Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un fir portocaliu traversează afacerea returnării de TVA de 60 de milioane de euro solicitată de libanezul Said Baaklini. Într-o intervenţie televizată, ministrul Elena Udrea şi-a demonstrat limitele, încercând să oblige realizatorii să nu mai facă conexiuni între numele său şi al soţului, Dorin Cocoş.
Reacţia violentă a doamnei ministru însă mai mult acuză decât scuză. Iar căutările jurnaliştilor confirmă cel puţin un lucru: actorii afacerii returnării sunt conexaţi cu familia Udrea-Cocoş. Omul care a dus scrisoare premierului din Republica Guineea la Palatul Victoria încercând astfel să ridice suspiciunile procurorilor cu privire la afacere este Iulian Tudor, un partener de afaceri al soţului ministrului Udrea.
Se pare că Iulian Tudor este legat de Said Baaklini de o relaţie veche, de mulţi ani, iar libanezul ar fi avut chiar un rol în propunerea acestuia ca şi consul al Republicii Guineea. Necunoscut publicului larg, Tudor are însă o istorie lungă pe subteranele puterii din România, carieră care a strălucit după anul 2000 şi până prin 2006, pe vremea în care era vicepreşedintele Fundaţiei Colegiul Naţional de Apărare Carol I, care a avut o bună perioadă sediul în Parcul Herăstrău, în incinta restaurantului "Trei cocoşi". Perioadă în care Elena Udrea şi-a îmbogăţit viitorul CV ministerial urmând cursurile acestei instituţii.
Elena Udrea a avut o reacţie violentăcând presa a început să publice detaliile afacerii unei returnări de TVA de 60 de milioane de euro pentru un import care miroase de la distanţă a manevră frauduloasă.
În schimb, indiferent de câte ori a insistat jurnalistul Radu Soviani, Elena Udrea a refuzat să răspundă la o întrebare: dacă îl cunoaşte sau nu pe Said Baaklini, supranumit "regele sardinelor".
Ministru în Guvernul României, Elena Udrea consideră un abuz încercarea presei de a obţine răspunsuri şi clarificări cu privire la posibila implicare a unui înalt demnitar român într-o afacere dubioasă. În acest caz, ne rămâne să căutăm răspunsul din aproape în aproape.
Cert este că Said Baaklini i-a botezat fiica Narcisei Georgescu (Mirică), fost şef al Direcţiei Sanitar Veterinare. Narcisa Georgescu este cunoscută ca o bună prietenă a actualei doamne ministru. În plus, presa a legat-o pe Georgescu de mai multe scandaluri privind afaceri ale grupului Dorin Cocoş-Alexandru Bittner.
Un alt prieten comun dintre Elena Udrea şi "regele sardinelor" este Nicolae Badea, preşedintele Consiliului de Administraţie al clubului de fotbal Dinamo. Baaklini a însoţit echipa în mai multe deplasări oficiale, la invitaţia lui Badea, şi chiar este asociat cu Cristi Borcea într-o societate, B&B Business Solutions Investment SRL.
Greu de crezut în această situaţie că Elena Udrea nu s-a cunoscut cu Said Baaklini. Ministrul a refuzat însă să răspundă acestei întrebări. Dacă adăugăm presupunerea întemeiată că între Iulian Tudor, consulul onorific în România al Republicii Guineea, şi soţul dumneaei, Dorin Cocoş, există o relaţie foarte apropiată de afaceri, mai mult decât şi-ar fi dorit aceştia să credem, întrebările cu privire la o posibilă implicare a familiei preferate a Cotroceniului în afacere rămân în continuare în picioare.
De reţinut este însă că pe traseul motoarelor de la UCM Reşiţa SA până în Guineea s-au situat două societăţi la fel de uşor de conexat cu sigla Partidului Democrat-Liberal. Reamintim, motoarele de la UCM Reşiţa au trecut mai întâi prin firma lui Mohammad Rajef (Mike) Sharif. Acesta este de asemenea un om de afaceri libanez cu o afacere înfloritoare de export în România.
Potrivit declaraţiei lui Said Baaklini date în faţa anchetatorilor, la momentul la care l-a contactat în vederea acestei afaceri, Sharif avea deja contactele stabilite atât cu cei de la Reşiţa, cât şi cu firma din Guineea la care trebuiau să ajungă motoarele. De ce avea nevoie Mike Sharif de intermedierea lui Baaklini?
Un amănunt interesant este acela că Andreea-Mihaela Tănase, cumnata lui Sharif, a figurat asociat până anul trecut alături de Niro 95 SRL în două societăţi. Dumitru Nicolae, proprietarul Niro, este de asemenea un prieten al lui Dorin Cocoş. Pe de altă parte, Libarom Agri a semnat un contract pentru transportul maritim al motoarelor către ţara africană cu firma constănţeană UMEX SA. Daniel Gârleanu, directorul acestei firme, este finul de căsătorie al lui Eugen Bogatu, şef în cadrul Administraţiei Porturile Maritime SA. Pe această filieră a ajuns senatorul PDL Mircea Banias, un apropiat al Elenei Udrea, să fie cercetat în acest dosar.
În noiembrie 2010, procurorii erau deja pe firul afacerii. În această situaţie, la o lună distanţă, a apărut scrisoare premierului Republicii Guineea către Emil Boc. Mesagerul scrisorii a fost Iulian Tudor, consulul onorific al ţării africane la Bucureşti. Aşa cum Jurnalul Naţional a arătat deja, Tudor avea cel puţin o relaţie comercială directă cu Said Baaklini, care îşi mutase sediul firmelor într-un imobil aparţinând firmei Servprodcom Etro Exim SRL, proprietatea consulului onorific. Baaklini a semnat un contract de închiriere cu Tudor în aprilie 2008. La ora la care acesta din urmă transmitea către Emil Boc scrisoarea care ar fi trebuit să spele de suspiciuni afacerea, Tudor încasa bani de la libanez. Iulian Tudor este de asemenea un cunoscut apropiat al familiei Udrea-Cocoş, potrivit unor surse, acesta fiind chiar naşul de cununie al celor doi.
Ministerul Afacerilor Externe ne-a răspuns la o solicitare cu privire la istoricul lui Iulian Tudor ca şi consilier onorific al Republicii Guineea la Bucureşti:
"În data de 9 iunie 2000, Ambasada Republicii Guineea la Dakar (Senegal) a informat Ambasada României la Dakar în legătura cu intenţia Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Guineea de a deschide un Consulat Onorific la Bucureşti şi de a-l numi în calitate de consul onorific pe domnul Iulian Tudor. Urmare a solicitării părţii guineene, la data de 13 noiembrie 2000, domnul Iulian Tudor a fost admis să-şi exercite funcţiile în calitate de consul onorific, şef al Consulatului Onorific al Republicii Guineea, cu sediul la Bucureşti, având drept circumscripţie consulară municipiile Bucureşti şi Constanţa".
De ce nu a contactat ministerul de Externe din republica africană direct ministerul nostru, nu ar mai putea să ne lămurească nimeni astăzi. Interesant este însă că în Ambasada României din Dakar, la aceea oră lucrau soţii Ion şi Diana Larisa Cîndea. Iulian Tudor este partener de afaceri cu Dorin Cocoş, pe baza unei împuternici din partea Marianei Cîndea, un cetăţean român stabilit cu mulţi ani în urmă în Belgia. Cam mare coincidenţa de nume. Diana Larisa Cîndea era responsabil cu afacerile economice, la Dakar, la acel moment.
Informaţia ar putea fi înţeleasă însă şi mai bine privind tabloul de ansamblu. Potrivit unor diverse informaţii, Tudor şi Baaklini sunt prieteni de foarte mulţi ani .
În plus, firma Libarom Agri SRL a fost înfiinţată în 2004 de un cetăţean libanez original din Dakar, Senegal. Elie Bakhazi, născut la 17 februarie 1960, a înfiinţat Libarom Agri SRL în aprilie, şi patru ani de zile a figurat unic administrator. Abia la sfârşitul lui 2008, Said Baaklini a intrat oficial în societate. Cu toate acestea, faptul că Baaklini şi soţia sa au gajat în tot acest timp cu bunurile personale creditele luate de Libarom Agri SRL demonstrează că "Regele sardinelor" a controlat firma tot timpul.
Cum explică Baaklini afacerea
"Ideea afacerii constând în achiziţionarea şi exportul mărfurilor de la SC UCM Reşiţa SA i-a aparţinut omului de afaceri Mohammad Rajef Sharif, administrator al SC Mike Trading & Investment SRL. Îl cunosc de mai multă vreme şi am făcut afaceri cu acesta. Precizez că sus-numitul avea afaceri şi în Republica Guineea. Atunci când am discutat pentru prima oară de afacerea cu mărfurile de la SC UCM Reşiţa SA, Mohammad Rajef Sharif mi-a spus că are deja posibilitatea achiziţionării unor motoare de la producătorul SC UCM Reşiţa SA şi, de asemenea, are o comandă pentru aceste motoare în Republica Guineea, prin intermediul KIKKO HOLDING, din Liban. Am fost de acord cu propunerea acestei afaceri, pentru că aveam posibilitatea de a achiziţiona cele patru motoare din discuţie la preţul de 5 milioane de euro şi, de asemenea, prin intermediul lui Mohammad Rajef Sharif am putut să vând partenerului constractual KIKKO HOLDING, având însă ca beneficiar final KIKKO POUR LE COMMERCE SARL, Conakry, Republica Guineea, la preţul de 6 milioane de euro. Consider că această operaţiune este licită şi are logică comercială, pentru că urma să obţin un beneficiu de aproximativ 400.000 euro brut."
Citește pe Antena3.ro
