Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Helen McCourt (22 de ani) a disparut pe 9 februarie 1988. Lucra la o companie de asigurari in Liverpool, iar in acea zi a coborat din autobuz in Billinge, unde locuia, la ora 17:15. Mai avea 10 minute pana acasa. Nu a mai ajuns. Inca de la inceput, Ian Simms, proprietarul unui bar unde Helen obisnuia sa mearga, a intrat in atentia politistilor.
Era casatorit, avea doi copii, insa ii placeau aventurile cu tinerele cliente. Se pare ca ar fi avut una si cu Helen. Relatia lor luase sfarsit, insa cu o seara inainte, ea se certase in bar cu o tanara, din cauza lui. Iar el a fost auzit spunand cat de mult o uraste. A doua zi dupa disparitia fetei, politistii i-a pus barbatului cateva intrebari de rutina. Era foarte agitat. Pe bratara lui si pe cele doua inele au fost gasite urme de noroi, pentru care el n-a avut nicio explicatie. Despre cele doua zgarieturi pe care le avea pe gat a declarat ca sunt urmele unei dispute conjugale. La scurt timp, in portbagajul masinii lui a fost gasit un cercel, cu opal si safire, murdar de sange. Dar si fire lungi de par. In apartamentul lui, care se afla la etajul barului, anchetatorii au gasit clipsul cercelului. Si urme de sange, dinamice. Criminalistii au concluzionat ca altercatia a inceput de la usa apartamentului, apoi s-a sfarsit in dormitor, unde erau picaturi pe pereti. Helen a fost lovita pana cand a cazut jos, apoi atacul a continuat. Pe 14 februarie 1989, Ian Simms a fost arestat.
Dupa doua saptamani, un barbat a gasit, intamplator, la 20 de km de Billinge, geanta lui Helen. Politistii au facut scotociri in zona si au gasit niste saci menajeri in care erau jacheta fetei si cateva obiecte de imbracaminte de-ale lui, toate patate de sange, dar si un cablu electric innodat. In nod s-au gasit fire de par. Anchetatorii au concluzionat ca aceea era arma crimei. Conform legistului, firele de par, cu o coloratie neobisnuita, se potriveau perfect cu cele recoltate din camera lui Helen. Pe jacheta fetei au fost gasite fire de par ce proveneau de la cei doi caini ai lui Simms, dar si scame din covorul apartamentului lui.
Dosarul continea peste 900 de probe criminalistice, care ar fi putut convinge si cea mai sceptica instanta. Insa anchetatorii nu au vrut sa lase nimic la voia intamplarii, asa ca au solicitat expertize genetice. Este primul caz de acest gen in care ADN-ul parintilor a fost "incrucisat', pentru a fi comparat cu cel de pe probele gasite. Toate cele trei coduri s-au potrivit perfect. Medicul legist a stabilit ca era de 14.500 de ori mai probabil ca sangele gasit pe haine si in apartamentul lui Iann Sims sa fie al copilului sotilor McCourt decat al altcuiva. Si sotii McCourt n-aveau decat un copil: pe Helen. Pe 14 martie 1990, Ian Simms a fost inchis pe viata. In 21 de ani, a facut nenumarate cereri de eliberare conditionata. Ultima dintre ele i-a fost respinsa in aprilie 2009.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilita
Nici in sistemul judiciar roman, probarea infractiunii de omor nu e conditionata de gasirea cadavrului. Nu exista "regina probelor' sau "Cenusareasa probelor'. Conform art. 63 din Codul de Procedura Penala: "(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. (2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului'.
Un medic veterinar si-a ucis fiul
In Franta, Jean – Louis Turquin (41 de ani) si-a ucis fiul. In noaptea de 20/21 martie 1991, Charles-Edouard Turquin (8 ani) dispare de acasa. Era in pijamale, a declarat tatal lui politiei pe care a sunat-o dimineata, pentru a semnala disparitia. Investigand viata parintilor lui Charles, anchetatorii au descoperit ca relatiile dintre ei erau tensionate de multa vreme. Michele Turquin (38 de ani), mama baietelului, parasise domiciliul conjugal cu o luna inainte de disparitie si inaintase actele pentru divort. Pana la stabilirea custodiei, baietelul statea cand la unul, cand la celalalt dintre parinti. Michele spune ca Jean-Louis nu dorea divortul si-i daduse ultimatum sa se intoarca acasa pe 20 de martie. In acea zi, ea a venit pe seara, l-a lasat pe Charles in grija tatalui si a plecat. Peste cateva ore, copilul avea sa dispara.
Michele Turquin a banuit ca el i-a facut ceva copilului. Avea si motive sa se teama: el stia de relatiile ei extraconjugale, iar in 1982, cand s-a nascut fiului lor, chiar ea i-a spus ca se indoieste ca el ar fi tatal. Barbatul si-a facut testul de paternitate abia in decembrie 1990, iar suspiciunile femeii au fost confirmate. S-au certat atunci violent, iar ea a plecat de acasa. Insa cei doi aveau grija in continuare impreuna de copil. Sigura ca fiul ei nu mai e in viata, Michele si-a provocat sotul sa faca marturisiri, iar el a recunoscut ca i-a dat celui mic somnifere, apoi l-a strangulat cu o cravata si i-a ascuns corpul intr-o zona muntoasa, greu accesibila.
Pe 13 mai 1991 Jean-Louis a fost pus sub acuzare pentru omor si arestat preventiv. Dupa 9 luni, a fost eliberat. Procesul a inceput pe 17 martie 1997. Acuzarea a cerut inchisoare pe viata pentru Jean-Louis. "E vorba de achitare sau de o condamnare la o pedeapsa foarte mare. Rog Curtea sa judece cu ratiune si cu multa inima, pentru ca este vorba de un copil', a cerut procurorul. Iar instanta a dat sentinta: Jean – Louis Turquin a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare.
Cititi maine: Alti trei ucigasi din Anglia au primit inchisoare pe viata, fara sa fi fost gasite cadavrele victimelor lor.
Citește pe Antena3.ro
