Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 11 ani de la trecerea la capitalism, Belgradul a anulat aproape 30% din totalul contractelor de privatizare din cauza coruptiei si a managementului defectuos. Cu toate acestea, sistemul permite inca abuzul.
Stevan Dojcinovic, Serbia
english version
La doar doi ani de la executarea unei sentinte de doi ani pentru tentativa de a ucide patru politisti in timpul unui atac armat in Belgrad, Milan Lazarevic a decis ca era momentul sa profite de pe urma programului de privatizare din Serbia.
Considerand ca existenta cazierului nu reprezinta un impediment, Lazarevic a pus ochii pe Mašinoservis, o fabrica de piese de schimb recent privatizata din Valjevo, orasul lui natal din sud-estul Serbiei.
S-a dovedit ca a avut dreptate si trecutul sau nu a reprezentat o piedica in perfectarea vanzarii. Agentia pentru privatizare din Serbia a incheiat contractul in noiembrie 2005.
In contrast evident cu alte tari foste comuniste din Uniunea Europeana, precum Polonia, Serbia nu s-a grabit sa introduca o verificare a cumparatorilor pentru a-i impiedica pe infractori sa profite de pe urma vanzarii companiilor de stat.
Aceasta lipsa de control din partea statului a creat cadrul perfect pentru o serie de infractiuni, inclusiv vanzarea la bucata a bunurilor privatizate si spalarea de bani.
Coruptia si managementul defectuos sunt atat de frecvente incat, in prezent, Serbia a anulat 629 din cele 2281 de contracte de privatizare pentru ca noii proprietari au oprit productia, au dezmembrat bunurile si nu i-au platit pe muncitori. Mii de muncitori sarbi si-au pierdut locurile de munca ca o consecinta directa a privatizarilor defectuoase.
In timp ce potentialii investitori au in prezent obligatia de a prezenta dovada ca nu au cazier judiciar si ca nu se afla sub investigatie, exista inca brese in sistem ceea ce le permite infractorilor sa profite de vanzari.
Lazarevic, care a obtinut aprobarea statului pentru a cumpara Mašinoservis, se afla din nou in puscarie sub acuzatia de a fi condus o grupare de tip mafiot ce pretindea bani si favoruri de la proprietarii de baruri si restaurante din Valjevo.
El mai este acuzat de a fi comandat uciderea unui rival local din lumea interlopa, dar si de evaziune fiscala, frauda in asigurari si insusire frauduloasa a bunurilor statului.
Numai prostii vorbesc
Acum douazeci si cinci de ani, in Valjevo, la 100 de km de Belgrad, Mašinoservis era o intreprindere de stat profitabila cu 130 de angajati. Pe vremuri avea reprezentante in toata fosta Iugoslavie. Astazi, cladirea este inchisa cu lanturi grele si doar in curte se poate arunca o privire. Fabrica este darapanata si abandonata, ferestrele sunt sparte si peretii pe jumatate daramati.
Pe hartie, Mašinoservis continua sa aiba 12 angajati, dintre care niciunul nu a mai muncit sau primit bani de noua ani. Locuitorii satelor invecinate, care depindeau inainte de aceasta fabrica, au fost siliti sa supravietuiasca acceptand tot felul de slujbe marunte.
Milivoj Savic, 6o de ani, a fost singurul muncitor care a avut curajul sa vorbeasca. Pe parcursul interviului, in casa lor de langa centrul orasului Valjevo, nevasta lui a protestat permanent spunand furioasa: "Numai prostii vorbesc'. Simpla mentiune a numelui lui Lazarevic starneste teama in randul oamenilor de aici.
Ferm hotarat, Savic, poreclit Bosanac, sustine ca a nu i-a mai ramas nimic altceva de facut decat sa vorbeasca cu un jurnalist. Partial paralizat dupa un atac cerebral, nu poate nici sa munceasca, dar nici sa se pensioneze pentru ca, dupa privatizare, Mašinoservis nu a platit contributiile la asigurarile sociale. El spune ca de la sosirea lui Lazarevic la fabrica a fost limpede ca nu avea de gand sa investeasca si sa salveze intreprinderea. In schimb, noul patron si-a intampinat angajatii si le-a spus sa plece acasa.
"Lazarevic le-a spus: ‘Am telefoanele voastre aici la fabrica si daca voi gasi ceva de lucru, o sa va sun’. Si a vindut toate masinile si nu a mai ramas nimic aici si la fabrica' spune Savic. Disperat, in cele din urma, Savic a reusit sa se intalneasca cu Lazarevic pentru a-l implora sa plateasca macar contributia pentru pensie ca sa se poata pensiona.
"Cum vrei sa te rog, ca pe un tata, ca pe Dumnezeu, ca pe un sef? Mi-a spus: ‘Bosanac, esti de varsta tatalui meu si te respect, sa n-ai nicio grija’…, dar nu a platit niciodata', spune Savic. A fost singurul muncitor care a avut curajul sa ceara o intalnire fata-n fata.
Intelegerea
Lazarevic a cumparat compania in septembrie 2004, platindu-i lui Vladan Krunic, proprietarul de atunci, 13.000 euro in numerar. A primit o procura care ii dadea control deplin asupra companiei, pana cand vanzarea avea sa fie aprobata de Agentia de privatizare din Serbia.
Pentru ca intreprinderile privatizate de curand raman sub supravegherea statului, doar Agentia poate anula in mod oficial o vanzare, ceea ce a si facut in 15 noiembrie 2005. Mašinoservis a fost initial privatizata in decembrie 2002, cand Krunic a platit cam 40.000 de euro pentru fabrica. El spune ca nu a reusit sa faca compania profitabila si sa plateasca muncitorii, care se aflau cu totii in greva la data la care i-a vandut fabrica lui Lazarevic.
In perioada in care Krunic era proprietar, inspectorii Agentiei pentru privatizare au intocmit doua rapoarte critice cu privire la managementul companiei, in octombrie 2005 si in iunie 2004. Ambele rapoarte aratau ca muncitorii de la Mašinoservis nu fusesera platiti dupa privatizare si ca productia fusese oprita si atrageau atentia companiei ca ar putea fi trecuta sub controlul statului.
Surprinzator, cinci luni mai tarziu, inspectorii au vizitat din nou fabrica aflata in proprietatea lui Lazarevic de cateva saptamani, fara a mai gasi muncitori care sa se planga de ceva, chiar daca tot nu fusesera platiti.
Dezmembrarea bunurilor
Krunic, fostul proprietar, si muncitori spun ca imediat Lazarevic s-a apucat sa dezmembreze bunurile de la Mašinoservis. Krunic pretinde ca Lazarevic a vandut echipament esential in valoare de 10.000 euro in primele cateva luni de la preluarea controlului asupra fabricii.
Lazarevic ar fi vandut si cladirea fabricii pentru 41.000 euro in numerar, dupa cum se arata in acuzatiile administratiei financiare a Serbiei, care sustine ca vanzarea structurii nu a fost declarata, in acest fel evitandu-se plata taxelor. BIRN a obtinut dovezi care arata ca Lazarevic a ipotecat terenul pe care se afla fabrica, chiar daca pana acum nu s-a putut stabili cu exactitate cand a luat ipoteca sau care este suma imprumutata pe baza acestui teren.
Lazarevic nu a facut comentarii cu privire la niciuna dintre acuzatii sau la proprietatea sa asupra fabricii Mašinoservis, dar avocatul lui, Miodrag Duricic, a declarat ca "nu exista nicio dovada impotriva lui'. Cat despre managementul lui Lazarevic, Duricic spune ca problemele de productie si cele administrative existau dinainte de momentul in care clientul sau a devenit proprietar.
Desi reprezinta o situatie extrema, cazul lui Lazarevic este departe de a fi unic in Serbia. Mašinoservis este doar una din miile de intreprinderi mici vandute de stat. Multe dintre ele au fost vandute la bucata sau au facut obiectul altor activitati infractionale. Ca sa nu mai vorbim de multi sarbi care si-au pierdut mijloacele de trai intr-o tara in care rata somajului era de 20% in 2010. Se estimeaza ca numarul somerilor va continua sa creasca in Serbia, pe masura ce recesiunea se agraveaza.
Potrivit documentelor Agentiei pentru privatizare, Serbia nu a incheiat procesul de privatizare, avand inca 435 de intreprinderi de vanzare.
Certificate false pentru cumparatori
In pofida introducerii unor masuri mai dure pentru a-i impiedica pe infractori sa se foloseasca de privatizare pentru a spala bani sau pentru alte activitati ilegale, in continuare sistemul permite abuzul. Chiar daca din 2008 cumparatorilor li se cere un certificat de la politie sau din partea instantei, care sa ateste ca nu au cazier, infractorii mai pot eluda sistemul. Unii participanti la licitatie folosesc interpusi care nu au cazier, altii fac oferte prin intermediul unor companii off-shore sau chiar falsifica certificate.
"Daca cineva vine cu un certificat fals, cum poti sa stii ca e contrafacut? Acestea sunt fapte criminale, altcineva trebuie sa faca investigatii' spune Dušan Belanovic, director de comunicare al Agentiei de Privatizare.
Intrebat de ce nu trimit certifcatele la politie pentru verificare, Belanovic spune ca Agentia nu dispune de personal suficient pentru a face astfel de controale. Mai mult, Serbia nu este in stare sa stabileasca sursa banilor folositi pentru achizitii prin intermediul companiilor off-shore.
In 2010, fugarul Darko Saric a fost acuzat de autoritatile sarbe de conducerea unei retele internationale de trafic de droguri, care se banuieste ca ar fi introdus 3,5 tone de cocaina in Europa. de asemenea, a fost acuzat de spalarea a 30 de milioane de euro in cadrul procesului de privatizare.
Documentele obtinute de la procuratura sarba si din Statele Unite arata ca Saric a reusit sa cumpere firme sarbesti prin intermediul companiilor off-shore inregistrate in SUA, in statul Delaware.
Pentru ca Agentia pentru privatizare nu a incercat sa afle sursa fondurilor utilizate de companiile off-shore, autoritatile sustin ca Saric ar fi putut sa spele fara probleme milioane de euro dobandite illegal.
Importanta verificarii trecutului cumparatorului a fost demonstrata de nenumarate ori in Serbia. In lipsa unei astfel de verificari, din 2005 incoace, Zoran Copic a putut sa cumpere peste 15 intreprinderi in Serbia si Bosnia, chiar daca la momentul achizitiilor era judecat pentru trafic de tigari.
Procesul a inceput in 2004 si nu a fost inca finalizat. Copic a fost arestat in Bosnia in aprilie anul acesta, acuzat de spalare de bani si va fi curand deferit justitiei.
La sfarsitul lui 2010, Copic a mai fost acuzat de politia sarba de ipotecari ilegale si vanzarea la bucata a bunurilor unor intreprinderi.
Lege "plina de slabiciuni"
Fondul problemei il reprezinta legea privatizarii, prost redactata si implementata.
"Procesul de privatizare este plin de regulamente incomplete, slabiciuni si brese', a declarat Vladimir Goati, expert in economie si politica si director al organizatiei Transparency din Serbia.
"Zeci de intreprinderi au fost vandute... fara a se stabili obligativitatea ca proprietarul sa aiba un comportment responsabil fata de intreprindere si angajati'.
Verica Barac, presedinta Consiliului Anticoruptie din Serbia, este de acord: " Permite mogulilor si infractorilor sa dobandeasca averi uriase cumparand intreprinderi'.
Barac considera ca principala problema a sistemului actual este lipsa unui control extern al procesului de privatizare. "Agentia pentru privatizare este un organism guvernamental care nu raspunde in fata nimanui. Ei creeaza, implementeaza si controleaza procesul de privatizare, dar nu sunt controlati de nimeni', adauga ea.
Branko Pavlovic, fost director al Agentiei de privatizare, sustine ca legea este defectuoasa si pentru ca permite cumparatorilor sa achite achizitiile in sase rate, dand noului proprietar timp sa vanda bunurile inainte de finalizarea tranzactiei.
"Dupa ce isi iau banii din vanzarea la bucata,nu se mai gandesc sa achite restul de bani din pretul de cumparare', mai precizeaza Pavlovic. Atunci statul este obligat sa ia inapoi o companie care nu mai valoreaza nimic.
Barac si Pavlovic spun ca legile au fost aprobate de Banca Mondiala si sustin ca aceasta chiar a presat Serbia sa desfasoare rapid procesul de privatizare. "Legea este conceputa de Banca Mondiala, bazata pe economia liberala. Era important doar sa privatizezi, ceea ce inseamna ca nu contau institutiile, proprietatea nu era importanta, procedurile nu erau importante, sursa banilor nu avea importanta', arata Barac.
Aleksandar Vlahovic, cel care a redactat legislatia referitoare la privatizare in 2001, nu a dat curs nenumaratelor solicitari, pe care i le-am adresat prin intermediul asistentului de la firma sa de consultanta EKI Investment, de a acorda un interviu.
Seful Privatizarii, dat afara
Pavlovic a fost directorul Agentiei pentru privatizare doar patru luni, din aprilie pana in iulie 2004.Numit initial de Dragan Maršicanin, pe atunci ministru al Economiei, el sustine ca a fost concediat pentru ca a incercat sa reformeze modul in care era administrata Agentia si sa demaste infractiunile din procesul de privatizare.
Pavlovic spune ca din momentul in care a fost numit director al Agentiei, a fost supus presiunilor din toate partile, din partea "politicienilor, a organizatiilor internationale si a mogulilor locali'. Potrivit lui Pavlovic, oameni de afaceri dubiosi au incercat sa-l abordeze prin intermediari.
"Mogulii fac asta, gasesc pe cineva cunoscut si apoi persoana aceea iti spune
Situatia nu este mult diferita in celelalte state din Balcani, unde privatizarea a reprezentat ocazia ideala pentru afaceri dubioase, asa cum s-a intamplat Bosnia, Macedonia si Muntenegru.
In Muntenegru este aproape imposibil sa evaluezi nivelul de coruptie, pentru ca detaliile vanzarilor sunt secrete, din moment ce statul nu face publice aceste documente. Podgorica a inceput procesul de privatizare in 1997 si acum aproape 85% din companii sunt in proprietate privata. Organizatiile neguvernamentale sustin ca aceste privatizari implica coruptie la nivel inalt.
Vinzari lente, dar sigure in Polonia
Cu totul altfel stau lucrurile in Polonia, unde statul nu s-a grabit cu privatizarea. Timp de douazeci de ani, in perioada de tranzitie de la comunism la capitalism, Varsovia a dezvoltat un sistem concentrat pe combaterea coruptiei si a crimei organizate.
La 20 de ani de la inceperea programului de privatizare, 5% din companiile poloneze sunt inca de vanzare, spune Ireneusz Jablonski, expert economic si membru al Institutlui Adam Smith din Varsovia.
Krzysztof Walenczak, ministru adjunct al Trezoreriei poloneze, care supravegheaza procesul de privatizare, admite ca procesul a fost lent, dar subliniaza ca au fost facute eforturi mari pentru a gasi investitori seriosi.
"Cand vindem o intreprindere mergem in 15 tari diferite. Mergem in fiecare centru financiar, avem propriile noastre servicii care identifica potentialii investitori. Daca avem vreun dubiu despre legitimitatea vreunui investitor, il descalificam", spune el.
Walenczak mentioneaza ca, de ceva vreme, in Polonia companiile off-shore nu pot participa la privatizare, pentru ca nu se poate identifica sursa fondurilor.
Spre deosebire de Serbia si multe tari balcanice, activitatea ministerului este permanent supravegheata de diverse agentii, inclusiv de Biroul Central Anticoruptie (CBA). CBA vizeaza coruptia la nivel inalt si raspunde direct in fata primului ministru: "Suntem o agentie unica in Uniunea Europeana pentru ca numai biroul nostru are asemenea putere', spune Pawel Wojtunik, directul CBA . "Functionam ca politia si ne folosim de toate ‘masurile speciale’ precum serviciile secrete. Putem verifica si cele mai inalte oficialitati din Polonia'.
CBA investigheaza vanzari la preturi dubios de scazute, asigurandu-se ca statul castiga cel mai bine si ca nu exista coruptie. Companiile off-shore stau departe de Polonia pentru ca nu doresc sa atraga atentia CBA.
"Am avut un caz de privatizare a unor santiere navale,' spune Wojtunik. "O firma dintr-o tara ‘cu grad de risc’ s-a interest de vanzare pana cand presa a publicat faptul ca CBA supravegheaza cazul. Firma si-a retras oferta'.
UE cere investigatii in Serbia
Daca este evident ca polonezii considera ca un proces de privatizare corect este esential pentru stat si economie, pentru Belgrad intrarea in Uniunea Europeana ar fi mai degraba un motiv pentru care si-ar rexamina procesul de privatizare.
In iunie anul trecut, Uniunea Europeana a cerut Serbiei sa reexamineze 20 de contracte suspectate de coruptie la nivel inalt sau de nerespectarea regulilor de privatizare. Pentru a indulci lucrurile, in iulie guvernul sarb a primit 2, 2 milioane de euro pentru a veni in ajutorul statului in lupta impotriva spalarii banilor.
Vincent Deger, ambasadorul Uniunii Europene in Serbia, noteaza ca tarile in tranzitie la economia capitalista prezinta un risc mai mare in ceea ce priveste spalarea banilor din cauza privatizarilor, subliniind ca lucrurile sunt mai ingrijoratoare in Balcani. "In Serbia, trei pana la cinci procente din PIB provin din activitati de spalare de bani. Este un risc foarte mare, ameninta functionarea normala a economiei si afecteaza intreaga societate', subliniaza Deger.
Barac, seful Consiliului Ant-coruptie, nu este impresionat si are dubii ca presiunile din partea Uniunii Europene ar putea schimba ceva prea multe. "Consiliul a semnalat un numar de cazuri de privatizare si a trimis documentatia la procuratura, dar pana in prezent nu s-a facut nici o ancheta', spune ea.
Aflat in inchisoare, acuzat de multiple activitati infractionale, Lazarovic ramane proprietarul oficial al devastatei fabrici de parti componente. In timp ce omul caruia statul i-a acordat proprietatea a castigat mii de euro din vanzarea bunurilor si ipotecarea terenului pe care se afla Mašinoservis, multi muncitori supravietuiesc de pe o zi pe alta. Sarbii se intreaba daca, in cele din urma, conducatorii lor se vor asigura ca intreprinderile si vietile lor nu sunt lasate in voia infractorilor fara scrupule, porniti sa se imbogateasca rapid.
Acest articol a fost realizat in cadrul programului Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, initiat de Robert Bosch Stiftung si ERSTE Foundation, in cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network.
