Afaceri pe muchia sigurantei nationale

Indata dupa 1990, multi militari stra-ini "travestiti" in afaceristi au "zbur-dat" liber prin economia romaneas-ca.

Timp de peste 15 ani, multi militari straini "travestiti" in afaceristi au fost lasati de serviciile noastre secrete sa "zburde" liberi prin economia romaneasca. Rarele cazuri in care s-a produs devoalarea identitatii lor reale au fost doar niste reglari de conturi, de care nu au fost straini atat serviciile, cat si unii politicieni.

Daca ar fi sa ne luam doar dupa imaginea serviciilor de informatii popularizate prin filmele de aventuri, ar trebui sa-i consideram pe agentii secreti niste adevarati eroi care lupta pe frontul invizibil, aparandu-si patria si interesele ei majore. Din pacate, asta se intampla doar in filme. Realitatea este mult mai complexa si, de foarte multe ori, deosebit de ciudata. Iar in privinta "serviciilor" romanesti, situatia este de-a dreptul confuza. Simpla enumerare a operatiunilor de contrabanda care s-au derulat in ultimii 15 ani demonstreaza ca formidabilii nostri agenti secreti au fost de cele mai multe ori doar niste jalnici figuranti. Daca adaugam "tunurile" date cu ocazia unor privatizari, bancile devalizate si toate celelalte afaceri de criminalitate economico-financiara, care au proliferat nestingherite, vom avea imaginea unor servicii speciale, deosebit de costisitoare, care au dormit in cizme pe banii statului.

VICEAMIRALUL. Shimon Naor (centru), protagonistul afacerii "Arme pentru embargo"

ARMELE LUI NAOR. Cel mai interesant personaj din bogata "menajerie" a militarilor straini care au "activat" in Romania este, desigur, Shimon Naor. El a intrat in atentia publica la cateva luni dupa scandalul "Tigareta II", prin "devoalarea" afacerii "Arme pentru embargo". El a fost arestat preventiv la 25 august 1999, iar ceva mai tarziu a fost trimis in judecata sub acuzatia de fals, uz de fals, nerespectarea regimului armelor si munitiilor, toate acestea puse la cale pentru facilitarea unor operatiuni de contrabanda. Concret, anchetatorii au stabilit ca Naor ar fi falsificat mai multe certificate de destinatie (end-user), cu ajutorul carora a obtinut de la autoritatile romane licente de export pentru arme si munitie. Era vorba despre cateva transporturi de armament usor care, in final, au ajuns in Nigeria, Etiopia si Yemen, tari supuse embargoului international. In cursul procesului, Naor a fost pus in libertate, in urma unei sentinte ilegale care, ceva mai tarziu, in 2002, a trimis cativa magistrati dupa gratii. La foarte scurt timp dupa ce a fost eliberat, Naor a disparut din tara, astfel incat nu va mai executa niciodata cei opt ani de puscarie la care a fost condamnat. Acest "traseu" juridic lipsit de glorie ascunde insa in spatele lui un personaj spectaculos care, acasa la el, este considerat un adevarat erou. Nascut in 1949 la Galati, Naor a emigrat in Israel in 1955, impreuna cu parintii sai. Pe atunci se numea Sorin Simen Herscovici. La 18 ani s-a inrolat in marina. Intrat in cariera militara, a luat parte la multe operatiuni speciale, unele deosebit de spectaculoase. In 1973 a luptat in razboiul israeliano-arab, in cursul caruia a fost grav ranit. A fost avansat de trei ori la exceptional, iar ultimul sau grad a fost cel de viceamiral. Oficial, a parasit armata cu acest rang in 1991. In 1993 a revenit in Romania, unde a infiintat cateva firme specializate in comertul cu armament provenit din tara noastra, dar si din cele vecine. Cu toate ca dupa fuga sa nu a mai calcat pe pamantul romanesc, Naor a mai incercat o data sa se apropie de autoritatile romane. In 2001, aflat intr-o vizita oficiala la Tel Aviv, premierul Nastase a participat la o intalnire oficiala cu un grup de afaceristi israelieni. Spre surpriza tuturor, acolo au aparut si Sorin Beraru si Shimon Naor, cei despre care, oficial, se spunea ca ar fi "vanati" prin toata lumea. De fata erau si capii Politiei, care se laudau ca se dau peste cap sa-i aduca in fata justitiei romane. Ulterior, Naor a dat un interviu in care a afirmat ca, intre 1993 si 1999, a intermediat peste 80 de transporturi de armament romanesc. Afacerile incalcite derulate de fratii Nassar arata ca serviciile secrete detin, mai mult sau mai putin oficial, controlul asupra comertului cu arme. Sigur asa a fost si in cazul lui Naor. Atunci, unde au fost SRI, SIE si serviciile militare de contrainformatii cand Naor a derulat astfel de afaceri? Probabil ca prin apropiere, dar nu indeajuns de eficient. Mai tarziu s-a spus ca Naor ar fi fost doar victima colaterala a unei "rulete" vaste care, jucate la un inalt nivel international, a scos de pe piata industria romaneasca de armament, care incet-incet a intrat in colaps.

TIGARILE "AEROPURTATE". Iesirea din joc a fratilor Ellie si Mike Nassar nu a prea reusit sa blocheze contrabanda cu tigari. Fenomenul a continuat nestingherit pana in 1998, anul in care s-a declansat scandalul "Tigareta II". Atunci, la inceputul lunii martie, au fost capturate opt tiruri cu tigari de contrabanda intrate prin Portul Constanta. Dupa cateva saptamani, s-a mai aflat ca doua avioane pline tot cu tigari de contrabanda au fost descarcate intr-un obiectiv de importanta strategica: Baza Militara de la Aeroportul International Otopeni. Aceasta a fost afacerea "Tigareta II". In scurt timp s-a aflat ca la "operatiune" au luat parte si ofiteri superiori din MApN si SPP. Au urmat arestari, anchete si un proces care a durat trei ani. Dupa debutul cercetarilor s-a aflat ca principalii finantatori ai "tigarilor zburatoare", dar si ale celor aduse prin Constanta au fost sirianul Jamal al Atm, fratele sau, Yahia al Atm, precum si cativa conationali. Luat prin surprindere de acest scandal, Costin Georgescu, fostul director al SRI, nu a gasit nimic mai bun de facut decat sa anunte oficial ca serviciul din subordinea sa monitoriza de mult timp "gruparea Otopeni", care a si fost anihilata definitiv. Fals! SRI i-a monitorizat atat de bine pe contrabandisti, incat un microbuz plin cu 300 dintre baxurile de tigari "aterizate" pe Otopeni a disparut fara urma, iar "marfa" din el nu a mai fost gasita niciodata. Cat despre anihilare...

CONDAMNAT. Colonelul Trutulescu, SPP-istul care a "fumat" Tigareta II dupa gratii

JAMAL AL ATM, FUMATORUL "TIGARETA II". In ciuda desfasurarii de forte, Jamal si cei mai importanti dintre conationalii implicati in afacere au disparut definitiv din tara. Ulterior s-a aflat ca ei au fost ajutati de seful Directiei Pasapoarte. Tot atunci au fost aruncate "pe piata" informatii conform carora Jamal al Atm, poate si fratele sau, Yahia, era ofiter in serviciul secret al Marinei siriene. Cunoscut si sub numele de "Dimitrios", Jamal s-a nascut in anul 1958 in Siria. Are cetatenie dubla, siriana si greaca. In Romania a aparut in 1990-1991, ca negustor implicat in diverse afaceri. Iar fratii Atm nu au fost singurii. Omar Nasr, unul dintre colaboratorii lor, era secretar doi la Ambasada Siriei. La fel ca si Hitam Silim si Omar Nasr, amestecati si ei in "operatiune". Functiile detinute de oricare dintre acesti asa-zisi afaceristi musulmani erau motive suficient de intemeiate pentru ca serviciile noastre secrete sa nu-i scape din ochi. Nu a fost asa! Chahim Nizar a fost un alt personaj ciudat implicat in "Tigareta II". Banuit a fi tot agent secret sirian, sosit in tara de pe vremea lui Ceausescu, Nizar a apucat sa fie anchetat, judecat si condamnat, dar cu putin timp inainte de a fi trimis dupa gratii, a disparut si el fara urma. In plin scandal, in vara anului 1998, generalul Corneliu Grigoras, pe atunci sef al Directiei de Protectie a Cadrelor din SIE, a spus intr-un interviu ciudat, care i-a si atras mazilirea din functie, ca Jamal al Atm era de mult timp in atentia Serviciului de Informatii Externe. Concret, el afirma ca "Jamal al Atm a facut export de informatii provenite din Romania. Este important de retinut ca el are intrari la niveluri foarte mari in tara si nu se ocupa doar de tigari". Grigoras a mai spus atunci ca "informatiile de la Jamal ajungeau la rusi, dar si in alte parti". Pana la urma, oricat s-au umflat in pene sefii serviciilor de informatii si justitia, Jamal al Atm s-a dovedit a fi un "vanat" mult mai abil decat agentii nostri secreti. In 2000, a fost arestat in Grecia, pe baza mandatului emis de autoritatile romane. Mandat care s-a dovedit a fi doar praf in ochi, prin care justitia noastra incerca sa demonstreze ca ar fi interesata sa-l prinda pe sirian. Retinut de greci, Jamal a fost oferit autoritatilor noastre, care trebuia doar sa-l aduca incatusat in tara. In mod ciudat, nimeni nu s-a deranjat sa indeplineasca aceasta formalitate si, dupa ceva timp, grecii au fost nevoiti sa-l elibereze pe Jamal. De atunci nu s-a mai auzit nimic despre el. Ce se stie insa cu siguranta este ca el nu va executa nici o zi de puscarie din cei noua ani la care a fost condamnat in lipsa.

TOTI IMPOTRIVA TUTUROR. De fapt, scandalul "Tigareta II" a fost un fel de razboi total in care toata lumea s-a luptat cu toata lumea, un razboi ciudat, in care serviciile secrete s-au cotonogit reciproc. Prima "salva" nu a fost trasa nici de SRI, nici de MI. Nici macar de contrainformatiile Armatei, chiar daca sirianul Jamal se plimbase ca la el acasa printr-un obiectiv militar de importanta strategica. Devoalarea afacerii s-a facut printr-o scrisoare anonima "livrata" presei. Textul, al carui autor real (provenit probabil chiar dintr-un serviciu secret) nu a fost descoperit niciodata, atragea atentia atat asupra contrabandei cu tigari de pe Otopeni, cat si asupra traficului cu arme, operat tot acolo, de israelianul Shimon Naor. O fi vrut misteriosul expeditor al anonimei sa impuste mai multi iepuri cu un foc? Daca da, a reusit! Rapid, "Tigareta II" a ars la degete atat Armata, cat si Serviciul de Protectie si Paza (SPP). De asemenea, dupa doar cateva luni s-a declansat si scandalul "Arme pentru embargo", care l-a scos definitiv din carti pe Shimon Naor. Incapabil sa preintampine fenomenul, SRI a scapat mai usor, umplut doar de ridicol, dupa ce Costin Georgescu s-a laudat ca grupul de contrabandisti a fost anihilat complet. Principala victima a fost insa SPP. Intr-o perioada in care, dorind sa-si intareasca statutul de serviciu secret, se zbatea sa obtina si dreptul legal de a culege informatii, Serviciul de Protectie si Paza s-a trezit pur si simplu decapitat. Motivul? Bun prieten cu o parte din negustorii arabi, seful biroului de operatiuni speciale al institutiei, celebrul colonel Gheorghe Trutulescu, si cativa subordonati mai marunti, implicati pana peste cap in afacere, au fost arestati si condamnati la ani grei de puscarie. Imediat dupa debutul scandalului, Nicu Anghel, directorul SPP, si-a dat demisia din functie, iar Mihai Stan, adjunctul sau, a fost demis. In plus, aceeasi soarta a avut-o si seful Directiei Protectie si Siguranta Militara, generalul Ion Dohotaru. Daca tuturor acestora ii adaugam pe generalul Grigoras, care si-a pierdut functia in urma interviului mentionat mai sus, dar si pe comandantul Bazei Militare Otopeni, colonelul Ioan Suciu, care fost el trimis in judecata si condamnat, avem diagrama clara a institutiilor care au avut de pierdut in "razboiul Tigareta II".

APROPIATI DE CERCURILE PUTERII. Fost sef al Politiei Romane intre 1995 si 1997, generalul Ion Pitulescu s-a implicat ani la rand in lupta contra crimei organizate. In plus, el a fost si a ramas un atent observator al acestui cancer generalizat care macina economia romaneasca. In lucrarea "Crima Organizata - al treilea razboi mondial", el a atras atentia asupra mafiilor musulmane si a faptului ca acestea sunt protejate de unii membri ai clasei politice. Exemplificand relatiile avute de-a lungul timpului de aceste grupari cu PDSR-ul si apoi cu PSD-ul, fostul sef al Politiei Romane l-a mentionat pe Viorel Hrebenciuc, pe care-l considera un soi de "curea de transmisie". Pitulescu sustine ca "mafiotii arabi erau foarte apropiati de PDSR, actualul PSD, si tineau legatura cu Viorel Hrebenciuc prin intermediul lui Kamel Kader". Acest Kader este unul dintre cei mai ciudati reprezentanti ai "faunei" provenite din serviciile secrete straine care s-a miscat liber prin menajeria politica romaneasca post-decembrista. "Fauna" careia vajnicele noastre servicii secrete nu au fost in stare sa-i vina de hac. Ori de cate ori au fost intrebati despre acest "colaborator extern", liderii PSD, inclusiv Viorel Hrebenciuc, au negat vehement ca ar fi avut vreo legatura cu el. In schimb, fostul ministru de Externe Adrian Severin a declarat public, in 1996, ca "un cetatean roman de origine palestiniana, pe numele sau Abdel Kamel Kader, este suspectat de implicare in operatiuni financiare ilicite si in actiuni teroriste. Acest personaj se prezinta vanturand o legitimatie eliberata fie de Presedintia Romaniei, fie de Secretariatul General al Guvernului, care-i atesta calitatea de consilier al acestor institutii". Alte informatii, aproape sigur "livrate" de vreun serviciu secret, creioneaza un alt portret al romano-palestinianului Kader. Fost lider al studentilor palestinieni din tara noastra, el a participant (oare in ce calitate?) la Revolutia din decembrie ’89. Despre Kader se mai stie ca era si membru al gruparilor palestiniene Al Fatah si Abu Nidal, combatant pe Frontul de Vest din Liban, membru al OEP si, ulterior, al Autoritatii Palestiniene. Tot despre el s-a mai spus ca, inaintea alegerilor din 1992, ar fi finantat campania electorala a PDSR-ului cu un million de dolari. Devenit consilier prezidential al lui Ion Iliescu, dar si al lui Viorel Hrebenciuc, secretarul general al guvernului Vacaroiu, Kader a fost implicat in disparitie unor documente secrete de importanta strategica. Ceva mai tarziu, Kamel Kader a fost tras "pe linie moarta", iar in 1994 s-a reintors in Palestina, unde a si devenit consilier pe probleme de informatii al lui Yasser Arafat. Unde au fost si ce au pazit serviciile secrete? N-o sa aflam probabil niciodata, daca nu cumva, cunoscandu-i calitatea de "agent multiplu", l-au tratat ca pe un "coleg", cu care au si colaborat.

ZAHER - PRINTUL BANATULUI. Singurul om de afaceri musulman care nu a avut doar o "traiectorie" meteorica, dar in acelasi timp a fost si singurul client fidel al justitiei romanesti este Zaher Iskandarani. Var cu Kamel Kader, Iskandarani a venit in Romania inca de pe timpul lui Ceausescu. Fara sa se stie prea clar pentru ce merite anume, a primit si el certificat de luptator in Revolutie. Cercurile "initiate" sustin ca, in realitate, si Iskandarani este agent sirian, folosit insa si de SRI si, de ce nu, de KGB. Imediat dupa 1990, Zaher s-a implicat in contrabanda cu tigari si cafea, derulata mai ales in vestul tarii. In scurt timp, a acumulat o mare avere, dar si putere de influenta, care isi avea originea intr-o vasta retea de relatii printre reprezentantii lumii politice. La un moment dat, la mijlocul anilor ’90, Zaher a "cooperat" foarte bine cu Miron Cozma, pe timpul in care acesta inca mai era "Luceafarul Huilei". Ceva mai tarziu, interceptarea unor convorbiri telefonice a demonstrat ca, prin liderul minerilor din Valea Jiului, arabul ar fi capatat "intrari" la cel mai inalt nivel, inclusiv la Adrian Nastase. Toate acestea la un loc i-au adus lui Zaher porecla de "Printul Banatului". Steaua lui a inceput sa apuna prin 1994, cand el a intrat in atentia autoritatilor, care au inceput sa-i ia afacerile la puricat. Trimis in judecata, el a fost condamnat, in 1997, la cinci ani de puscarie sub acuzatiile de fals, uz de fals, evaziune fiscala, contrabanda si instigare la contrabanda. A fost pus in libertate in 2001. Reintrat in afaceri, el a incercat in noiembrie 2004 sa obtina o returnare de TVA de 12 miliarde de lei, pentru un import de utilaje din Insulele Virgine. De atunci el a incaput din nou pe mana oamenilor legii, care i-au blocat afacerile, iar el s-a intalnit din nou cu puscaria, in postura de arestat preventiv, calitate juridica pe care o are si in clipa de fata.

FRATII DE PESTE PRUT

Printre afaceristii straini "sub acoperire"veniti in Romania, probabil la ordin, ca sa deruleze diferite afaceri, s-au numarat si cativa proveniti de peste Prut. Moldoveanul Valeri Usturoi, patron al firmei Valeologia, a fost implicat in tranzactii cu petrol si tigari, dar si cu materiale radioactive. Despre el s-a spus ca ar fi agent KGB. Tot de peste Prut a venit si Viktor Bout, fost militar rus, probabil ofiter KGB, implicat in "operatiuni speciale" cu armament. Despre cariera militara a lui Constantin Iavorski nu se stie mare lucru. In schimb, se stie ca este partener de afaceri cu firma Runicom, a lui Roman Abramovich, afaceristul rus care s-a aflat in stranse relatii cu FSB (fostul KGB). La un moment dat, Iavorski a detinut monopolul distributiei de pacura in tara noastra si controlul tranzitarii marfurilor pe calea ferata in trei din cele patru puncte de frontiera prin care se face transferul vagoanelor de pe liniile de tip rusesc, cu ecartament mare, pe cele romanesti.