Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Utilizat ca armă politică de către Klaus Iohannis, cu beneficiar electoral direct Partidul Național Liberal, referendumul consultativ din data de 26 mai 2019, organizat odată cu alegerile europarlamentare, a speculat efectele unei campanii absurde de ostracizare a unor politicieni, astfel încât aceștia să fie stigmatizați și percepuți de o parte consistentă a opiniei publice ca fiind un real pericol. Efectul, la referendum, peste 6,5 milioane de români au răspuns cu “DA” la întrebarea dacă trebuie interzise amnistia și grațierea pentru faptele de corupție. Deși acest referendum este unul consultativ, după alegeri, 131 de deputați și 9 senatori au înaintat un proiect de revizuire a Constituției, prin care au dorit să implementeze interdicția emiterii de către președintele României a grațierilor individuale vizând persoanele condamnate pentru infracțiuni de corupție. Deoarece, spuneau inițiatorii, în expunerea de motive, proiectul de revizuire dorește să pună în consens Constituția cu voința cetățenilor, exprimată la referendum. Iată însă că într-o motivare zdrobitoare, Curtea Constituțională arată că o astfel de interdicție încalcă mai multe principii prevăzute în tratatele internaționale, anihilează principiul egalității între oameni și, în cele din urmă, neagă demnitatea umană a persoanelor condamnate pentru infracțiuni de corupție, coborându-le, în această manieră, pe o treaptă inferioară față de celelalte ființe umane. Iar principiul demnității umane este recunoscut și protejat în numeroase hotărâri ale Curților de Justiție ale unor state europene, de către mai multe Curți Constituționale, inclusiv de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În 18 iulie, Curtea Constituțională a făcut controlul de constituționalitate a unei propuneri legislative care vizează revizuirea Constituției, inițiată de un grup de 131 de membri ai Camerei Deputaților și de nouă membri ai Senatului, care, printre altele, doresc organizarea unui referendum constituțional în vederea introducerii în Legea Fundamentală a interdicției pentru președintele României de a acorda grațieri individuale pentru infracțiunile de corupție. Iar în legătură cu această intenție de revizuire, Curtea Constituțională arată, în esență, că tratamentul discriminatoriu al propunerii constă în “excluderea directă sau indirectă a unor categorii de persoane de la drepturile, libertățile, vocația, speranța legitimă de care se bucură toți ceilalți aflați în situații similare”. Judecătorii constituționali subliniază că Articolul I din Teza Întâi a Declarației Universale a Drepturilor Omului prevede că “toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi”.
Ca atare, ca efect al interdicției generale stabilite prin textul constituțional preconizat, “este evident că două categorii de cetățeni sunt tratate în mod diferit”. Prima categorie cuprinde persoanele condamnate pentru infracțiuni de corupție, care nu ar mai putea beneficia de grațierea individuală, în timp ce cea de-a doua categorie cuprinde persoane condamnate pentru orice alte infracţiuni decât cele de corupție şi care pot beneficia de grațiere individuală. “O asemenea diferență de tratament nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, întrucât rațiunea grațierii nu are în vedere, în mod principal, infracțiunea săvârșită, ci aspecte extrapenale, chiar extrajudiciare, de umanitate, de oportunitate, de percepție publică sau alte circumstanțe”, se arată în această motivare zdrobitoare a Curții Constituționale.
Mai departe, CCR subliniază că a impune criterii circumstanțiale într-o manieră care să anihileze însăși rațiunea grațierii individuale este contrară principiului legalității, iar încălcarea acestui principiu duce la “ostracizarea unei categorii de cetățeni, întrucât neagă prerogativa statului de a ierta fapta comisă, astfel că libertatea individuală a cetățenilor este apreciată în mod diferit, în funcție de infracțiunea comisă”.
Proiectul nu respectă egalitatea între cetățeni
În acest sens, persoanele condamnate pentru infracțiuni de corupție ar deveni, conform Curții Constituționale, discriminate chiar prin declarația exprimată a Legii Fundamentale, “aspect de neacceptat prin prisma egalității”. Curtea constată, astfel, încălcarea principiului egalității, în componenta sa privind nediscriminarea, ceea ce se constituie într-o suprimare a unei garanții constituționale asociată drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În acest sens, arată judecătorii, “Legiuitorul constituțional originar a limitat inițiativa legislativă a cetățenilor cu privire la grațiere”. De altfel, “Jurnalul” a subliniat, încă de la momentul anunțului întrebărilor formulate de Klaus Iohannis pentru referendumul din 26 mai, că o consultare a cetățenilor cu privire la drepturile și libertățile fundamentale, în sensul limitării acestora, și, în special, pe tema grațierii sau amnistiei, este imposibil de realizat din punctul de vedere al Constituției. Mai ales că acest lucru nu se poate face nici ca o inițiativă legislativă a cetățenilor.
Curtea arată că, într-adevăr, într-un moment al evoluției societății, se poate aprecia, chiar și pe calea referendumului consultativ, că nu trebuie acordate grațieri individuale în privința tuturor sau anumitor infracțiuni, însă o atare apreciere are în vedere necesitatea abținerii autorităţilor competente de a-și exercita această putere discreționară de care se bucură în aceste domenii, “Nicidecum nu are în vedere limitarea puterii discreționare a statului, conferită chiar de Constituție”, precizează CCR.
Judecătorii mai statuează faptul că propunerea legislativă de revizuire a Constituției “nu respectă justul echilibru între două interese generale. Anume cel de a se executa și de a se considera executată o hotărâre judecătorească de condamnare numai pe considerente care țin de conduita condamnatului și cel al principiului egalității”.
Demnitatea umană, recunoscută și protejată prin zeci de hotărâri internaționale
Orice încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale reprezintă o încălcare a demnității umane, arată Curtea Constituțională. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că însăși esența Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale este respectul pentru demnitatea umană. Acest lucru se regăsește în Hotărârea CEDO din 29 aprilie 2002, în cauza “Pretty împotriva Regatului Unit”.
Mai departe, orice atigere adusă demnității umane afectează esența Convenției, lucru regăsit în cuprinsul Hotărârii din 2 iulie 2012, în cauza “R.S. împotriva Ungariei”. Chiar și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, for la care se apelează, în ultima vreme, de către anumite zone din cadrul Justiției și Procuraturii din România, în lupta pentru păstrarea puterii, a statuat că ordinea juridică a Uniunii Europene se străduiește să asigure respectarea demnității umane ca principiu general. Elocventă în acest sens este Hotărârea CJUE din 14 octombrie 2014 în cauza “Omega Sprelhallend-und Automatenaufstellungs GMBH”. Astfel, arată CCR, “a tolera o astfel de discriminare ar echivala, în ceea ce privește o astfel de persoană (un condamnat pentru fapte de corupție – n.red.), cu nerespectarea demnității și libertății la care aceasta este îndreptățită”, fiind dată ca exemplu, în acest sens, o Hotărâre din 20 aprilie 1996, în cauza C13/94 împotriva Cornwall County Council.
Nu doar Curțile de Justiţie vorbesc despre demnitatea umană, ci și Curțile Constituționale ale statelor UE, la care ne raportăm și de la care “luăm lumină”. Astfel, Curtea Constituțională Federală Germană a stabilit, prin nu mai puțin de șapte decizii, că “demnitatea umană este un drept fundamental”, Consiliul Constituțional Francez, prin decizia din 27 iulie 1994, a statuat, de asemenea, că “demnitatea umană este un principiu cu o valoare constituțională”.
Inițiativa neagă existența individului și duce la un tratament disprețuitor
În sensul tuturor acestor decizii și hotărâri, Curtea Constituțională din România arată, la rândul ei, că “în accepțiunea demnității umane, omul trebuie să fie un scop și un subiect al acțiunii statului și nu un mijloc sau obiect al acesteia. Statul nu poate aplica omului un tratament care să nege calitatea și statutul său juridic de subiect de drept, întrucât se ajunge la nesocotirea obligației de respectare a esenței umane a individului”. Astfel, spune CCR, “este contrară demnității umane o conduită etatică de a pune sub semnul întrebării existența subiectivă a individului și dacă abținerea într-un caz concret are ca rezultat desconsiderea arbitrară a demnității umane”.
De aceea, spun judecătorii, sunt incompatibile cu demnitatea umană orice acțiuni sau inacțiuni care vizează sau care au ca rezultat desconsiderarea existenței umane a individului, umilirea, stigmatizarea, persecutarea, ostracizarea, punerea în afara legii sau aplicarea unui tratament disprețuitor. “Raportat la cauza de față, CCR reține că interdicția generală de a acorda grațierea individuală în privința infracțiunilor de corupție are drept efect negarea vocației persoanelor care au săvârșit astfel de infracțiuni să beneficieze de grațiere individuală. Un asemenea tratament juridic desconsideră existența umană a individului, plasând, din punct de vedere uman, persoanele care au săvârșit infracțiuni de corupție, într-o situație de inferioritate, ceea ce se constituie într-o limitare a demnității lor umane”, conchide Curtea Constituțională.
Traducând această decizie devastatoare și transpunând verdictul peste intenția și demersul președintelui de a adresa o astfel de întrebare la referendumul din 26 mai 2019, rezultă o acțiune prin care, de la cel mai înalt nivel în stat, s-a încercat anihilarea și negarea demnității umane, degradarea ca ființă, în raport cu celelalte, a persoanelor care au ajuns, într-un fel sau altul, să fie condamnate pentru infracțiuni de corupție. Iar, tot prin extrapolare, rezultă că o întreagă clasă politică din România, cu mici excepții, a achiesat la acest demers.
“Este contrară demnității umane o conduită de a pune sub semnul întrebării existența subiectivă a individului dacă are ca rezultat desconsiderea arbitrară a demnității umane” – motivare Decizie CCR
Niciunul dintre judecătorii CCR, nici chiar Livia Stanciu și, mai mult, nici măcar Simina Tănăsescu, nu a fost de altă părere. Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi
