Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rapoartele medicale au evidențiat că starea femeii este de o gravitate avansată, deoarece nu se poate hrăni și nici spăla fără ajutor, fiind total dependentă de altcineva. Pensia pe care o încasează lunar este de 704 lei. Numai că atât Comisia Neamț pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap, cât și Curtea de Apel Bacău au stabilit că afecțiunile prezentate nu pot fi considerate dizabilități, așa cum sunt ele reglementate de un ordin de ministru din 2017, drept pentru care nu sunt de acord cu un asistent personal. CEDO a considerat că bătrânei i-a fost încălcat dreptul la mobilitate și la respectarea demnității umane, condamnând România la plata unor despăgubiri de 10.000 de euro.
Soluția instanței europene a fost pronunțată în 12 martie 2024, în cauza „Toader împotriva României”, de către Secția a patra a Curții Europene a Drepturilor Omului. Cererea de chemare în judecată a fost formulată de Anca Toader, născută în anul 1933, care locuiește în satul Filioara – Agapia, județul Neamț, care a fost reprezentată în acest proces de avocatul Tudor Chiuaru, fost ministru al Justiție, avocat în Baroul București. CEDO a fost sesizată cu această speță încă din data de 3 mai 2022.
Cererea privea plângerea reclamantei Ana Toader, potrivit căreia autoritățile naționale au apreciat greșit severitatea handicapului său, privând-o astfel de posibilitatea de a beneficia de un asistent personal, ceea ce a dus la reducerea drastică a autonomiei sale personale.
Reclamanta este o femeie în vârstă de 91 de ani, care, începând cu anul 2010, a suferit mai multe afecțiuni ortopedice, inclusiv fracturi perinoproteice cu gonartroze, dobândite ca urmare a unei fracturi a piciorului și a implanturilor proteice ulterioare. Bătrâna trăiește singură în locuința sa și este asistată în activitățile zilnice doar de către nora sa, care locuiește în același sat.
Nu poate nici comunica, deoarece și-a pierdut auzul
În documentele prezentate Curții Europene a Drepturilor Omului se precizează că, potrivit diferitelor rapoarte întocmite în cadrul anchetelor medicale și sociale, femeia este imobilizată la pat și are nevoie să fie ajutată pentru a se hrăni și pentru igiena corporală, fiind total dependentă de ajutor pentru nevoile zilnice.
În acest context, în data de 4 august 2020, în urma vizitei la locuința bătrânei pentru a evalua condițiile sale de viață și contabilitatea acestora cu situația sa medicală, angajații serviciului social din cadrul primăriei locale au întocmit un raport în care s-a concluzionat că persoana consultată avea nevoie de un asistent personal. În acest raport, se mai precizează că femeia locuiește într-o casă formată dintr-o singură cameră, o bucătărie și o toaletă situateă în afara clădirii, imobilul fiind alimentat cu apă curentă rece și dintr-o fântână, iar încălzirea casei este asigurată de o singură sobă.
În data de 14 septembrie 2020, un alt raport de evaluare complexă a fost întocmit de o echipă formată dintr-un asistent social, un medic și un psiholog. Aceștia au constatat că femeia trăiește singură, că este imobilizată la pat, comunică cu dificultate din cauza pierderii auzului, deoarece nu poartă proteză auditivă. Bătrâna suferă de tristețe constantă și de deteriorare cognitivă incipientă, având nevoie de un „grad maxim de protecție”. În acest raport se mai menționează faptul că pensia lunară pentru limită de vârstă din care trăiește această femeie este de 704 lei, adică 145 de euro.
Nu e dizabilitate, pentru că nu este menționată într-un ordin
În baza acestor concluzii, la data de 2 octombrie 2020, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Neamț a emis un certificat care stabilea că „situația medicală a reclamantei nu prezenta o dizabilitate în temeiul criteriilor stabilite în Ordinul ministrului nr. 762/1.1992/2007, din 31 august 2007”.
Bătrâna a atacat în instanță acest certificat, iar, în data de 2 aprilie 2021, Tribunalul Neamț i-a dat câștig de cauză, a admis cererea și a dispus emiterea unui nou certificat de către Comisia Neamț, prin care să fie recunoscut faptul că femeia suferă de o dizabilitate severă și că are nevoie de un asistent personal.
Comisia Neamț nu s-a mulțumit cu acest verdict și a atacat soluția Tribunalului Neamț cu recurs. Iar, la data de 19 octombrie 2021, Curtea de Apel Bacău a respins cererea bătrânei, pe motiv că, în pofida dependenței și a nevoii ei de asistență personală pentru toate sarcinile zilnice, „starea ei nu putea fi considerată handicap, în temeiul legislației relevante din România (…), deoarece nu era menționată în Capitolul 7.I.1 al respectivului Ordin de ministru”.
Curtea: femeia este dependentă total de altcineva
Cazul a ajuns, astfel, pe masa Curții Europene a Drepturilor Omulului, fiind acuzată încălcarea de către autoritățile românești a articolului 8 din Convenția CEDO. Curtea, în dispozitivul hotărârii de admitere a plângerii, arată că „serviciile sociale au apreciat că reclamanta avea un grad ridicat de dependență și o capacitate limitată de a îndeplini sarcinile zilnice și că necesită un asistent personal”, însă „cu toate acestea, Comisia Neamț a emis un certificat care stabilește că situația medicală nu reprezintă o dizabilitate”.
Judecătorii arată că atât Comisia Neamț, cât și Curtea de Apel Bacău „și-au concentrat aprecierea asupra afecțiunilor ortopedice, rezumându-se doar să recunoască gradul ridicat de dependență. Însă reclamanta a furnizat argumente referitoare la situația sa generală, atât medicală, cât și socială, și a furnizat probe”. Mai mult, CEDO apreciază că „aceste argumente au fost specifice, reclamate și probate”. De altfel, nici Guvernul României nu a susținut altceva, însă aceste aspecte nu au fost luate în considerare.
A fost încălcat articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Curtea Europeană a Drepturilor Omului atrage atenția că, în acest caz, „în special dreptul reclamantei la autonomie și la respectarea demnității sale nu pare să fi fost luat în considerare. Vârsta reclamantei nu a contat. Ținând seama de ceea ce era în joc pentru reclamantă, precum și de vulnerabilitatea sa generală, care impunea o protecție sporită din partea autorităților, Curtea nu este convinsă că, în deciziile lor, Comisia județeană și Curtea de Apel Bacău au asigurat un echilibru just între interesele publice și cele private concurente în cauză, după cum prevede Convenția, a fost încălcat articolul 8 din Convenția CEDO”.
Femeia a cerut instanței să oblige statul român la plata sumei de 10.000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit. Culmea, în acest proces, reprezentantul Guvernului României a susținut că „o constatare a încălcării Convenției CEDO ar trebui să constituie o reparație echitabilă suficientă”.
Curtea nu a fost de aceeași părere și i-a acordat bătrânei 10.000 de euro, plus orice altă sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, sumă ce trebuie să fie convertită în moneda națională a României la rata de schimb oficială din ziua plății.
