Am supravietuit si acestui Revelion!

Azi, 3 ianuarie 2007, pot scrie: am supravietuit si Revelionului de la Palermo! Si asta numai si numai pentru ca indelungata experienta a confruntarii cu bucuria poporului dezlantuit m-a transformat intr-un luptator capabil sa faca fata oricarui Revelion petrecut in strada.

PALERMO. Revelionul a fost organizat de un post de radio local, in Piata Teatrului Politeama

Azi, 3 ianuarie 2007, pot scrie: am supravietuit si Revelionului de la Palermo! Si asta numai si numai pentru ca indelungata experienta a confruntarii cu bucuria poporului dezlantuit m-a transformat intr-un luptator capabil sa faca fata oricarui Revelion petrecut in strada.

Sa te fereasca Dumnezeu de furia poporului dezlantuit!, spunea Conu Leonida al lui Caragiale. Sa te fereasca Dumnezeu de bucuria poporului dezlantuit!, spun eu. Grabindu-ma sa adaug: Pentru ca bucuria poporului dezlantuit e infinit mai periculoasa decat furia. Furia poporului dezlantuit ameninta anumite persoane: cele antipatizate. Bucuria poporului dezlantuit ameninta tot ce intalneste in cale: persoane absolut necunoscute, persoane simpatizate sau chiar persoane iubite.

De furia poporului dezlantuit poti scapa rupand-o la fuga: fie ca te stii antipatizat; fie ca dibui rapid (dupa ochii iesiti din orbite, dupa ranjetele fioroase, dupa parii ridicati deasupra capului) ca furia te vizeaza pe tine.

Cum s-o rupi insa la fuga vazand napustindu-se spre tine un val de cetateni care-ti surad cu tot ce au la dispozitie si si-au desfacut larg bratele pentru a te imbratisa si pupa? Infricosatoarea bucurie a poporului dezlantuit poate fi intalnita in multe si variate imprejurari: de la anuntarea rezultatelor unui tur de scrutin pana la victoria echipei favorite. Unica prin dezastrele provocate ramane insa bucuria poporului dezlantuit cu ocazia trecerii de la un an la altul.

De ce simte cu acest prilej Omul (cu o mare) nevoia sa se bucure, si nu oricum, ci imbatandu-se ca porcul, umbland pe strazi prosteste, racnind din balcon pana ii piere glasul, imbratisandu-se si tucandu-se cu tot ce intalneste in cale, inclusiv cu stalpii de iluminat? Iata o intrebare careia, din cate stiu eu, nici un ganditor nu i-a dat raspunsul.

Si nu i-a dat dintr-un simplu motiv: Nu si-a pus-o! Si nu si-a pus-o pentru ca, de regula, ganditorii habar n-au ca e noaptea trecerii dintre ani, cum proclama pe toate televizoarele cetateni proaspeti barbieriti, desi nu e dimineata, si cetatence fardate pana si pe calcaie. In noaptea respectiva, ei isi bat capul cu alte intrebari, mult mai serioase. Cum ar fi de exemplu: de ce e Omul muritor? Eu insa nu sunt un ganditor si, drept urmare, an de an mi-am pus intrebarea: De ce simte nevoia Omul sa-si exprime atat de primejdios bucuria ca s-a facut douasprezece noaptea? Si mi-am pus-o pentru ca, an de an, petrecand in strada Revelionul, a trebuit sa fac fata, in chip dramatic, bucuriei poporului dezlantuit. Date fiind incomensurabilele proportii ale pericolului intruchipat de bucuria poporului ca s-a dus un an tampit si vine altul si mai si, dupa fiecare Revelion mi-am trecut in caietul meu de date cruciale ale vietii: Am mai supravietuit unui Revelion!

Am supravietuit Revelionului de la Roma, cand era sa fiu strivit de multimea care-si exprima bucuria alergand in sus si-n jos fara rost pe stradutele stramte.

EXPERIENTE. Am supravietuit si Revelionului de la Barcelona, cand era sa fiu murat din cap pana-n picioare de suvoaiele de sampanie. Am supravietuit si Revelionului de la Napoli, cand, la intoarcerea la hotel, din Piata, a trebuit sa traversez un adevarat camp de lupta creat de petardele si artificiile aruncate in strada de toti cei iesiti prin balcoane. Azi, 3 ianuarie 2007, pot scrie: Am supravietuit si Revelionului de la Palermo! Si asta numai si numai pentru ca indelungata experienta a confruntarii cu bucuria poporului dezlantuit m-a transformat intr-un luptator capabil sa faca fata oricarui Revelion petrecut in strada. Daca americanilor le va trece prin cap sa infiinteze o unitate speciala anti-Revelion, o unitate care sa supravietuiasca si unui miliard de oameni stransi intr-un loc pentru a-si exprima bucuria ca a venit Anul Nou, nu incape discutie ca i-as putea deveni membru de onoare.

De cum am ajuns la Palermo, am inceput sa strang informatii despre Revelionul din strada. Cat de mare e piata unde va avea loc? Cat de stramte sunt strazile care duc sau vin de acolo? Se da sau nu cu petarde? Am intrebat pe toti cei intalniti in cale: pe receptionerul de la hotel, pe soferul de taxi, pe ghidul din calatoriile in Sicilia. Informatiile pareau linistitoare. Asa cum spuneau toate afisele, Revelionul urma sa se desfasoare in Piata Teatrului Politeama, organizat de un post de radio local. Un spatiu destul de mare. Nu era obiceiul sa se azvarle cu petarde de la balcoane. Nu prea erau hoti de buzunare, deoarece criminalitatea dezorganizata, zisa si marunta, era reprimata de Mafia, care se ocupa, din cate se stie, cu crima organizata. Un altul s-ar fi culcat pe o ureche. Nu e cazul meu.

CONCERT. Desi Gianna Naninni ar fi trebuit sa cante pentru mii de spectatori, auditoriul a fost de cateva sute

LA FATA LOCULUI. Supravietuitor al atator Revelioane, stiam ca nu trebuie sa te bazezi pe informatiile indirecte. Baza oricarei supravietuiri in confruntarea pe viata si pe moarte cu bucuria poporului dezlantuit o constituie informatiile directe. Drept pentru care mi-am consacrat zilele premergatoare Revelionului cercetarii la fata locului. Cel mai tare m-a ingrijorat faptul ca Piata avea un singur loc in care te puteai cocota: un chiosc de piatra, nu departe de scena. Stalpii de iluminat nu erau de nici un folos: n-aveau iesinduri de care sa te poti prinde. M-am decis pentru chiosc. Am ajuns in Piata fara prea mari probleme. E drept, pe Via Maqueda, grupuri de tineri se indeletniceau aruncand pe asfalt, din mers, ca semanatorii lui Alecsandri, petarde. Cata vreme ele nu veneau de sus, puteau fi evitate.

Mi-am facut loc prin multime, profitand de faptul ca oamenii, cand sunt bucurosi, nu iau in seama coatele primite, am urcat in chiosc si, aici, pandind staruitor unul dintre locurile de pe zidul de doi metri, am reusit sa ma catar in cel mai inalt si mai sigur punct din intreaga Piata. Potrivit programului, pentru miile de insi din Piata canta Gianna Naninni, o faimoasa vedeta a Italiei. Canta pentru miile de insi e un fel de-a spune. In realitate, ea canta doar pentru cele cateva sute din imediata apropiere a scenei. Restul se imparteau in doua: cei care aruncau petarde si cei care se fereau de petarde. Dupa legi nestiute, se formasera in Piata trei spatii in care toata lumea arunca petarde. Unul dintre acestea era chiar langa chiosc. De sus, imi puteam permite sa observ in voie ca putini erau cei care venisera in Piata fara sa aduca cu ei un intreg arsenal. Dar nu numai atat.

UMBRELE CONTRA SAMPANIEI. Pe drum venind, am vazut ca toti isi luasera umbrelele. La Palermo, o ploaie intr-o asemenea perioada a anului e un eveniment senzational. Mai ceva decat un cap al Mafiei arestat fara sa vrea ceilalti membri ai Familiei. Misterul s-a dezlegat cu zece minute inainte de miezul noptii. Intreaga Piata a devenit o mare de umbrele! Toata lumea si-a desfacut umbrelele si le-a ridicat deasupra capului. Ca sa se apere de ploaia de sampanie!

Fericit ca am scapat fara sa fiu atins de vreo petarda, fara sa fiu strivit de vreo hora, fara sa fiu luat in brate de niste necunoscuti si fara sa fiu murat de sampania cu care toata lumea stropea pe toata lumea, am coborat din punctul strategic. Incercarea, marea incercare abia acum ma astepta! Spatiul in care explodau petardele se extinsese de jur-imprejurul chioscului. Sedeam cu totii in chiosc, rupti de restul lumii, ca locuitorii unei cetati asediate. Am stat asa vreun sfert de ora. Pana cand cineva, luandu-si inima in dinti, a rupt-o la fuga, in zig-zag si cu haina in cap, printre exploziile care nu mai conteneau. Am facut si eu la fel. Fericit, intr-un fel, ca experienta mea de supravietuitor al Revelionului din strada se mai imbogatise cu un mijloc pe care nu-l stiusem: cum sa treci viu si nevatamat printr-un lant de explozii.