Am pornit a colinda

De cum se lasă seara, copiii se adună şi pornesc colinda. Chiar dacă ninge sau dacă este ger de crapă pietrele, micuţii se adună in cete şi pornesc pe uliţele satelor ca să vestească Naşterea Măntuitorului.

De cum se lasă seara, copiii se adună şi pornesc colinda. Chiar dacă ninge sau dacă este ger de crapă pietrele, micuţii se adună in cete şi pornesc pe uliţele satelor ca să vestească Naşterea Măntuitorului. Aşa se obişnuieşte de mii de ani. La Crăciun să se meargă cu colindul, după un anumit ritual. Cum era căndva? Nu prea diferit de astăzi... Bunicii işi purtau nepoţeii in cărcă, prin nămeţi, şi nu uitau să ia cu ei un ciomag, să se poată apăra de vreun căine ieşit de prin căte o curte. In casă mirosea a covrigi, mere şi a tămăie. Inainte de a ieşi de prin case, micuţii primeau de la bunica o trăistuţă, cusută special pentru ei, in care işi adunau darurile. Fiecare gazdă colindată punea in trăistuţele micilor colindători mere, nuci, covrigi calzi, biscuiţi şi bomboane, toate rănduite din vreme pentru ei. Razele lunii se oglindeau pe zăpada geruită şi bătătorită de săniile trase de cai. Cu traista după găt, cu băţul in mănă şi căciula pe urechi, colindătorii porneau din casă-n casă şi strigau la ferestrele luminate: "Bună dimineaţa la Moş Ajun!/ Că-i mai bună a lui Crăciun!/ Ne daţi, ori nu ne daţi?", răsunau glasurile micilor colindători... Gazda ieşea in prag şi le impărţea covrigi, nuci, mere sau colăcei frămăntaţi chiar in seara de Ajun...


ORIGINEA COLINDELOR. Bucuria colindului este nemărginită... Originea colindelor se pierde in vechime, iar sărbătoarea Naşterii Domnului este an de an prilej de bucurie, pace şi linişte spirituală. "S-a păstrat, iată, pănă in veacul XXI, tot ceea ce ţine de tradiţia colindatului ca formă de manifestare majoră, marcănd din Ajun şi pănă in a treia zi de Crăciun viaţa spirituală a comunităţii. Din punct de vedere literar, colinda prezintă căteva particularităţi, atăt in modul de structurare a textului, căt şi in forma de interpretare a acestuia. In colindatul romănesc s-a păstrat o interesantă formulă de impletire a elementelor precreştine cu cele creştine, fără să inregistrăm forme de sincretism antagonic", arată prof. univ. dr etnolog Doina Işfănoni, director ştiinţific al Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti". Specialistul exemplifică aceste afirmaţii prin referiri la zona Bihorului, unde colindătorii sunt insoţiţi de Turcă, o intruchipare fantastică a Caprei, simbol străvechi cu dublu rol, de a aduce prosperitate şi de a alunga spiritele rele. "In Bihor, feciorii sunt invitaţi in casă şi căntă superbe căntări: colinde de bătrăni, colinde de gazdă, colinde dedicate agricultorilor, pescarilor, vănătorilor etc, glorificănd astfel această deschidere către inţelgerea muncii omului nu numai ca pe o activitate trudnică, ci şi ca pe o expresie a rugăciunii. De aceea, colinda este căntare către Dumnezeu, este căntare pentru munca omului, este concretizare verbală a tot ce ţine de nivelul, de speranţele oamenilor. Se spune că la Crăciun cerurile sunt deschise, Dumnezeu aude rugăciunea omului corect, aude sufletul curat care este purificat in perioada anterioară, a postului, iar acum are şansa de a cere, cu onestitate, lui Dumnezeu clemenţă pentru munca lui, sprijin pentru implinirea dorinţelor sale. In timp ce feciorii intonează colindele cerute de gazdă, Turca realizează un dans frenetic. Hărjoneşte femei şi fetele din asistenţă. Jocul Turcii are şi o componentă ludică, fiind zglobie, şăgalnică, neserioasă, dar foarte semnificativă, prin perseverenţa prin care işi urmăreşte ţintele", continuă doamna Işfănoni. Alături de Turcă in sudul ţării se regăseşte Brezaia, care aduce in atenţie tot simbolismul Caprei. Tot in perioada Crăciunului, nu trebuie să uităm de căntecele de Stea, de Piţărăii, manifestări păstrătoare de simboluri arhaice, adevărate giuvaere de spiritualitate străveche, păstrate peste trecerea timpului.

O, ce veste minunată!

Steaua sus răsare

Bună dimineaţa,la Moş Ajun!