x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Anchete Criminalul a putut ucide pentru că un comisar a falsificat un proces verbal, un procuror l-a lăsat liber si altul nu s-a grăbit să-l audieze

Criminalul a putut ucide pentru că un comisar a falsificat un proces verbal, un procuror l-a lăsat liber si altul nu s-a grăbit să-l audieze

de Adriana Oprea-Popescu    |    11 Noi 2012   •   17:20
Criminalul a putut ucide pentru că un comisar a falsificat un proces verbal, un procuror l-a lăsat liber si altul nu s-a grăbit să-l audieze
Somnul anchetatorilor naşte monştrii.
Oriunde în lumea asta există criminali neprinşi. Şi crime care rămân neelucidate. Altminteri, n-ar exista criminalii în serie. Există situaţii în care criminalul scapă, pentru că e deosebit de abil, şi există altele, stupide, în care el nu e prins pentru că anchetatorii sunt îngrozitor de inabili. Cazul criminalului în serie Vlad Nicolae e un caz şcoală. Ar trebui predat la Academia de Poliţie şi-n facultăţile de Drept, pentru ca studenţii să înţeleagă ce consecinţe grave poate avea o decizie neinspirată. Lipsa de profesionalism. Lenea. Vanitatea. Prostia.

Timp de doi ani, Vlad Nicolae a agresat şase femei. Trei dintre ele au fost ucise. Putea fi oprit la timp, dacă cei plătiţi să apere singuranţa cetăţeanului şi-ar fi făcut treaba. Însă ei au mers din greşeală în greşeală, lăsând astfel un criminal în libertate.

Violul, la "diverse”

P. Stoica (75 ani), o bătrână imobilizată la pat care locuia singură într-o casă din Baloteşti, a fost agresată fizic şi sexual de Vlad Nicolae în repetate rânduri, în perioada mai-iulie 2010. Intra noaptea peste ea şi, profitând de neputinţa bătrânei, o viola, supunând-o la perversiuni. Ameninţată de agresor cu moartea, femeia n-a spus nimănui, de frică, prin ce calvar trece. Pe 1 iunie 2010, două femei care veneau s-o îngrijească i-au văzut vânătăile şi faţa plină de sânge şi au sunat la 112. "Are urme de sânge pe faţă, e lovită la gură, pe pernă e numai sânge, noi nu ne-am atins de nimic, ca să vină să vadă (n.r. – poliţia)”, declara la telefon una dintre vecine dispecerului de la Ambulanţă.

La locuinţa victimei s-a deplasat şi un echipaj de poliţie. Poliţiştii au văzut sângele, starea bătrânei, însă imaginându-şi probabil că Zburătorul e cel care intră prin efracţie în casă, au întocmit doar o lucrare "diversă”.

În noaptea de 12/13 iunie 2010, Vlad Nicolae a atacat-o din nou pe bătrână. Din nou vecinele, găsind-o plină de sânge, au sunat la 112 şi din nou a venit acelaşi echipaj de poliţie. Noua sesizare a fost ataşată la lucrarea "diversă” din 1 iunie, fără ca poliţiştii să se sesizeze cu privire la comiterea unei infracţiuni. Modul în care (nu) au acţionat cei doi poliţişti (agentul de poliţie S. Ionuţ şi ofiţerul de poliţie N. Romeo) face obiectul unui dosar penal instrumentat de procurori ai Parchetului General. Faţă de agentul de poliţie a fost începută urmărirea penală.

Semnături din fantezie
Vecinele au pus un lacăt la uşa bătrânei. În noaptea de 19/20 iulie 2010, Vlad Nicolae a spart geamul uşii de la intrare şi a intrat din nou peste femeie, agresând-o. A doua zi, pentru a treia oară, vecinele au sunat la 112. De această dată, femeile au reuşit să o convingă pe bătrână să-şi învingă teama şi să depună plângere. Femeia a povestit prin ce-a trecut şi, din fotografiile ce i-au fost prezentate, l-a recunoscut pe agresor: Vlad Nicolae. La Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea s-a format astfel un dosar penal, ce i-a fost repartizat pentru soluţionare comisarului de poliţie Ştefanache Gică, ofiţer de poliţie judiciară. Pentru Vlad Nicolae avea să fie începutul sfârşitului. A sfârşitului angoasei că poliţia poate fi vreo piedică în calea activităţii lui infracţionale.

Vi-l imaginaţi pe comisarul Ştefanache emoţionat, ca orice muritor născut de-o mamă, de drama bătrânei neputincioase căreia agresorul îi lăsese într-o dimineaţă trei dinţi pe pernă, vi-l imaginaţi jurându-se că nu va avea linişte până când nu-l va prinde pe nemernic, vi-l imaginaţi ridicând amprente de pe uşa care fusese forţată, luând faţa de pernă pentru a verifica dacă există pe ea urmele biologice ale agresorului. Vi-l imaginaţi interogându-l apoi pe Vlad Nicolae, blând dar ferm, până ce obţine recunoaşterea faptei. E doar imaginaţie...    

Singurul "act de cercetare” efectuat de comisarul Ştefanache Gică în cauză este un proces verbal de "consemnare a declaraţiei orale”, datat 3 august 2010, în care s-a notat faptul că victima ar fi declarat că nu a fost violată şi că îşi retrage plângerea împotriva numitului Vlad Nicolae. În realitate, procesul verbal este un fals ordinar, pe care comisarul de poliţie l-a semnat singurel în trei locuri: la rubrica "Organ de poliţie”, "Martor asistent”, dar şi ... "Persoană audiată”. "Executând semnături din fantezie”, se precizează în actul de acuzare prin care poliţistul a fost trimis în judecată.

Folosind acest fals, el a redactat apoi un referat prin care a propus neînceperea urmăririi penale faţă de Vlad Nicolae, propunere însuşită întocmai de procuror. Adevărul a ieşit la iveală în luna august a acestui an, când alţi anchetatori îi cercetau asiduu biografia lui Vlad Nicolae. Pus în faţa falsului, comisarul Ştefanache nu numai că nu s-a căit, dar a perseverat în minciună, convingând alte două persoane (agent de poliţie O. Anca, colegă de birou cu el, şi B. Florin, printre altele "martor asistent profesionist” la Poliţia Otopeni) să dea declaraţii în favoarea lui organelor de cercetare. Declaraţii mincinoase. Cei doi sunt cercetaţi acum sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă şi de favorizare a infractorului.

Comisarul de poliţie Ştefanache Gică a fost trimis în judecată, în acelaşi dosar cu Vlad Nicolae, fiind acuzat de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului.

Niciun vinovat
La 26 februarie 2011, Vlad Nicolae a intrat în casă peste N. Lenuţa (76 ani), pe care a violat-o şi a tâlhărit-o. În uma lui a lăsat probe biologice şi o amprentă palmară însă, deşi se afla în cercul de suspecţi şi i se recoltaseră probe ADN, un poliţist de la Serviciul de Investigaţii Criminale din IJP Ilfov a omis să solicite şi stabilirea profilui lui genetic, pentru comparare...
Pe 25 februarie 2012 Vlad Nicolae a atacat-o pe S. Maria (84 ani), iar pe 1 martie pe A. Ana (85 ani), ambele domiciliate în Bucureştii Noi. Şi în aceste cazuri, agresorul a lăsat în urmă probe biologice. Imposibil de exploatat în timp util, pentru că Institutul de Criminalistică al IGPR nu avea, la acea dată, reactivi pentru expertize genetice. Nici pentru această anomalie nu plăteşte nimeni astăzi.

Procurorul milostiv
În noaptea de 28/29 aprilie a.c., Vlad Nicolae a atacat-o pe M. Emilia (64 ani). Alertată de câini, femeia a ieşit în curte, iar un vecin, auzindu-i ţipetele, i-a sărit în ajutor. Agresorul a furat un telefon mobil şi a fugit. De această dată, poliţiştii şi-au făcut treaba şi au strâns probe împotriva lui Vlad Nicolae, probe pe care le-au prezentat procurorului Dunca Wilhelm, cu propunerea de arestare preventivă. Mărinimos, procurorul a decis însă să nu solicite instanţei arestarea preventivă, obligându-l doar pe Vlad Nicolae să nu părăsească localitatea 30 de zile.

Rezoluţia procurorului Dunca, de respingere a propunerii de sesizare a instanţei de judecată cu arestarea preventivă a lui Vlad Nicolae, e abracadabrantă. Deşi menţionează în rezoluţie că în perioada 2008-2010 acesta mai fusese cercetat penal şi sancţionat cu amendă administrativă pentru trei infracţiuni de furt calificat, procurorul apreciază, din analiza actelor dosarului întocmit de poliţişti, că "nu sunt îndeplinite în cauză exigenţele privind condiţiile în care se poate dispune arestarea preventivă a unei persoane, exigenţe stipulate atât în dispoziţiile dreptului intern, cât şi în jurisprudenţa CEDO”. Probe versus texte.

În ce-l priveşte pe Dunca, Procurorul General Laura Kovesi a dispus la 7 septembrie a.c. sesizarea CSM – Inspecţia Judiciară, pentru măsuri administrative. Cazul a fost discutat de Secţia Procurori a CSM în şedinţa din 7 noiembrie, când s-a fixat un nou termen pentru 5 decembrie a.c., ora 9:00, "în vederea pregătirii apărării”.

Procurorul comod
Aşa cum îi impusese procurorul Dunca, Vlad Nicolae n-a părăsit localitatea. În noaptea de 5/6 august a.c., a atacat-o pe S. Tudora (74 ani), care locuia într-un bloc aflat la 185 metri de casa lui. Femeia a fost ucisă. Dosarul de omor a fost înregistrat la 8 august la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, iar de instrumentrarea lui se ocupa procurorul Puntaru Dănuţ. Deloc surprinzător, suspectul principal al poliţiştilor era Vlad Nicolae. Există la dosar un mandat de aducere a lui, emis de procuror, însă nu există procesul verbal de aducere la îndeplinire a mandatului. În ziua în care ar fi trebuit să dea ochii cu Vlad Nicolae, procurorul Puntaru s-a mulţumit să-i vadă fotografia dinţilor. O planşă fotografică cu amprentele dentare ale lui Vlad Nicolae, care au fost ridicate întrucât pe umărul victimei exista o urmă de muşcătură.

Şi, deşi instrumenta un dosar de omor, procurorul omisese să înceapă urmărirea penală în cauză, cel puţin "in rem” (în raport cu fapta). În plus, Puntaru nu binevoise nici să participe (aşa cum îi cere fişa postului) la cercetarea la faţa locului, deşi existau şi la acea dată indicii clare de săvârşire a unui omor.

Şi în cazul lui Puntaru Dănuţ a fost sesizat CSM-ul, însă cazul lui nu a fost discutat până acum de Secţia de Procurori. Luna trecută, Puntaru a candidat şi a fost declarat admis în funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

În seara zilei de 15 august a fost ucisă M.Yurika (20 ani). Firesc, te întrebi: dar dacă n-ar fi fost Yurika, ci o altă Maria (68 ani)? Sau o Matilda (20 ani)? Dacă nu intrau pe fir Parchetul General, IGPR-ul şi SRI-ul, iar cazul era repartizat din nou unui Ştefanache, Dunca sau Puntaru?

Câţi ca ei n-or mai fi în sistem? Şi câţi ca Vlad Nicolae n-or mai fi în libertate? Lanţul de greşeli comise de anchetatori în cazul Vlad Nicolae ar putea fi o lecţie pentru întreg sistemul. Ca să fie însă, ar trebui să aibă şi o morală...    

×