Analiza - "Strategia de securitate, un eseu"

Spre sfarsitul lunii februarie, Presedintia a facut public proiectul "Strategiei de securitate nationala". In mod surprinzator, documentul, fundamental pentru orice democratie, nu a fost deloc bagat in seama de politicieni si a lipsit din agenda publica. Jurnalul National va prezinta astazi o analiza a strategiei, realizata de generalul de brigada in rezerva Mihaiu Margarit, fost sef al Directiei Informatii Militare. Spre sfarsitul lunii februarie, Presedintia a facut public proiectul "Strategiei de securitate nationala". In mod surprinzator, documentul, fundamental pentru orice democratie, nu a fost deloc bagat in seama de politicieni si a lipsit din agenda publica. Jurnalul National va prezinta astazi o analiza a strategiei, realizata de generalul de brigada in rezerva Mihaiu Margarit, fost sef al Directiei Informatii Militare. Consideram ca demersul nostru va putea impulsiona societatea romaneasca sa dezbata cu argumente serioase, si nu cu istericale politicianiste de moment, acest document, ale carui implicatii sunt intinse pe o mare perioada de timp. (Razvan Belciuganu)

General (r), fost sef al Directiei Informatii Militare

Romania este tara membra NATO. Aceasta Alianta, pe parcursul existentei sale, a adoptat Concepte strategice, determinate si actualizate de dinamica fenomenului militar si politico-militar international contemporan, in contextul provocarilor, riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii internationale, indeosebi, la adresa valorilor fundamentale comune pe care aceasta le apara, precum si la adresa intereselor fundamentale nationale ale fiecarei tari membre.

POZITIE CONSOLIDATA. Strategia de securitate a NATO are valoare politica si militara fundamentala pentru toate tarile membre, pragmatica si programatica, iar insusirea si respectarea ei presupun responsabilitate politica, dar si juridica a guvernelor fiecarei tari in raport cu securitatea nationala. Unele tari membre NATO considera ca acest concept, permanent actualizat la realitatea politica si militara regionala si internationala, asigura si garanteaza in totalitate apararea intereselor fundamentale nationale si, ca urmare, nu au mai adoptat un document complementar cu privire la securitatea nationala. Argumentele sunt diferite de la o tara la alta si nu le prezentam aici. Se pune doar intrebarea daca si Romania ar avea argumentele sale pentru a se alinia acestor tari. In opinia mea, Romania trebuie sa adopte si o strategie de securitate nationala, complementara insa Conceptului Strategic NATO, dar nu din considerentul ca acesta nu ar apara si garanta, in totalitate, interesele nationale fundamentale. Mai avem inca multe de facut in acest domeniu, nu numai legislativ, ci si in privinta schimbarilor de perceptii si atitudini. Ca urmare, strategia este necesara, in primul rand, pentru a consolida pozitia noastra in NATO si optiunea de integrare in UE ca stat independent, cu stabilitate politica, economica si cu democratie autentica. Apoi, este necesara pentru a oferi securitate Aliantei si, implicit UE, prin standardele si performantele pe care inca trebuie sa le mai obtinem in toate domeniile care definesc conceptul modern de securitate nationala, in contextul unei securitati internationale, ale unei lumi civilizate si democrate. Continutul unui asemenea document trebuie elaborat cu multa atentie, pentru a evidentia, in mod obligatoriu si explicit, acest argument. Nu trebuie sa se lase loc nici celei mai mici interpretari speculative privind o anume vocatie pe care Romania ar avea-o in cadrul unei aliante, facandu-se trimiteri la pozitia Romaniei in defunctul Tratat de la Varsovia.

MISIUNI. Politia se confrunta cu pericole din ce in ce mai sofisticate

"INTERESE NATIONALE". Atentia trebuie sa fie inzecit mai mare, iar finalizarea acestui document trebuie sa se bazeze si pe receptivitatea fata de rezultatele dezbaterii publice, deoarece proiectul Strategiei de securitate nationala, aparut pe internet in versiunea 21.02 2006, este prima abordare in domeniu in pozitia Romaniei de tara membra a NATO. Nu-mi propun a face o analiza riguroasa pe text. Pentru inceput insa, afirm ca, in opinia mea, proiectul mentionat reprezinta mai mult un amplu eseu despre strategie de securitate nationala diluat pe aproximativ 40 de pagini. Nu prezinta explicit obiectivul principal al strategiei de securitate nationala, in sensul si pentru ratiunea mentionate mai sus, de interdependenta a sa cu Conceptul strategic al NATO, insusit si adoptat ca document fundamental si programatic in domeniul securitatii tuturor tarilor membre. Multimea ideilor abordate, inutilitatea multora dintre ele, dar si lipsa altora, daca avem in vedere scopul acestui docu-ment, si dezvoltarea nejustificata a unora il fac stufos si fara un scop final cerut de o necesitate practica. Continutul sau tradeaza mai mult o prezumptiva pretentie ca acum se explica pentru prima data conceptul strategiei de securitate nationala. Se apeleaza frecvent la sintagma interese nationale fundamentale sau vitale, cu formulari lipsite de concretete si claritate. Interesele nationale fundamentale trebuie sintetic prezentate, explicit, astfel incat sa constituie repere bine definite la care sa ne raportam atunci cand elaboram legi in domeniu si sa li se confere chiar o conotatie juridica in situatia in care ele sunt amenintate.

TENTA ELECTORALA. Titlurile capitolelor, indeosebi I si II ("Premisele unui proiect national indraznet, realist si pragmatic", respectiv "Un viitor sigur si prosper pentru romani: caile constructiei"), induc o tenta evident electorala si nu sugereaza continutul lor. Primele doua capitole cuprind aprecieri asupra mediului de securitate global si mentioneaza riscurile si amenintarile la adresa securitatii abordate initial de NATO. Ca urmare, referirile la riscurile si amenintarile externe se gasesc aproximativ in formularea mentionata in Conceptul strategic NATO in vigoare si nu le evidentiaza concret pe cele care ar putea viza in mod expres Romania, formele probabile in care acestea ar putea sa se exercite asupra teritoriului si populatiei noastre. Spre exemplu, criminalitatea transnationala este abordata cu detalii valabile si pentru securitatea Romaniei si se concluzioneaza cu afirmatia, la fel de valabila, potrivit careia actiunile enumerate in spatiul de interes strategic pentru Romania "… pot favoriza terorismul si proliferarea armelor de distrugere in masa sau pot sa contribuie la perpetuarea regimurilor separatiste". Corect. Dar evita sa constate deschis ca incurajeaza si existenta de tendinte separatiste (cazul Gherman), favorizate de guvernari ineficiente si de interesele unor lideri ai secuimii din Romania. Sigur ca organele abilitate au aprofundat tot spectrul de riscuri si amenintari. Pledez insa pentru o politica deschisa si transparenta, stimulativa in procesul de formare a culturii de securitate, absolut necesara populatiei tarii noastre.

PROVOCARE. Rapirea jurnalistilor a pus la grea incercare SRI si SIE

MODELE. Riscurile si amenintarile, in aceeasi formulare NATO, sunt reluate pentru tratarea pe larg a aspectelor de politica externa. E drept ca aici au o anume concretete, dar numai in forma si cu scopul de a servi ca argumente pentru nu mai putin de patru capitole, exclusiv, de politica externa, sub titluri ca: Prioritatile participarii active la constructia securitatii internationale, Construirea noii identitati europene si euro-atlantice a Romaniei, Realizarea securitatii si stabilitatii regionale intr-o noua paradigma, Romania - vector dinamic al securitatii si prosperitatii in regiunea Marii Negre. O astfel de abordare ampla aduce aminte de programul unui defunct partid, capitolul privind politica externa a Romaniei care, din motive propagandistice, era realizat pe subcapitole ce evidentiau, la fel, caracterul proactiv al acesteia. Evident ca politica externa nu poate fi rupta de securitatea nationala. Doar Romania a aderat la NATO si se va integra in UE printr-o politica externa proactiva, directionata, in principal, spre aceste scopuri. Insa politica externa a Romaniei nu se rezuma numai la aceste obiective. E drept ca SUA folosesc o singura sintagma - Strategia politicii externe si de securitate nationala. La fel Marea Britanie - Strategia politicii externe si de aparare nationala. In aceste state, democratia consolidata si stabilitatea politica au format si o alta perceptie prin care se acorda un sens mult mai larg conceptului de securitate nationala. In continutul acestuia, intereselor nationale fundamentale li se confera conotatie si componente externe deosebit de importante, percepute si definite si de pe pozitia de mari puteri economice. Sintetic spus, ansamblul politicii externe a SUA cuprinde obiective ce vizeaza un acces pe mapamond, cat mai larg, la resurse energetice, materii prime strategice, investitii economice si bancar-financiare s.a., considerate definitorii pentru securitatea nationala. Romania insa nu poate sa adopte modelul american.

RISCURI VS AMENINTARI. Proiectul nostru de strategie, si nu numai el, foloseste, generic, sintagma riscuri si amenintari fara o disjunctie a sensurilor celor doua notiuni. Ma folosesc si de acest prilej pentru a-mi spune parerea ca acest lucru este incorect. Cred ca acum este timpul si este locul cel mai potrivit ca, in aceasta strategie, sa se faca distinctie clara a ceea ce inseamna riscurile in raport cu amenintarile. In opinia mea, riscurile provin din politici, atitudini, actiuni, demersuri proprii in diferite domenii ce, direct sau indirect, intr-o masura mai mare sau mai mica, ar putea afecta securitatea nationala sau internationala. Constientizarea la timp a existentei unor posibile riscuri creeaza si instrumente de gestionare a lor, eventual declanseaza chiar mecanisme menite sa evite din start consecinte previzibile asupra securitatii. Spre exemplu, sprijinul acordat comunitatii internationale de Romania pentru stoparea genocidului exercitat de regimul lui Milosevici in spatiul ex-iugoslav putea fi considerat un risc daca nu se luau si masuri politice, diplomatice si chiar militare corespunzatoare, ce au eliminat consecinte probabile care, de regula, pot aparea atunci cand te invecinezi direct cu o zona de operatiuni militare. Tot ca exemple, lipsa de securizare a frontierei poate fi considerata un risc real la adresa securitatii nationale in aceeasi masura in care si unele declaratii politice exced in ansamblul relatiilor diplomatice intre state. Amenintarile vin insa din afara sistemului propriu aflat sub control. Ele sunt planificate de autori externi, cu tinte bine precizate, de regula, realizeaza surprinderea si vizeaza efecte distructive sau destabilizatoare maxime in domenii ce definesc securitatea nationala sau internationala. In mod cert, terorismul este o amenintare. El se manifesta independent, din afara sistemului propriu controlat, chiar daca insa constientizam existenta si prevedem consecintele lui. Deocamdata, el nu poate fi tinut sub control. Se poate lupta insa impotriva lui, lupta ce poate fi gestionata. Cat de eficient, asta este o alta problema. Pe de alta parte, nu trebuie ascuns faptul ca participarea Romaniei la efortul international de lupta impotriva terorismului international inseamna si asumarea unui risc pe care trebuie sa-l recunoastem deschis. Mentionarea explicita a acestui risc in strategia de securitate nationala este necesara si inseamna obligatii din partea organelor abilitate de a actiona eficient impotriva terorismului nu numai in afara tarii, ci si impotriva manifestarilor lui in interior. Este stiut ca populatia pasnica este vizata cu prioritate in actiunile teroriste. Din aceste considerente, strategia de securitate nationala trebuie sa mentioneze conceptia de stabilire a procedurilor standard de operare, a comportamentelor individuale si de grup necesare din partea tuturor cetatenilor, corespunzator resursei umane specializate si dotarii pe care bugetul le poate sustine pe intregul teritoriu al tarii, precum si sa fie adaptat temperamentului poporului roman in situatii de criza. Simpla afirmatie ca trebuie sa se promoveze politica de "toleranta zero" nu rezolva problema si nici nu este o noutate in materie pentru a fi considerata specifica noua.

DESPRE CORUPTIE. Oricat de radicali trebuie sa fim cu coruptia, este incorect a enunta guvernarea ineficienta, de care se face vorbire in proiectul in discutie, ca o amenintare la adresa securitatii. In text, coruptia institutionalizata este asociata fortat ca o ineficienta a guvernarii. Coruptia este intr-adevar o amenintare si numai ea trebuie tratata ca atare, si nu birocratia excesiva, clientelismul politic, ineficienta administratiei publice mentionate in text alaturi de coruptie. Ori se doreste sa fim prea blanzi cu coruptia, asimiland-o cu ineficienta, ori se pregatesc noi instrumente de plata a politelor politice. In oricare dintre situatii, abordarea din proiect intra in jocul luptei politice. Nu trebuie sa fii analist sa stii ca o guvernare ineficienta se sanctioneaza de electorat, si nu si penal, cum s-ar putea induce. E drept ca strategia de securitate nationala este un document politic, dar, prin importanta sa, trebuie adoptata prin consens politic, si nu prin politizare. Numai guvernul corupt este o amenintare si intra sub incidenta penalului. Ca urmare, guvernarea ineficienta este numai un risc la adresa securitatii nationale. Societatea isi asuma acest risc, fie ca nu este in cunostinta de cauza, fie ca este manipulata electoral, dar el nu poate fi o amenintare, chiar daca acum suntem hotarati, mai mult ca oricand, sa "promovam o gestiune eficienta a treburilor publice".

BRAVURA. Inundatiile din 2005 au adus Jandarmeria in prim-plan

IMPLICARE. Strategia de securitate nationala trebuie sa se ocupe si de securitatea individului, a persoanei. Aceasta trebuie sa fie considerata un concept distinct pe care sa fie dezvoltat si introdus in practica decidentilor politici implicati in actul guvernarii, depasind faza declarativa, de imagine pe care o gasim in proiect. Pe de alta parte, strategia trebuie sa fie aceea care sa ceara cu claritate implicarea societatii civile, stabilind conceptia de folosire a organizatiilor neguvernamentale si chiar a mediului de afaceri privat, in procesul de constientizare a obligatiilor ce revin individului si a asteptarilor lui privind realizarea, apararea si garantarea securitatii sale.

COMPLEMENTARITATE. Capitolul VII se intituleaza "Securitatea interna intr-o abordare sistemica si cuprinzatoare". Si aici abordarea dilueaza problematica. Daca ne pronuntam pentru o abordare moderna, sistemica si cuprinzatoare, atunci ar fi trebuit sa distingem clar concepte precum securitatea guvernarii democratice, securitatea economica, securitatea sociala si a starii de sanatate a populatiei, securitatea bancar-financiara, securitatea de mediu, securitatea de afaceri, securitatea valorilor spirituale, intelectuale, culturale, stiintifice si a libertatii de exprimare. O asemenea abordare ar fi contribuit la evidentierea rolului si scopului Strategiei de securitate nationala privind complementaritatea cu Conceptul strategic NATO si de integrator cu UE.

In capitolul X, intitulat "Urgentele transformarii institutiilor cu responsabilitati in domeniul securitatii nationale", nu nominalizeaza structurile abilitate in domeniul securitatii nationale, conceptia, amploarea si principiile de organizare si functionare ale acestora. In context, era de asteptat sa se clarifice mult discutata si controversata comunitate de informatii. Fiind o noutate in materie pentru tara noastra, chiar daca se intentioneaza sa se elaboreze o noua doctrina de informatii de securitate nationala, ar fi trebuit sa gasim cel putin principiile in baza carora aceasta ar putea sa se constituie. Ar fi mai indicat sa se numeasca, in opinia mea, Comunitatea serviciilor de informatii care, in baza unor principii care le aseamana, ar face posibila constituirea ei. Acestea ar putea fi: identitatea de interese, identitatea de specific a activitatilor desfasurate, complementaritatea misiunilor, pastrarea subordonarii in forma si in structurile carora au fost create prin lege, pastrarea confidentialitatii si compartimentarea muncii operative. Detalierea acestor principii, in logica proiectata de autor, ar fi eliminat suspiciunile mult discutate anterior.

Opiniile exprimate mai sus sunt doar cateva argumente care pledeaza pentru o reconsiderare a scopului pe care trebuie sa-l serveasca strategia de securitate nationala, pentru o regandire a structurarii continutului proiectului facut public prin internet, a ordonarii conceptelor si dezvoltarii lor in succesiunea logica si in acord cu scopul urmarit. Strategia de securitate nationala trebuie sa ofere conceptia de elaborare si principiile fundamentale la care trebuie sa se raporteze intreaga legislatie in domeniu. Ea trebuie sa fie cartea de capatai sau expunerea de motive la proiectele de legi, altfel va fi formala si lovita de nulitate. Ideea elaborarii in pachet a legilor privind securitatea nationala este constructiva si poate fi deosebit de eficienta numai dupa ce s-a convenit asupra tuturor problemelor de continut ale strategiei.

SCHIMBARI
Vechea ordine mondiala, bazata pe o logica bi-polara - caracterizata de rivalitate si capacitate de anihilare reciproca a unor blocuri de state - a disparut, iar tranzitia postbipolara s-a incheiat. Obiectivele majore ale acestei perioade s-au realizat, iar germenii constructiei unei noi arhitecturi globale de securitate ocupa un loc tot mai important in cadrul preocuparilor comunitatii internationale. Per ansamblu, lumea continua sa ramana puternic conflictuala, motoarele conflictelor operand atat in domeniul accesului la resurse, la mecanismele de distributie a acestora si la piete, cat si in cel al diferentelor identitare de natura etnica, religioasa, culturala sau ideologica. - Strategia de Securitate Nationala a Romaniei - proiect februarie 2006

INSTITUTII-CHEIE
Reforma sectorului de securitate impune transformarea profunda a institutiilor (...) Eforturile vor viza consolidarea si profesionalizarea controlului civil asupra fortelor care au responsabilitati in domeniul securitatii nationale, si se vor focaliza asupra structurilor, normelor, relatiilor, misiunilor, instruirii si resurselor sistemului, cu stricta respectare a principiilor democratiei, eficientei, transparentei si nonpartizanatului politic. (...) Avand in vedere complexitatea deosebita a acestor eforturi, actiunile specifice vor fi focalizate asupra transformarii in domeniul politicii externe, apararii, activitatii de informatii, contrainformatii si securitate, precum si a mecanismelor de prevenire, gestionare si solutionare a crizelor. - Strategia de Securitate Nationala a Romaniei - proiect februarie 2006