Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Motivarea unei decizii a CCR referitoare la competența Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție de a promova și retrage căile de atac în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată, devoalează ipocrizia de care dau dovadă politicienii de vârf care constituie actuala Coaliție de guvernare. Chiar în luna mai a acestui an, când, practic, spațiul public era invadat de discursuri venite dinspre Parlament și Guvern cu privire la pericolul pe care SIIJ îl reprezintă în relația României cu instituțiile europene, mai ales că reprezentanții puterii, în conivență cu anumiți factori de presiune din sistemul judiciar, au folosit o decizie a CJUE, pe care au interpretat-o în modul că recomandările MCV sunt obligatorii, în practică, toată această tevatură pare să fi fost doar de spectacol. Curtea Constituțională avea de soluționat o excepție de neconstituționalitate ridicată chiar de procurori în dosarul privind retrocedările de pădure, în care sunt inculpați Viorel Hrebenciuc și prințul Sturdza, iar, conform legii, a transmis președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului cereri pentru ca aceste instituții să-și expună punctul de vedere. Deși tema SIIJ era rostogolită, chiar în ziua dezbaterii dosarului, în toată presa, niciuna dintre autoritățile publice invocate nu a catadicsit să prezinte punctul de vedere la Curtea Constituțională. În cele din urmă, CCR a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, pentru simplul motiv că deja se mai pronunțase de două ori cu privire la aceste aspecte.
Desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție este una dintre temele principale de care s-au folosit USR-PLUS și PNL în ultimele campanii electorale, fiind menționată inclusiv în programele de guvernare cu care s-au instalat la Palatul Victoria Executivele Orban și Cîțu. Iar tema pare a fi doar una propagandistică, în realitate, întrucât, pe lângă faptul că este utilizată în scop publicitar, instituțiile chemate să exprime puncte de vedere, în cadru oficial, cu privire la o problemă care privește SIIJ, s-au făcut că plouă. Instituții conduse de lideri importanți ai partidelor politice care, așa cum deja știe oricine, au vorbit despre asta timp de cel puțin trei ani.
Miza, retragerea unui apel
În data de 20 mai 2021, judecătorii Curții Constituționale au avut pe masă un dosar privind o excepție de neconstituționalitate ridicată de procurorul Secției Judiciare a Parchetului General, în dosarul cunoscut sub denumirea de „retrocedările ilegale de pădure”, în care sunt puși sub acuzare și condamnați, pe fond, fostul strateg al PSD Viorel Hrebenciuc, fiul acestuia, Andrei, un judecător și prințul Paltin Sturdza. Curtea s-a pronunțat cu privire la această excepție de neconstituționalitate chiar în 20 mai, însă decizia a fost publicată la sfârșitul săptămânii trecute.
Este vorba despre excepția de neconstituționalitate a articolului 88 indice 8, alineat 1, litera „d” din Legea 304/2004, privind organizarea judiciară, din capitolul care face referire la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, excepție ridicată de reprezentantul Secției Judiciare a PÎCCJ în fața Completului de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța a admis cererea și a sesizat CCR încă din data de 12 iunie 2019 în această cauză penală care avea ca obiect soluționarea unor apeluri declarate de DNA, de inculpați și de părțile civile împotriva unei încheieri pronunțate de Secția Penală a instanței supreme. În acest dosar, procurorul-șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a formulat o declarație de retragere a apelului.
Citește pe Antena3.ro
Război pentru TV împotriva SIIJ, absență pe toată linia în proces
Dincolo de fondul problemei ajunse pe masa judecătorilor instanței de contencios constituțional, un detaliu absolut incredibil rezultă din motivarea acestei decizii. Astfel, potrivit articolului 30, alineat 1, din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea de sesizare a excepției de neconstituționalitate a fost comunicată atât Ancăi Dragu, de la USR-PLUS, președinte al Senatului, lui Ludovic Orban, lider în exercițiu al PNL, președintele Camerei Deputaților, Guvernului României – condus de Florin Cîțu, dar, în legătură cu tema dată, competent este Ministerul Justiției, la conducerea căruia se află USR-istul Stelian Ion, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Din același document, aflăm că absolut nimeni nu a răspuns. Nici președinta Senatului, nici președintele Camerei Deputaților, nici Guvernul, nici Avocatul Poporului. Mai mult, ședința de judecată a avut loc în lipsa părților.
În timp ce aceste instituții au ignorat total cererea CCR, reprezentanții politici ai acestora, în special vicepremierul Dan Barna și chiar ministrul Justiției, Stelian Ion, generau în spațiul public un adevărat război împotriva SIIJ. Guvernul tocmai elaborase proiectul de lege de desființare a SIIJ, care nu a primit avizul CSM. Mai mult, chiar în ziua în care CCR s-a pronunțat pe marginea acestui dosar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene emitea celebra Decizie, interpretată de aripa progresistă din politică și din sistemul judiciar ca impunând drept obligatorii recomandările din Rapoartele MCV.
Secția Judiciară de la Parchetul General a cerut soluționarea unei excepții deja „rezolvate” de două ori
Dacă autoritățile politice au ignorat total dosarul aflat pe masa judecătorilor CCR, autorul excepției de neconstituționalitate ridicată în procesul retrocedărilor a ignorat cu desăvârșire faptul că solicita Curții o soluție în legătură cu o problemă pe care magistrații se pronunțaseră deja de două ori.
Conform motivării, procurorul în cauză a reținut că, potrivit Constituției și Legii de organizare judiciară, procurorul-șef al SIIJ este subordonat ierarhic procurorului general al PÎCCJ. Iar, cu referire la SIIJ și la procurorul-șef al SIIJ, CCR a stabilit deja că acesta din urmă este subordonat procurorului general al României.
Se mai arată, în excepția de neconstituționalitate, că, în condițiile în care procurorul-șef al SIIJ nu exercită controlul ierarhic nici față de procurorul-șef de secție judiciară de la DNA, el nu poate exercita controlul ierarhic față de procurorul de ședință al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. „Retragerea apelului de către procurorul-șef al SIIJ contravine principiului legalității, întrucât dispoziția legală criticată acordă această posibilitate unui procuror care nu a participat la ședințele de judecată și, ca urmare, nu cunoaște dosarul și nici nu a fost informat procurorul care participă la judecată că apelul trebuie retras”, se mai menționează în respectiva excepție de neconstituționalitate.
Interesant este și faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, a apreciat că „pot exista aspecte de neconstituționalitate care fac necesară examinarea pe fond a cererii de sesizare de către autoritatea competentă”.
Acțiunea a devenit inadmisibilă
Ei, bine, Curtea Constituțională atrage atenția, în motivarea soluției pronunțate, că asupra dispozițiilor legale criticate s-a mai pronunțat deja. În acest sens, există Decizia CCR nr. 33 din 23 ianuarie 2018, în care se preciza competența procurorilor SIIJ de a exercita căile de atac în cauzele de competența Secției. Cu acest prilej, CCR a constatat că reprezintă exclusiv opțiunea legiuitorului să dea astfel de competenței unei unități de Parchet.
„Împrejurarea că, odată cu înființarea SIIJ și stabilirea competențelor acesteia după calitatea persoanei în activitatea de urmărire penală, legiuitorul a stabilit competența funcțională a acestei structuri de Parchet cu privire la exercitarea căilor de atac, deci o competență care ține de activitatea judiciară a Ministerului Public, nu poate fi considerată o depășire a cadrului constituțional de legiferare în materia competențelor acestei autorități publice”, se arăta în decizia din ianuarie 2019 a CCR.
Însă Curtea a mai emis o Decizie, nr. 547 din 7 iulie 2020, în care a concluzionat că, atribuind competențe promovării sau retragerii căilor de atac în cauzele de competența SIIJ, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia, legiuitorul nu a operat modificarea corelativă a dispozițiilor legale în vigoare referitoare la competența Ministerului Public de reprezentare judiciară în fața instanțelor judecătorești. Prin urmare, CCR a constatat deja, anterior, că dispozițiile criticate în acest ultim dosar contravin prevederilor constituționale.
„Având în vedere că, potrivit art. 29, alineat 3, din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepției prevederilor constatate deja ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții, această excepție de neconstituționalitate devine inadmisibilă”, se arată în motivarea deciziei prin care, cu unanimitate de voturi, CCR a respins acțiunea procurorului de la PÎCCJ.
Energie consumată inutil. S-au pronunțat condamnările pe fond
Toată această energie cheltuită pentru atacarea la CCR, pentru a treia oară, a unor prevederi legale deja analizate de Curte s-a dovedit nu doar inutilă, dar și fără temei. Asta, deoarece recursul nu a fost retras, dosarul a mers înainte, iar la finalul lunii iulie a primit și o soluție de condamnare pe fond. Concret, Viorel Hrebenciuc (FOTO) și Andrei Hrebenciuc au fost condamnați la câte doi ani de închisoare (primul, cu executare, al doilea, cu suspendare) în această speță care privea retrocedări ilegale de păduri, după ce speța a fost rejudecată de la zero la Curtea de Apel Brașov.
Alături de Viorel Hrebenciuc, şi fostul deputat Ioan Adam a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru cumpărare de influenţă în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri de la Romsilva.
Dosarul retrocedărilor a fost trimis în instanţă în ianuarie 2015, iar Viorel şi Andrei Hrebenciuc, dar şi fostul deputat Ioan Adam şi-au recunoscut vinovăţia, solicitând să fie judecaţi prin procedura simplificată. Pedepsele aplicate de Curtea de Apel Braşov - care nu sunt definitive - sunt identice cu cele date în 2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ulterior, la apel, un complet de cinci judecători de la instanţa supremă a anulat însă acele condamnări şi a decis ca dosarul să se rejudece de la zero la Braşov.
