Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Succint, Scutea își îndeamnă subordonații să nu respecte deciziile Curții, mai ales în cauze de corupție sau în cele „împotriva intereselor financiare ale UE”, considerând că dreptul Uniunii este peste Constituția României. Apoi, în cauzele care nu vizează interesele financiare ale UE, procurorii de ședință vor fi obligați să facă solicitări preliminare de întrebări care, eventual, să ajungă, de asemenea, pe masa CJUE, prin care să se dea, din nou, o decizie care să permită instanțelor să nu respecte deciziile CCR.
Documentul transmis de Scutea procurorilor poartă denumirea de „Nota 1470/C/1364/III-13/2022 privind criterii unitare de aplicare a Deciziei CCR nr. 358/2022 și a OUG nr. 71/2022”, prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție le ordonă subordonaților să se raporteze, în activitatea lor, doar la concluziile din această Notă.
Astfel, Scutea susține că examinarea efectelor neconstituționalității articolului 115, alineat 1 Cod penal, „nu antrenează principiul legii penale mai favorabile”. „Pentru termenele de prescripție generală neîntrerupte, indiferent de data comiterii faptei, se aplică efectul întreruptiv de prescripție. (…) Se impune, în special în cauzele în care s-au efectuat acte care se comunică suspectului sau inculpatului, în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, să se efectueze de îndată acte cu această natură (audieri, informare, comunicare oronanțe, depunere expertiză sau predare expertiză). Actele de procedură vor întrerupe cursul termenului de prescripție, în condițiile OUG 71/2022”.
Se invocă interesele financiare ale UE, în detrimentul Legii fundamentale a statului român
Pe scurt, povestea vizează faptul că Vechiul Cod penal permitea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin efectuarea de către procuror a oricărui act procedural, numai dacă acest act era adus la cunoștința învinuitului sau inculpatului. Noul Cod penal a modificat acest articol, extirpând obligativitatea „aducerii la cunoștință”. În 2018, CCR a decis că este neconstituțională forma nouă, drept pentru care Parlamentul trebuia să revină, cu o noua lege, și să readucă articolul în cauză la vechea formă. Nu s-a întâmplat asta, până anul acesta, când nu Parlamentul, ci Guvernul, prin OUG, a operat modificarea cerută de Curtea Constituțională încă din 2018. Între timp, însă, anul acesta, a mai fost dată o decizie CCR care obliga din nou Parlamentul să respecte decizia din 2018.
Acum, însă, procurorul general Gabriela Scutea, susține că, „în cazurile aflate în cursul urmăririi penale sau al judecății ce vizează infracțiuni care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene (cum sunt infracțiunile prevăzute în Secțiunea 4 indice 1 din Legea 78/2000, evaziunea fiscală atunci când a avut ca obiect sustragerea de la plata TVA și infracțiunea de contrabandă), supremația dreptului Uniunii impune continuarea urmăririi penale și a judecății în cazurile în care termenul de prescripție generală este împlinit, câtă vreme nu este împlinit termenul de prescripție specială”. Cu alte cuvinte, să se ignore deciziile CCR.
Tupeu: Nu se știa, până în 2022, dacă decizia din 2018 era obligatorie sau interpretativă
Mai departe, Gabriela Scutea mai scrie că „în situația în care, însă, cursul prescripției răspunderii penale ar fi fost întrerupt prin acte procedurale întocmite în intervalul cuprins între cele două decizii ale CCR (cea din 2018 și cea din 2022 – n.red.), la momentul emiterii acestor acte procedurale era necunoscut caracterul de decizie simplă (extremă) a Deciziei CCR nr. 297/2018, în majoritatea cazurilor instanțele de judecată apreciind că este vorba despre o decizie interpretativă, astfel încât intervenția legiuitorului nu era imperativ necesară. Doar prin Decizia CCR nr. 358/2022 a fost stabilit cu certitudine caracterul de decizie simplă (extremă) a celei din anul 2018”.
În continuare, procurorul general precizează că „în această perioadă, efectul întreruptiv s-a raportat exclusiv la acte care se comunică suspectului sau inculpatului. (…). Prin intervenția OUG 71/2022, legiuitorul a ieșit, între timp, din pasivitatea pe care i-a reproșat-o CCR, edictând o normă de drept calificată ca fiind constituțională de către CCR în 2018, situație față de care actele respective pot fi validate de către instanțe”.
În aceeași Notă, Gabriela Scutea notează că „efectul Deciziei CCR 358/2022 se produce pentru viitor, legiuitorul, prin OUG 71/2022 remediind textul devenit neconstituțional”
Ordonanța invocată de Scutea a fost deja atacată la Curtea Constituțională
În legătură cu această ultimă afirmație a procurorului general al României, există două probleme majore. Avocatul Adrian Toni Neacșu (FOTO), fost judecător și ex-membru al CSM, explică în mod clar aceste probleme.
Mai întâi, în legătură cu OUG 71/2018, care „remediază neconstituționalitatea”, în viziunea Gabrielei Scutea, Adrian Toni Neacșu precizează că „această ordonanță de urgență încalcă ordinea constituțională, Guvernul neavând dreptul să reglementeze în domeniul justiției (al infracțiunilor și al pedepselor) prin intermediul ordonanțelor de urgență, astfel cum poporul român a decis prin Referendumul din 2019”. Avocatul subliniază că „Referendumul consultativ, fiind o expresie a suveranității naționale, produce efecte juridice indirecte, negative, dar obligatorii, respectiv este neconstituțională orice reglementare care îi încalcă rezultatul. <
Înalta Curte a sesizat CCR pe data de 3 iunie
Ei bine, nu doar Toni Neacșu spune asta, ci chiar Înalta Curte de Casație și Justiție care, pe data de 3 iunie, a decis să sesizeze Curtea Constituțională în legătură cu neconstituționalitatea OUG 71/2022.
Mai exact, este vorba despre un dosar aflat pe rolul Secției Penale, la Completul nr. 10, care vizează o anchetă a Parchetului Curții de Apel Brașov, în care sunt cercetate infracțiuni de spălarea banilor și de evaziune fiscală presupus a fi fost săvârșite în perioada 2009 – 2014. Dosarul a fost trimis în judecată în 19 august 2016. La data de 3 iunie, ÎCCJ a dispus: „Admite cererea formulată de intimatele-inculpate D.M. şi B.M.I., apelanţii intimaţi-inculpaţi D.M., SC C. M. SRL, SC B SRL, B.I.M. și S. V. I şi dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a articolului unic din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 71 din 30 mai 2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Definitivă”.
Avocat Adrian Toni Neacșu: „Este șocant”
„În legătură cu <<învățăturile>> Parchetului General către parchetele locale, cuprinzând instrucțiuni cu privire la atitudinea procesuală în dosarele în care se pun în discuție efectele Deciziei nr. 368/2022 a CCR cu privire la prescripție, nici nu știu ce este mai șocant. Dar concluzia generală este că decizia CCR cu nici un chip nu trebuie aplicată, fie că se invocă grozăvia că întreruperea prescripției este instituție de drept procesual penal, iar nu substanțial, și, deci, nu se supune legii mai favorabile, continuând cu instigarea la neaplicarea ei în cauzele cu fraude europene și de corupție în numele Hotărârii CJUE ori cu indicația de a se invoca întrebări preliminare adresate CJUE pentru celelalte infracțiuni”, mai adaugă avocatul Adrian Toni Neacșu.
O a doua problemă a Gabrielei Scutea este, însă, că ignoră total ceea ce Curtea Constituțională a stabilit încă din anul 2018, deci cu mult anterior emiterii OUG 71/2022. La paragraful 76 din Decizia CCR 358/2022 se arată că „așadar, Curtea constată că în cazul de față legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alineat 4 din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav, generat de aplicarea neunitară a textului de lege <
La paragraful 73 al aceleiași decizii se arată că „Pe perioada cuprinsă între data Deciziei 297 din 26 aprilie 2018 și până la data intrării în vigoare a unui act normativ care să clarifice situația (în speță OUG 71/2022 – n.red.), fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea prescripției răspunderii penale”.
Instrucțiuni cu tentă imperativă către șefii parchetelor din România
Însă Gabriela Scutea nu se oprește la aceste instrucțiuni, ci ordonă procurorilor din subordine ce să facă, în mod concret. Nota transmisă conține cinci puncte incredibile.
Astfel, „de îndată, trebuie efectuate acte de procedură penală cu efect întreruptiv al prescripției”. Apoi, “în cazurile în curs de judecată vor fi solicitate amânări la dosarele în apel și vor fi formulate concluzii scrise”.
O altă instrucțiune se referă la faptul că „împotriva hotărârilor de primă instanță care vor fi soluționate prin evaluarea întreruperii prescripției, în raport cu Decizia CCR nr. 358/2022, vor fi declarate căi de atac (apeluri, contestații). Conducerilor parchetelor le revine atribuția de a asigura îndeplinirea în toate cazurile a acestor dispoziții”.
Un alt ordin este că „împotriva hotărârilor definitive susceptibile de atacare cu recurs în casație, de la nivelul parchetelor care participă la judecarea apelurilor se vor declara căi extraordinare de atac”.
Ultima dispoziție este și cea mai „tare”: „Pentru alte categorii de infracțiuni (altele decât cele care aduc atingere intereselor financiare ale UE sau cele de corupție – n.red.) se justifică solicitarea unei trimiteri preliminare care să pună în discuție incompatibilitatea reducerii termenului de prescripție cu obiectivele generale ale Uniunii Europene în materia Spațiului de Libertate, Securitate și Justiție”.
Cu alte cuvinte, se caută cu disperare alte căi de a obține de la CJUE o decizie prin care procurorii să poată invoca permisiunea de a încălca deciziile obligatorii ale CCR și, în esență, Constituția României.
