Pe arme de foc poţi să pui mâna, indiferent dacă ai sau nu probleme psihice. În România lui 2015 avizele psihologice pentru permis de portarmă se eliberează, cât ai clipi, pe bani.
La două zile după ce un tânăr cu probleme psihice nedepistate îşi executa instructorul de tir într-un poligon din Capitală, am vizitat un psiholog pentru un permis de portarmă letală. Discuţia a început de la preţul avizului. Doamna psiholog a ţinut să mă avertizeze că fără o sută de lei nu voi primi documentul. Am acceptat fără să clipesc, am dat suta și am primit chitanță pentru 50! Însă am venit la rândul meu cu câteva rugăminţi.
Doamnă, dar eu vă spun că nu ştiu să completez alea.
De ce?
Păi, da...
Ce nu ştiţi să faceţi, să daţi răspunsul la niște întrebări? Nu pot să cred!
Păi, eu ştiu?!
Bine!
Mă ajutaţi un pic dumneavoastră!
Bine!
Dar, până la ajutor, doamna psiholog mă fixase cu privirea, semn că mai trebuia ceva. Am înţeles de îndată că la ea serviciile se plătesc înainte.
Un milion aţi spus, nu?
O sută!
Da, da.
Ar fi bine să fie un milion!
Şi testarea începe. Semnez repede câteva hârtii, pentru că aşa e protocolul, iar apoi primesc un chestionar cu şaptezeci de întrebări. Încep să răspund iute la fiecare, la niciuna însă cum ar trebui. Am răspuns cu „DA” inclusiv la întrebările de tipul „Ai vrut vreodată să te sinucizi?” sau „Ai vrut vreodată să răneşti pe cineva?”.
Le-am mai greşit pe alea, n-am fost concentrat...
Imediat vă spun ce aţi făcut!
Am vrut să văd ce reacţie va avea specialista când va vedea asemena răspunsuri, dar când am văzut că reacţia nu apare, am devenit agitat şi am refuzat să mai continui testarea.
Trebuie să mă întâlnesc cu cineva la 12.30.
Dacă nu, le las şi vin mâine!
Bine, hai faceţi-le pe astea şi de restul vă iert.
Eu v-am zis, unul de genul ăsta durează două ore jumate.
Dar testarea s-a încheiat înainte de a începe, de fapt. I-am sugerat psihologului să-şi arunce totuşi o privire peste puţinele întrebări la care am răspuns, ca nu cumva să fiu declarat inapt şi cu buzunarul gol. Femeia a încadrat chestionarul într-un şablon, iar rezultatul a apărut.
Impulsivitate exagerată, control slab, dificultate echilibru în situaţii afectogene, aşa-i?
Am aprobat-o din priviri şi am ridicat din umeri. Era clar că nu mă încadram în tiparul persoanei căreia i-ai pune un pistol cu glonţ în mână. Totuşi, aveam să aflu câteva secunde mai târziu că rezultatul testului nu contează nici măcar pentru psiholog.
E ok!
E bine?
Da!
Am răsuflat uşurat şi am plecat repede din cabinet. Am avut nevoie de doar 20 de minute ca să obţin avizul psihologic care mă face apt să folosesc o armă de foc. În mod normal o astfel de testare durează cel puţin două ore, iar la ce răspunsuri am dat, orice om, fie şi neavizat în ale psihologiei, nu mi-ar fi eliberat documentul.
Psihologul care mi-a eliberat avizul fără să mă testeze corespunzător are cabinetul într-o policlinică de stat din România. În timpul testării, doamna îi făcea chiar portretul tânărului care cu două zile înainte îşi ucisese instructorul:
„A tras nouă gloanţe la ţintă, trei în instructor şi unul pentru el şi a terminat cartuşul.
Şi ce a avut omul ăla, de ce...? A acuzat... Probabil avea o problemă, era psihopat.”
Ce spune Colegiul Psihologilor
Cu avizul în mână, dar şi cu dovezi clare că psihologul nu şi-a făcut treaba, am mers la Colegiul Psihologilor din România. Cei de acolo au fost surprinşi de cele văzute. „Poate să fie o problemă pentru noi, o să vedem şi materialele pe care le aveţi la îndemână, o să discutăm să vedem unde se întâmplă, cum se lucrează şi poate că este un semnal de alarmă să discutăm cu comisia de specialitate.”
Prof. Univ. Dr. Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România