Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Click for english version
Global Integrity este o organizaţie nonguvernamentală americană care în fiecare an lansează un raport anticorupţie pe plan mondial pentru zeci de ţări. Acest raport este considerat a fi un ghid important anticorupţie. Mai mult de 1.000 de oameni au lucrat pentru raportul din 2010 care este făcut public începând cu sfârşitul acestei săptămâni. O parte a acestui raport este şi acest articol legat de sistemul informatic de distribuire aleatorie a dosarelor. Documentarea a fost făcută la sfârşitul anului trecut şi începutul lui 2011, dar puţine s-au schimbat între timp. Conform Global Integrity, performanţa anticorupţie a României a rămas cam aceeaşi ca în 2008.
Judecătorul Dumitru Rebegea, preşedintele Secţiei Penale a Tribunalului Prahova, a fost arestat în noiembrie 2009 de procurorii DNA pentru că a luat o şpagă de 28.000 de euro pentru a-l elibera pe Zamfir Sandu. Sandu, poreclit Austrianu, este un cunoscut membru al lumii interlope care a fost arestat în iulie 2009 pentru şantaj şi fraudă. Conform unui comunicat de presă al Inspectoratului General al Poliţiei, familia lui Austrianu a fost implicată în 22 de dosare de fraudă, ameninţare, jaf şi furt. În momentul arestării, asupra lui Austrianu s-au găsit şi arme de foc. Pentru a-l elibera, soţia acestuia a contactat un avocat, altul decât cel care-l reprezenta în instanţă şi care lucrase ca grefier cu judecătorul Rebegea, înainte de a intra în Barou.
Conform acuzaţiilor, fosta grefieră l-a contactat pe Rebegea şi i-a oferit mită. La sfârşitul lui septembrie 2009, Austrianu a fost eliberat, după ce Rebegea a instruit-o pe avocată cum să manipuleze programul informatic folosit în instanţe, program care distribuie cauzele magistraţilor. Avocata a înaintat o cerere de eliberare, astfel încât să fie sigură că aceasta ajunge exact pe masa lui Rebegea. Curând după eliberarea lui Austrianu, Rebegea a asigurat "favoruri" similare şi pentru Florin Pîrjol, cunoscut după porecla Ghenosu, care la acel moment era arestat pentru şantaj şi constituire de grup organizat. Mita oferită lui Rebegea pentru eliberarea lui Ghenosu a fost de 20.000 de euro, conform procurorilor anticorupţie. În mod ironic, cu doar câteva săptămâni înainte de arestarea lui Rebegea, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a făcut publice rezultatele unei investigaţii pe plan naţional despre programul informatic Ecris 3, care nu putea fi manipulat. Ecris 3, folosit pentru distribuirea cauzelor penale, civile şi comerciale către judecători, permitea avocaţilor să înainteze mai multe cereri care ajung prin distribuţia făcută de acest software la mai mulţi judecători. Când se confirmă faptul că o cerere a ajuns exact la judecătorul care trebuia, celelalte cereri sunt retrase. Rebegea, familiar cu acest sistem, l-a folosit şi el după ce a fost arestat, în încercarea de a fi eliberat.
În mod normal, părţile dintr-un proces şi avocaţii pot opta să-şi retragă cererile înainte ca respectiva cauză să fie judecată pe fond. Sunt foarte multe proceduri care trebuie îndeplinite înainte ca un caz să fie judecat pe fond şi, în funcţie de complexitatea cauzei, aceste proceduri pot dura chiar şi câteva luni. Aceasta oferă avocaţilor suficient timp să-şi retragă cererile. Chiar şi în cazul în care nu este implicată mita, un avocat cu experienţă cunoaşte ce manieră de judecată are un magistrat sau altul. Poziţia CSM este că un judecător nu poate refuza să judece o cauză doar pe motivul că s-au făcut cereri repetate, refuzul fiind considerat o limitare a accesului la justiţie. Totuşi, judecătorul Carmen Georgică, fost purtător de cuvânt al CSM, a admis anul trecut că situaţia este departe de a fi ideală. "Această situaţie nu oferă o reputaţie bună justiţiei. Creează tensiuni, se nasc suspiciuni şi, ca urmare, un judecător poate fi recuzat", a declarat magistratul.
În 2008, magistraţii Secţiei 1 Penale a Curţii de Apel Bucureşti au cerut standardizarea procedurii de distribuire a dosarelor. Abia după protestul magistraţilor conducerea Curţii de Apel Bucureşti a fost de acord cu standardizarea. "Cui îi convine să lucreze într-un sistem acuzat în permanenţă de corupţie sau să meargă la lucru şi să vadă că oamenii se uită cum se uită şi se întreabă ce mită a mai luat judecătorul azi? Mie nu-mi place. Există o limită a suportabilităţii", a declarat Lavinia Lefterache, judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi fost director adjunct al Institutului Naţional al Magistraturii. Imposibilitatea programului Ecris 3 de a detecta sau de a alerta, atunci când într-o cauză se depun cereri repetate, este doar una dintre multele sale probleme, pe lângă faptul că nu poate recunoaşte noile legi sau noii termeni juridici introduşi după punerea Ecris în funcţiune. Drept consecinţă, cauzele în care noile reglementări legislative, cum ar fi noile coduri (Penal, Civil şi de Procedură), nu puteau fi distribuite de Ecris 3 trebuiau distribuite prin metodele tradiţionale, adică la cheremul preşedinţilor de instanţă sau de secţii.
Introducerea unui software de distribuire a dosarelor în România a început din start cu probleme. O primă tentativă a avut loc acum mai bine de zece ani la Curtea de Apel Timişoara, dar a urmat o perioadă de respingere şi blocaje. În România, distribuirea cauzelor a fost în mod tradiţional bazată pe criteriile alese de preşedinţii de instanţe sau de secţii. Mulţi magistraţi au considerat acest sistem ca fiind nedrept şi de necontrolat şi a fost destul de dificil de schimbat. Experimentul Timişoara a fost iniţial respins de cei din sistem şi abia câţiva ani mai târziu, cu voinţă politică, a început să fie aplicat pe plan naţional. Conform Ministerului Justiţiei, introducerea Ecris a fost obligatorie pentru a îmbunătăţi activitatea instanţelor şi a procurorilor, programul fiind considerat un element-cheie în lupta anticorupţie. Prima versiune a Ecris a costat trei milioane de euro, în timp ajungându-se la varianta Ecris 3. Totuşi, din cauza diferitelor probleme ale programului, s-a decis în 2006 că o nouă versiune ar trebui introdusă. Pentru încă 1,65 milioane de euro, toate vulnerabilităţile sistemului ar fi trebuit eliminate, dar aceasta încă nu s-a întâmplat. Licitaţia publică organizată de Ministerul Justiţiei pentru Ecris 4 a fost adjudecată de un consorţiu format dintr-o companie greacă – European Dynamics SA şi una românească – Total Soft SA, deţinută, de fapt, de un off-shore din Cipru. Noua platformă trebuia să fie funcţională din ianuarie 2009, dar la începutul lui 2011 întâmpina încă dificultăţi administrative şi tehnice. Conform unui document al Ministerului Justiţiei, "întârzierile au fost cauzate de European Dynamics, care nu a respectat clauzele contractului". Nu toate deficienţele programului au fost corectate şi există riscul ca instanţele şi parchetele să fie blocate dacă sistemul de distribuire aleatorie a dosarelor ar cădea. Conform aceluiaşi document, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Justiţiei au negociat împreună pentru servicii de întreţinere a programului cu firma Total Soft. Pe 5 noiembrie 2010, Ministerul Justiţiei a anunţat că Ecris 4 a fost îmbunătăţit substanţial, că platforma este deja funcţională la o instanţă şi că va fi introdus în toate instanţele din România pe parcursul aceleiaşi luni.
Totuşi, la începutul lui 2011, instanţele încă foloseau vechea versiune, Ecris 3. Magistratul Laura Andrei, vicepreşedintele Tribunalului Municipiului Bucureşti, TMB, a declarat că programul a fost suspendat până când noile probleme vor fi remediate. Unele dintre acestea sunt: acordarea unor termene de judecată extrem de mari, câteodată chiar şi de un an; programul conţinea terminologie juridică în limba engleză, în loc de română; judecătorii erau catalogaţi "clerks", adică funcţionari. "Există, de asemenea, probleme mari legate de distribuirea cauzelor sau când un dosar este transferat de la o instanţă la alta", a mai declarat vicepreşedintele TMB. Cererile repetate de eliberare făcute de Rebegea nu l-au ajutat să iasă din puşcărie, cazuri similare şi eşecul repetat de a introduce un sistem credibil de distribuire a dosarelor nu fac decât să alimenteze neîncrederea în judecători. Întrebări frecvente de tipul: "De ce judecătorul este mai prietenos cu partea adversă?" sau "De ce sau cum un infractor este eliberat?" nu par să aibă un răspuns în viitorul apropiat.
O chestiune de bună sau rea-voinţă
Pe 23 noiembrie 2010, Ministerul Justiţiei a emis un comunicat în care se arăta că problemele Ecris 4 se datorează folosirii incorecte a programului. Virgil Andreieş, fost preşedinte al CSM, instituţia care garantează independenţa justiţiei, a declarat că Ecris trebuie să elimine complet chestiunea cererilor repetate. Vicepreşedintele Tribunalului Municipiului Bucureşti, Laura Andrei, a confirmat acest lucru, dar a precizat că nu este o problemă a Ecris, ci mai degrabă o chestiune de bună sau rea-voinţă. "La Tribunalul Municipiului Bucureşti, noi am introdus un alt program informatic în plus faţă de Ecris care atrage atenţia asupra acestor practici, foarte des întâlnite dacă vorbim despre cererile repetate ale celor arestaţi de a fi eliberaţi", a adăugat magistratul.
Citește pe Antena3.ro
