-trei, pentru ca baietii stiu ca primul urmeaza sa fie anulat si fac in asa fel incat la o luna sa apara un alt act. Casa se vinde de vreo doua trei ori. Vin si spun ca ultimul cumparator este de buna credinta, ca nu avea de unde sa stie ca cel care a vandut nu avea discernamant. In acest mod se prevaleaza de buna credinta, dar practic, casa ramane la aceeasi familie.

In principiu, oamenii cu probleme de sanatate mintala nu au mijloacele materiale pentru a intretine un proces de lunga durata…
Da, asa este, ei nu isi permit cheltuielile de judecata. De cele mai multe ori, le fac plangeri penale pentru inselaciune, iar pe urma Parchetul ii trimite la plimbare.

Fara raspuns

De ce?
Nu stiu, nu exista probe, nu exista interes. Nu au interes sa faca probe in dosar. Pentru mine, ca avocat, este mult mai simplu sa-i fac o plangere penala de inselaciune, pentru ca in mod firesc statul, prin Procurori, prin Politie trebuie sa stranga probe la dosar si prefer acest lucru decat sa-l trasc pe om intr-un proces civil, pe care, practic nu are mijloace sa-l intretina. De cele mai multe ori ei sunt trimisi la plimbare pentru ca nu exista interes. Nu exista nici cel mai mic interes.

Institutul de Medicina Legala (IML) este cel care face expertizele psihiatrice de stabilire a discernamantului pagubitului. Cum sunt solutionate aceste expertize?
Este extrem de greu. O expertiza la I.M.L. dureaza foarte mult. De cele mai multe ori verdictele depind de oamenii care sunt acolo in comisie. Ca de asta au pus oameni, daca nu ar fi existat calculatoare care sa dea sentita. Verdictul depinde si de om. In I.M.L. nu se va spune niciodata ca in momentul x a avut sau nu discernamant. Pentru ca nu se poate din punct de vedere medical, ei isi spun "exista prezumtia ca, exista posibilitatea ca la acel moment sa fi avut discernamant…" Dar, pana la urma justitia nu este o chestie matematica, pentru ca altfel puneau acolo calculatoare, nu oameni. (Iulia Barbu)

"Noi nu ne pretam la asa ceva, o ducem prea bine ca sa ne riscam painea"

Vicepresedintele Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, Ion Marin sustine ca "notarii nu se preteaza" la intocmirea unor acte care i-ar prejudicia pe clientii lor. El afirma ca, cu exceptia unor cazuri izolate, are certitudinea ca notarii romani au devenit excesiv de precauti.

Jurnalul National: Care este cauza acestui fenomen prin care oamenii cu probleme de sanatate mintala raman fara case?
Ion Marin: Acest fenomen nu este cauzat de comportamentul, sau de lipsa de profesionalism sau de intentia notarului. Un notar nu are voie sa greseasca. Eticheta nu se pune pe om ci pe institutie. Mai mult, daca un notar ajunge pe mainile unui procuror nu te cruta. Noi nu avem nici o intentie sa ajungem in astfel de situatii. Avem convingerea ca ne facem meseria cu obiectivitate, si din teama dar si din profesionalism. Eu nu pot sa spun ca nu o fi un caz ca exceptie. Insa notarii nu se preteaza la asa ceva, o duc prea bine ca sa isi riste painea.

Cum stam cu legislatia, reuseste ea sa protejeze pe acesti oameni?
Legea prevede ca atunci cand e vorba de contracte de intretinere, contracte de renta viagera, obligativitatea notarului de a-i pune in vedere partii dreptul la asistenta. Facem in toate cazurile acest lucru, tocmai pornind de la ideea ca e incapabil si pentru a ne lua niste masuri de precautie. Si atunci trimitem un proiect de contract la Autoritatea Tutelera, ei fac o ancheta sociala, dupa care urmaresc in continuare modul in care se deruleaza contractul. Iar acolo unde sunt intr-adevar oameni in varsta atunci cand apeleaza la notar au cea mai mare garantie. In plus, vreau sa va spun ca legislatie exista. Exista legea 17 din 2000 care spune ca persoanele pensionabile, varstnice, au dreptul la asistenta sociala.

Lupta impotriva ignorantei

Deci Autoritatea Tutelara trebuie sa ancheteze cazul oamenilor in varsta?
Da, asa este. Si atunci cum nu este protejat? Deci sunt afirmatii gratuite. Eu nu exclud posibilitatea ca nu exista acele exceptii care confirma regula cauzate de o anumita graba sau lejeritate. Desi notarii sunt in general foarte circumspecti. Noi nu avem nici un interes sa intram in coliziune nici cu presa, nici cu organele de cercetare penala, nici cu justitia si atunci suntem de multe ori mai catolici decat Papa. Am colegi in tara care exagereaza, dar din teama de a nu se expune. Am devenit excesiv de preventivi. Numai ca noi nu putem sa ii protejam pe oameni impotriva propriei ignorante. Ei trebuie sa aiba o sinceritate totala fata de notar. La notar trebuie sa mergi ca la doctor, cu toata increderea, sa nu-i ascunzi nimic. Trebuie sa spui ce vrei, nu sa ma inveti pe mine cum sa iti fac actul. Eu iti spun care sunt modalitatile cele mai bune in care poti realiza cu maximum de siguranta ceea ce doresti. Insa, ei vin cu lectia invatata, eu nu vreau intretinere, eu vand copilului, desi nu primeste nici un ban. Si atunci te apuci si ii explicit. Trebuie sa faci munca de lamurire cu ei. Acesta este meritul unui notar. Omul vine cu ideea lui si trebuie sa plece cu a ta. Pentru ca este in beneficiul lui. Insa sunt si oameni din astia care fac cum vor, dupa care incep sa se lamenteze ca notarul nu i-a explicat.

Ce se intampla in momentul in care I.M.L stabileste ca o persoana nu a avut discernamant?
Este mai greu sa se stabileasca lipsa discernamantului post-factum. Si mai sunt situatii in care discernamantul este temporar, nu se instaleaza definitiv. Rezultatul evaluarii trebuie comunicat autoritatilor in drept: Colegiului Medicilor din Romania sau Instantei de Judecata. Dar de ce nu si Uniunii Notarilor din Romania? Nu ne-a consultat nimeni cand s-a facut o asemenea lege. Exista mai apoi prezumtia ca orice persoana este capabila pana la punerea sub interdictie.

Si atunci ce se intampla cu actele acelea care totusi exista?
Cum ce se intampla, eu nu am de unde sa stiu ca ala este schizofrenic, cand el vine si nu isi deschide sufletul la mine. Noi ne luam insa tot felul de precautii, chemam martori. Notarul trebuie sa faca investigatii si sa mearga pana in strafunduri. Sa fie convins ca actul pe care il intocmeste este in beneficiul omului. Nu poti insa sa pleci de la prezumtia lipsei de discernamant care nu poate fi constatata decat prin hotarare judecatoreasca. Nu putem trece in partea excesului de zel, astfel incat sa ajungem sa cerem fiecarui om care ne trece pragul certificat de la Intitutul de Medicina Legala.

NU RATATI
Dezvaluirile unor cazuri concrete in care oameni cu probleme de sanatate mintala au ramas fara un acoperis deasupra capului.
×