Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Lucrurile nu sunt întotdeauna aşa cum par. Primele aparenţe îi înşeală pe mulţi. Doar inteligenţa câtorva discerne ceea ce a fost ascuns cu grijă” (Phaedrus, poet roman).
Părea doar o banală ceartă în familie, cu final dramatic. B. Paul şi B. Camelia (le vom proteja identitatea pentru nu-i expune inutil pe cei doi copii minori rămaşi în urma lor) s-au cunoscut în vara anului 1994. Erau tineri, s-au plăcut şi au rămas împreună. În februarie 1997, ea a rămas însărcinată. Avea 23 de ani. S-au căsătorit în noiembrie 1997, cu o lună înainte ca prima lor fiică să vină pe lume. Un an mai târziu, s-a născut al doilea copil. Pentru cei din afară, viaţa familiei B. părea una normală şi liniştită. În 2000, s-au mutat în Bistriţa, într-un apartament care era al mamei lui Paul. Scăpaseră de grija chiriei, însă tot nu se ajungeau cu banii, aşa că în toamna lui 2003 bărbatul a plecat, pentru câteva luni, la muncă, în Spania. A fost începutul sfârşitului...
Ochi lunecoşi, inimă zburdalnică
Rămasă "singură şi ambetată”, Camelia a început să se vadă cu alţi bărbaţi. Pe unul dintre ei l-a adus chiar în apartamentul conjugal. Acolo l-a găsit mama Cameliei, venită într-o vizită inopinată şi, de faţă cu amantul, şi-a pleznit fata năbădăioasă. De aventurile extraconjugale a aflat însă, de la vecini, şi soacra. Când fiul s-a întors în ţară, i-a făcut acestuia un scurt rezumat, cerându-i apoi să-şi ia nevasta şi să plece, cu ea cu tot, din apartamentul ei. În faţa lui Paul, soţia infidelă a jucat rolul mironosiţei: s-a jurat că ea nu, niciodată, că lumea e rea şi clevetitoare, iar "musafirul” e doar un amic, nimic altceva. Pentru că o iubea şi aveau doi copii de crescut, bărbatul a închis ochii. Soacra, însă, n-a putut. În primăvara lui 2004, familia B. s-a mutat cu chirie într-un apartament din Bistriţa. Paul o bănuia în continuare pe soţia lui că-l înşală, aşa după le mărturisise soacrei şi unor prieteni apropiaţi. Avea dreptate. În toamna lui 2005, Camelia îşi luase un amant cu 13 ani mai tânăr, coleg de serviciu. De fiecare dată însă când soţul deschidea subiectul, femeia nega vehement şi, în lipsa unor dovezi concrete, el prefera să o creadă pe cuvânt.
Cât de scumpă e sinceritatea
Era în primăvara lui 2006. Fiind o fire destul de religioasă, Paul ţinuse postul Paştelui. În dimineaţa zilei de sâmbătă, pe 22 aprilie, în ajunul Paştelui, bărbatul a mers la serviciu, la atelierul auto unde era angajat, iar Camelia a rămas acasă. În jurul orei 14:00, când el s-a întors, au plecat împreună la cumpărături, pentru masa de a doua zi. Fetiţele erau, în vacanţă, la mama Cameliei. Întorşi de la piaţă, cei doi s-au apucat de făcut curat prin casă. În jurul orelor 18:00, când au terminat, Paul şi-a desfăcut o sticlă de bere, iar soţia s-a aşezat alături, cu un pahar de vin. Din vorbă-n vorbă, bărbatul i-a reproşat infidelitatea. Şi, pentru că venea Paştele, a simţit nevoia, ca un bun creştin, să-şi ceară iertare, el – ei, pentru certurile şi umilinţele la care, eventual, a supus-o de-a lungul căsniciei, adăugând că o femeie ca ea nu merita aşa ceva. Înduioaşată de mărturisire şi ameţită de vin, Camelia a decis să fie, la rându-i, sinceră şi i-a recunoscut bărbatului lucrul pe care acesta îl bănuia de trei ani de zile: că are pe altul. Momentul de poezie s-a sfârşit în invocări de origini şi de sfinţi, iar mai apoi s-a ajuns la bătaie. Să fi fost postul prelungit, tensiunea acumulată între ei, alcoolul sau toate trei, coroborate, cert e că cei doi au ajuns, de la violenţă fizică, la sex cu perversiuni.
Femeia spune că a fost siluită. Bărbatul ei nu mai spune nimic. În crucea nopţii, alarmat de fiica lui cu care s-a trezit în pragul casei, socrul lui Paul, flancat de poliţişti, l-a găsit pe acesta în mijlocul sufrageriei, căzut pe spate. Avea un cuţit înfipt în inimă.
Parchetul dă SUP
Un lucru cert: cuţitul fusese înfipt de Camelia, chiar ea recunoaşte asta. Însă, în varianta ei, l-a înjunghiat pe bărbat în legitimă apărare. Ea spune că, după ce a abuzat-o sexual, soţul s-a dus până la baie, şi ea a vrut să fugă din casă, însă el a prins-o în faţa uşii, a împins-o în bucătărie şi a abuzat-o din nou. Ea spune că i-ar fi propus, în plin viol, continuarea acţiunii în dormitor, el a acceptat şi, când s-a întors cu spatele, să iasă din cameră, ea a apucat cu stânga, pe la spate, un cuţit din stativul aflat pe bufet şi l-a înfipt în bărbat, spunându-i "va fi ultima dată când vei mai pune mâna pe mine”. Apoi a fugit din casă, desculţă, şi şi-a sunat amantul să-i vină în ajutor. Până aici, Camelia pare o victimă a violenţei în familiei. În consecinţă, şi gestul ei seamănă cu o legitimă apărare. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţă Năsăud a dispus, pe 22 septembrie 2006, scoaterea de sub urmărire penală a Cameliei B. (n.r. - în aceeaşi perioadă, cunoscând un alt bărbat, văduva îndurerată a rupt relaţia cu mult mai tânărul ei amant). Anchetatorii au considerat relevant că, anterior momentului în care bărbatul a fost înjunghiat de soţia lui, el ar fi exercitat asupra ei violenţe, pentru a o obliga să întreţină relaţii sexuale. Numai că legitima apărare presupune altceva... Conform art.44, alin.2 din Codul Penal, pentru a invoca legitima apărare trebuie să fie vorba de o faptă care să înlăture un atac material direct, imediat şi injust, care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Detaliile de la reconstituire
Mama lui B. Paul a atacat în instanţă decizia procurorilor, iar Tribunalul Bistriţa Năsăud a dispus redeschiderea urmăririi penale faţă de B. Camelia, considerând că "din datele anchetei nu rezultă că învinuita s-a aflat în legitimă apărare în momentul comiterii omorului”.
A fost Camelia, în acea seară, victima violenţei domestice? Ea însăşi a declarat anchetatorilor că "era conştientă de faptul că, dacă ar fi consimţit să întreţină raporturi sexuale cu soţul ei, acesta nu ar mai fi lovit-o”. La examinarea medico-legală din 23 aprilie 2006 s-a constatat că femeia prezintă leziuni (echimoze) ce necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale. Pe 12 septembrie 2007, acelaşi IML Bistriţa Năsăud măreşte numărul zilelor la 24-25, în baza unui nou diagnostic: entorsă la genunchi. Camelia povesteşte că şi-a sucit piciorul în timpul bătăii, însă martorii susţin că în seara cu pricina femeia, care avea vânătăi în zona feţei, nu şchiopăta şi nu părea să aibă probleme la picior. De altfel, anchetatorii care au preluat dosarul au demonstrat că entorsa la genunchi era o afecţiune cronică a inculpatei, ea apărând de fiecare dată după ce femeia făcea o mişcare mai bruscă. Camelia a încercat, folosindu-se de afecţiunea ei, să-şi creeze imaginea soţiei abuzate. A fost B. Paul soţul violent pe care-l descrie ea, post-mortem? Vecinii de bloc, colegii şi rudele au declarat că era un om respectuos, credincios, preocupat de creşterea fetiţelor care se aflau, aproape mereu, în grija lui.
Minciunile Cameliei ieşeau la iveală, una câte una. Însă cea care a dovedit-o a fost reconstituirea evenimentelor din acea noapte, aşa cum rezultau ele din povestea femeii. Folosind pozele de la CFL, în bucătărie a fost recreat decorul din ajunul Paştelui: coşul cu ouă vosite aflat pe bufet, lângă cafetieră, aproape de stativul din care Camelia spune că a luat, pe furiş, stând cu spatele, cuţitul... La reconstituire, femeia n-a mai avut aceeaşi precizie în a nimeri cuţitul, demonstrând că, în realitate, povestea ei e o fantasmagorie.
Supusă la detectorul de minciuni, Camelia B. a prezentat un comportament simulat la întrebările relevante cauzei. Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că inculpata, care prezintă diagnosticul tulburare mixtă de personalitate, a comis fapta acţionând cu discernământ diminuat.
Patru ani de procese, două condamnări
Având în vedere soluţiile adoptate de procurori până la acea dată, dar şi complexitatea cauzei, dosarul a fost preluat în octombrie 2007 de Parchetul General. Camelia B. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în iunie 2008, procurorii reţinând circumstanţe atenuante inculpatei. Procesul a început, la Tribunalul Bistriţa Năsăud, în noiembrie 2008, inculpata aflându-se în stare de libertate (de altfel, ea n-a fost reţinută, de la comiterea faptei şi până azi, decât 24 de ore, în 14 decembrie 2007). Judecătorii au dat o soluţie abia în iunie 2011: B. Camelia a fost condamnată la 18 ani de închisoare şi interzicerea unor drepturi pe timp de 8 ani. În plus, ea a fost obligată să-i plătească fostei soacre, 12759 RON despăgubiri civile, 42000 RON – daune morale şi 6150 Ron – cheltuieli de judecată. Inculpata a făcut recurs, iar Curtea de Apel Cluj a înregistrat dosarul la 3 august 2011. Prin soluţia din februarie 2012, Curtea admite recursul şi o condamnă pe B. Camelia la 8 ani de închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi, reducând despăgubirile către partea civilă (mama lui Paul B.) la 10200 RON daune materiale şi 33600 RON daune morale. Decizia a fost atacată cu recurs atât de inculpată, cât şi de procurori. La 7 martie 2012, dosarul în care B. Camelia e acuzată de omor calificat a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procesul a avut până acum caracter trimestrial: un termen în iunie, altul în septembrie. Al treilea termen va fi marţi, 16 octombrie.
Citește pe Antena3.ro
