Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Malta, satele seamnana mai mult a mici orase intre ziduri, strazile sunt inguste si intortocheate, casele sunt inalte, cu balcoanele iesite in afara. Ici-colo, ai pe neasteptate privelistea incantatoare a unei 'patio' sau curte interioara, plina de flori si de culoare, plina de lumina orbitoare si de umbra, colturi tainuite, amintind Orientul si Spania. Una din marile noastre placeri era sa ne furisam cate o privire, prin usile misterioase, in aceste colturi ascunse, pline de frumuseti.
Primiseram ordin sever sa nu trecem in galop prin sat! Pare cam ciudat sa fi fost nevoie de un astfel de ordin, insa noi, cand eram calare, eram o adevarata gloata de nvalitori, niste mici huni, luand in stapanire un pamant cucerit. Dupa cum am spus mai sus, toate drumurile in Malta sunt marginite de inalte ziduri de piatra, astfel incat, uneori, te pomeneai pe neasteptate intr-un sat. Intrarea in sat e insemnata printr-o mare lini rosie zugravita pe zid. Linia aceasta era semnul ca trebuia s-o luam inainte, la pas. La inceput ne placea sa speriem femeile si copiii, prin neasteptatea noastra navalire.
Mamele se repezeau, tipand, sa-si apere odraslele si incercau, intotdeauna, sa-si scape nepretuitele sobite de piatra. Se facea mult tambalau in care se amesteca si falfaitul aripilor gainilor prafuite, si mirosul de cafea, imbinat cu mirosul buruienilor localnice; mai erau si rasete si vorba multa, caci maltezele sunt prietenoase si darnice la cuvinte. Niciodata nu pareau ca se supara pe noi. Mi-nchipui ca umpleam lumea toata cu tineretea noastra si cu bucuria noastra de a trai. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata o fata posomorata, chiar inainte de a ni se fi interzis a trece prin sate in galop. Fiecare comuna, chiar cat de mica, are o mare catedrala, mai ales in stil baroc si zidita printr-o piatra galbuie. In zilele de sarbatoare se aud mai multe clopote sunand si toti locuitorii se aduna in piata din fata bisericii.
Domina culoarea albastra, in tesatura aspra, intrebuintata de barbati pentru hainele lor: albastru, zis de macelar, de o nuanta foarte frumoasa ce nu iese la Soare; iar ceea ce este mai deosebit in portul femeilor e 'faldetta', un fel de mantie de matase neagra ce-o poarta pe cap cu asa ceva si merge zicatoarea ca femeile au adoptat acest port dupa ocuparea insulei de catre armata lui Napoleon, ca semn de doliu, pentru purtarile neomenoase ce le-au avut de suferit atunci.
Ele stiu sa-si tina in asa chip 'faldetta' incat le acopera cu totul obrazul. E o aparare foarte de folos in contra Soarelui, dar cand sufla vantul, ceea ce se intampla des in Malta, 'faldetta' se umfla ca un balon negru.
Limba malteza pare a fi un amestec ciudat de italieneste cu arabeste si are sunete ciudate, guturale. Ca si italienii, maltezii au vorba foarte curgatoare. Poporul are mai mult tipul napolitan. Femeilor le place sa stea flecarind in pargul usii; ele sunt frumoase numai in prima tinerete; mai tarziu devin prea grase si prea greoaie. Copiii au adesea parul carliontat si ochii mari, negri, si sunt frumosi; strazile satelor parca misuna de dansii; glasurile lor, vesele, sau strigatele lor de cearta se rasfrang din inaltele ziduri ale caselor.
Sunt multe vile mari si palate parasite, raspandite pe toata insula, ramasite din timpurile de bogatie si de marire; adesea intalnesti portaluri monumentale, deasupra carora se vad, sculptate in piatra, imense si incalcite blazoane, falnice dovezi ale slavei trecute, care azi se deschid spre vreo curte de gospodarie taraneasca sau vreo locuinta parasita.
Citește pe Antena3.ro
Fiecare gradina din Malta e ascunsa dupa ziduri inalte. Aceasta intareste bucuria descoperirii lor si numai in zilele cand usa sau poarta a ramas deschisa poti furisa o privire in acele raiuri ascunse. Cautarea acelor frumuseti tainuite era o necontenita infrigurare pentru noi si cand m-am intors din Malta, dupa atatia ani, plimbandu-ma cu automobilul pe strazile inguste si incalcite ale satelor m-a prins aceeasi nestapanita dorinta de a arunca o privire indaratul fiecarei usi inchise, fiind singura ca, de acolo, se ascundeau frumusetea la care nu puteam ajunge.
