Victima a fost acostată de individ și abuzată sexual în spatele școlii. Un an mai târziu, după ce Poliția și Parchetul au considerat că, în fapt, este doar vorba despre un act sexual cu un minor, agresiunea s-a repetat. Autorul a primit un an de închisoare cu suspendare. La CEDO, reprezentantul Guvernului a susținut că anchetatorii nu au greșit cu nimic și a cerut Curții să nu aprobe plata niciunui prejudiciu moral în această speță.
Decizia CEDO a fost publicată, săptămâna trecută, în Monitorul Oficial al României și devoalează modul în care statul român, prin instituțiile sale, a înțeles să ancheteze un dosar în care era vorba despre două acuzații de viol asupra unei minore, dar și atitudinea Guvernului de la București, în raport cu aceste acuzații, în fața instanței europene.
Povestea începe pe 17 noiembrie 2015, când părinții unei fetițe în vârstă de 12 ani, la acel moment, au depus o plângere la poliție, arătând că fiica lor a fost violată, în aceeași zi, de un individ în vârstă de 17 ani. Poliția a început cercetarea penală pentru viol, reținând, la acel moment, că minora l-a cunoscut pe agresor pe Facebook și, după un timp, a fost de acord să se întâlnească cu acesta. La data de 17 noiembrie 2015, suspectul a așteptat-o pe victimă să iasă de la școală și a mers cu ea într-o zonă pustie din spatele unității de învățământ, unde a violat-o. În fața anchetatorilor, agresorul a susținut că nu a violat-o, ci că victima era iubita sa și că a avut consimțământul acesteia pentru actul sexual, punând la dispoziția anchetatorilor copii ale mesajelor de pe Facebook.
În urma examenului medical dispus în cauză, au fost constatate urme de violență și semne ale unei deflorări recente, iar pe hainele fetei s-a găsit sânge.
Anchetatorii, avocații agresorului
În ciuda acestor elemente, polițiștii au decis să schimbe încadrarea juridică a infracțiunii de viol în faptă penală de act sexual cu un minor. În ianuarie 2016, reprezentantul minorei a prezentat anchetatorilor o evaluare psihologică din care rezultă că victima a suferit, în urma agresiunii sexuale, un stres posttraumatic. La data de 18 ianuarie 2016, procurorul însărcinat cu urmărirea penală, considerând că agresorul nu cunoștea vârsta victimei la momentul producerii faptei, a schimbat din nou încadrarea juridică a faptei, în act sexual cu un minor cu vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani, infracțiune pedepsibilă mult mai ușor de Codul penal.
În 6 aprilie 2016, după o nouă schimbare a încadrării juridice a faptei, care lua în calcul vârsta autorului ca și circumstanță atenuantă pentru acesta, poliția a închis urmărirea penală, cu propunerea trimiterii în judecată.
Al doilea viol, tratat în aceeași manieră
Ulterior, la data de 19 decembrie 2016, minora a depus o nouă plângere penală, susținând că a fost violată, din nou, de către… același agresor. Acesta ar fi acostat-o pe fetiță în timp ce se întorcea de la școală și a obligat-o să facă sex cu el pe un teren viran. Agresorul a declarat, în anchetă, inițial că fata i-a spus în mod explicit că nu vrea să facă sex cu el, însă, atunci când au ajuns pe terenul viran, aceasta ar fi acceptat și chiar l-a provocat, spunându-i că îl iubește.
Ce a făcut poliția cu această nouă plângere? Aflăm din dosarul CEDO: a concluzionat că nu a existat infracțiunea de viol, ci doar o nouă faptă de act sexual cu un minor. Și de această dată, în urma consultului medical, s-a constatat că minora „prezenta leziuni traumatice în zona genitală și pe partea din spate a umărului”.
La data de 14 februarie 2017, urmărirea penală privind cele două plângeri de viol a fost încheiată, agresorul fiind trimis în judecată pentru act sexual cu un minor, anchetatorii reținând că, din probe, nu a existat constrângere în niciunul dintre cazuri.
În 22 noiembrie 2017, Curtea de Apel Pitești l-a condamnat, definitiv, pe agresor la un an de închisoare cu suspendare, menținând teza anchetatorilor.
CEDO desființează investigația românească
Cauza a ajuns pe masa judecătorilor CEDO, victima plângându-se că autoritățile române nu au derulat o anchetă efectivă cu privire la acuzațiile de viol și că și-au încălcat obligația pozitivă de a o proteja de tratamente inumane și degradante.
Ei,bine, Guvernul României, prin agentul guvernamental, a susținut în fața CEDO că ancheta a fost una temeinică și efectivă. CEDO a fost, însă, de altă părere. Potrivit încheierii curții europene, instanța a identificat „deficiențe majore în ancheta efectuată”. „Au fost luate în considerare doar declarațiile suspectului, fără a se face o evaluare contextuală a declarațiilor făcute și fără a se verifica toate circumstanțele. Nu au fost audiați prietenii, vecinii, profesorii și alții, care ar fi putut face lumină asupra declarațiilor contradictorii. (…) Nu a fost solicitat un aviz din partea unui psiholog specializat”, se arată în acest document.
Mai mult, CEDO a constatat întârzieri în anchetarea primei plângeri a minorei, întârzieri care au permis ca a doua faptă să aibă loc.
Atitudine revoltătoare a reprezentantului Guvernului de la București, în fața instanței europene
„Având în vedere jurisprudența în materie și elementele din dosar, Curtea consideră că în această cauză deficiențele în ancheta penală au fost de asemenea natură, încât respectiva anchetă nu a îndeplinit cerințele inerente obligatorii pozitive ale statelor de a aplica efectiv un drept penal care pedepsește toate formele de abuz sexual asupra copiilor”, arată instanța europeană a drepturilor omului. Potrivit CEDO, „România, ca stat, a încălcat obligațiile prevăzute în articolul 3 din Convenție”.
Victima a solicitat Curții să îi acorde o reparație echitabilă și rezonabilă. Însă, și de această dată, reprezentantul Guvernului la CEDO șochează. „Guvernul a considerat că i s-au acordat deja despăgubiri de către instanțele civile naționale și a argumentat că o constatare a unei încălcări ar constitui o compensație suficientă pentru orice prejudiciu suferit”, se mai arată în încheiere.
CEDO consideră că reclamanta a suferit un prejudiciu moral din cauza lipsei unei anchete efective a acuzației sale de viol, prejudiciu care nu a fost compensat prin ceea ce i s-a acordat de către instanța civilă națională. Prin urmare, Curtea a condamnat România la plata către victimă a sumei de 12.500 de euro, plus orice altă sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit.