Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Accesul in Transnistria ca turisti e mai putin greoi decat ne asteptam. Jurnalisti romani sau de la Chisninau care vizitasera regiunea pe vremea lui Smirnov ne-au sfatuit sa fim circumspecti si sa nu lasam la vedere aparatele de fotografiat, ori reportofoanele, pentru a nu fi confiscate de vamesii asa-zisei Republici Moldovenesti Nistrene. Acelasi lucru ni l-au spus ulterior si granicerii ucraineni cu care am stat de vorba. In aprilie 2012, lucrurile stau putin altfel. E adevarat ca trebuie sa completam un formular obligatoriu cu toate datele noastre, o fituica de marimea unui carnetel de note, inclusiv scopul vizitei si adresa hotelului la care urma sa ne cazam, dar barbatul cu camasa albastra, accesorizata cu medalii si diverse insigne militare, din spatele unui ghiseu, ne studiaza fetele cu atentie si ne lasa apoi sa intram in micul stat separatist.
O tara incremenita
Drumurile, blocurile si oamenii Transnistriei par scosi din filmul sovietic clasic. Prafuita si larga, soseaua care te duce spre Tiraspol curge intr-o tihna vegheata de posturi militare de observatie. Din loc in loc, soldati cu ecusoane reprezentand drapelul Federatiei Ruse cerceteaza imprejurimile si tin traficul sub observatie. Sub privirile lor de vultur, asezonate cu arme tinute in brate vanjoase, nicio masina, dintre cele cateva care circula, nu trece neobservata. In Tiraspol, ne cazam la hotelul “Aist' (n.r.: barza), aflat nu departe de Sovietul Suprem, o cladire cu cinci etaje, dar atat de goala si neingrijita, incat privelistea de pe geam, un Nistru cuminte si ascultator, e singura care o mai salveaza. Holurile sunt goale, cu exceptia parterului, acolo unde mai multi barbati urmaresc meciuri de fotbal si se agita ca intr-un birt de pariuri. Un singur lift din cele doua functioneaza si te duce pana la etajul patru din cinci. Peretii celor doua camere in care ne-a dus un tip inalt si uscat sunt acoperiti cu tapete de culori si modele diferite, iar canapelele murdare si naclaite sunt flori la ureche pe langa miasmele ce au iesit din incaperi odata cu deschiderea usii. Desi impresia pe care ti-o lasa o vizita in Transnistria e ca timpul ar fi luat decizia, in urma cu 20 de ani, de a se opri in loc, regiunea nu este nici pe departe o oaza de liniste. Dincolo de aparente, republica separatista freamata de activitati ilegale. Despre cele mai multe dintre ele se tot scrie de doua decenii incoace, dar lucrurile nu s-au schimbat aproape deloc, nici dupa schimbarea liderului de la Tiraspol. Armamentul rusesc, peste 21.000 de tone, e in continuare pe teritoriul din stanga Nistrului, numarul cazurilor de contrabanda cu tigari si alcool este practic necunoscut, capturile oficiale sunt minime, iar lupta impotriva traficului de fiinte umane e abia la inceput dupa 20 ani de secesionism.
Armele, subiect tabu
“Exista o fabrica care produce componente rachete incendiare folosite de aviatie chiar in Bender, langa granita moldoveneasca', ne-a declarat un fost politist de rang superior care a activat in cadrul politiei regionale din Bender. Este o declaratie dura. “Traiesc in Tiraspol, dar cunosc oameni din Bender si din Varnita care lucreaza acolo. Ei va pot da mai multe detalii', a mai adaugat fostul politist care nu a mai raspuns la telefon decat o singura data, apoi a evitat orice contact cu noi. Este un lucru de inteles, din moment ce a declarat ceva ce mass-media internationala arata de ani de zile, iar autoritatile internationale, precum si cele din Moldova sau Transnistria, l-au negat in permanenta. Orasul Bender, aflat la asa-zisa frontiera moldo-transnistreana, este un oras industrial. Acum, fabricile si uzinele de aici par abandonate, dar toate portile sunt pazite de garduri masive care protejeaza activitatea din interior de curiosi. Benderul este impartit in doua de Varnita, un mic orasel, o enclava controlata de guvernul de la Chisinau. Oamenii de aici nu discuta deloc despre fabrica de armament. De ce exista o asemenea fabrica in Bender? Tocmai pentru ca numai armata si politia transnistreana, precum si pacificatorii rusi sunt singurele autoritati care au acces aici. Autoritatile moldovenesti nu au nici un fel de jurisdictie, la fel ca observatorii Uniunii Europene sau specialistii din cadrul Misiunii Uniunii Europene de Asistenta la Frontiera in Moldova si Ucraina (EU BAM). Conform unor surse militare, arsenalul de armament si comertul cu arme reprezinta o chestiune fierbinte. Oficialii institutiilor internationale de monitorizare cum ar fi EU BAM si OSCE au declarat ca armamentul ilegal din zona nu reprezinta o problema.
Armata taximetristilor
De la autogara din Tiraspol pana in centrul orasului nu faci mai mult de un sfert de ora. Prilej perfect pentru o discutie cu un taximetrist care ar prefera ca Transnistria sa aiba statului regiunii Kaliningrad, o anexa a Rusiei, fara “inutilele ruble transnistrene'. Barbatul cu ten masliniu, ochelari de soare si o rusa vorbita aproape impecabil ne spune ca obisnuieste sa-i duca pe soldatii din Armata a 14-a pe la casele lor din Tiraspol, pentru ca multi dintre ei sunt cetateni din stanga Nistrului, fosti taximetristi care s-au lasat de meserie si au intrat in armata rusa pentru un salariu de 300 de dolari pe luna. Suma considerabila, avand in vedere faptul ca salariul mediu in Transnistria este de 100 de dolari pe luna. Oprim in fata garnizoanei fortelor rusesti din Tiraspol si ii intrebam pe unul dintre cei trei militari de pe marginea drumului despre existenta unui magazin cu tot soiul de arme, echipament militar si alte cele din perioada sovietica. Informatia o primisem de la Alexandr Iov, hatmanul cazacilor din Dubasari, si parea cat se poate de veridica. Iov a fost membru al trupelor speciale ruse Spetsnaz, a luptat in Afganistan si in Transnistria. “Nu, nu exista asa ceva, dar am putea construi unul pentru dumneavoastra in mod special, daca doriti', glumeste unul dintre ei si se indreapta spre poarta de fier.
Pacificatorii depozitelor de armament
Armata rusa are o prezenta semnificativa in Transnistria: 1,400 de soldati la care se adauga cei 500 de “pacificatori' de la frontiere. Scopul prezentei lor este supravegherea depozitelor de armament ramase din vremea Uniunii Sovietice. Comandant al Grupului Operativ al Trupelor Ruse, colonelul Viacheslav Sitchikhim, declara pentru publicatia “Pridnestrovie' in 2009 ca in depozitele militare rusesti de langa Colbasna din raionul Rabnita exista 21,5 mii de tone de munitie. Sitchikhim mai preciza atunci ca, pe langa rolul de pacificatori si asigurarea pazei depozitelor de armament, soldatii rusi din Transnistria trebuie sa reactioneze operativ la o eventuala schimbare brusca a situatiei din regiune. (Cititi maine despre gazul si armele rusesti)
Declaratie
“Exista o fabrica care produce componente rachete incendiare folosite de aviatie chiar in Bender langa granita moldoveneasca', fost politist de rang superior din Bender
