Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").
Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.
Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
DA, ACCEPT
Animalele şi Crăciunul
Nu există legendă despre Naşterea Lui Iisus în care să nu apară şi animale. Sunt de două feluri: animale care au ajutat-o pe Maica Sfântă şi pe Pruncul său şi, cele rele, care nu au ştiut să paticipe la această clipă minunată. Primele au fost binecuvântate, celelalte au primit pedepse. Atât în legendele româneşti cât şi în cele de pe alte meleaguri regăsim această situaţie.
“Primul animal căruia i s-a atribuit un rol în povestea Naşterii a fost umilul măgar care, conform legendei, a purtat-o pe Maria spre Bethleem şi apoi L-a vegheat pe Prunc în iesle. Se crede că, potrivit profeţiilor mesianice din Isaia 1:13 şi Avacum 3:2, măgarul şi boul au îngenuncheat în faţa Copilului nou-născut.(...)”.
Există multe legende. “Despre barză, spre exemplu, se spune că şi-a smuls pene şi fulgi pentru a căptuşi ieslea; din acest motiv pasărea a ajuns să fie asociată pretutindeni în lume cu nou-născuţii. Şi măcăleandrul a vrut să-I ţină de cald micului Iisus şi, încercând să înteţească focul fluturându-şi aripile, s-a ars, astfel explicăndu-se pieptul lui roşu.(...) Privighetoarea, care i-a cântat Pruncului pentru a adormi, a fost răsplătită cu un glas sublim. Cea mai tânâră dintre cămilele pe care au sosit Magii ar fi gemut, zice-se, de oboseală, iar Pruncul Iisus ar fi hărăzit-o cu nemurire şi cu plăcuta misiune dea duce daruri copiilor în unele reiguni din Orientul Mijlociu. Din colindul <The friendly beast> aflăm cum a ajutat fiecare animal la binele micului Iisus şi al părinţilor săi. Între timp, în Ierusalim, regele Irod află despre Naşterea lui Mesia, dar declară că nu crede una ca asta decât dacă pasărea pe care se pregătea s-o mănânce o să cânte de trei ori. Un vechi colind englezesc povesteşte cum cocoşul, înveşmântat iar în pene, a revenit la viaţă şi a început să cânte.(...).”
Ajunul Crăciunului este un moment magic, în care animalele dobândesc puteri magice, în amintirea naşterii Lui Iisus.
“Una dintre cele mai răspândite legende susţine că, la miezul nopţii, animalele din grajd cad în genunchi în faţa ieslei, aşa cum putem citi în poemul din 1915 al lui Thomas Hardy, “The Oxen”(“Boul”), amintind de Bătrânul Crăciun din Newfoundland:<Cea mai importantă noapte a anului era noaptea Bătrânului Crăciun. Era noaptea în care vacile se rugau. Toate vacile îngenuncheau la mizeul nopţiii şi se rugau. Până la ora aceea, toate muncile trebuiau încheiate şi fiecărei vite i se dădea puţin mai mult fân în seara ceea, fiindcă urmau să se trezească la ora douăsprezece a nopţii pentru a se ruga... Aceasta ( se credea că) era cu adevărat noaptea în care se născuse Iisus şi de aceea se rugau în clipa venirii Lui pe lume, la miezul nopţii.> Şi despre căprioarele din pădure se spune că îngenunchează şi îşi ridică privirea spre cer; (…)”
În alte locuri din lume se spune că în seara de Ajun, albinele zumzăie Psalmul 100, însă numai cei cu inima curată le pot auzi. Alţii susţin că în această noapte animalele primesc darul vorbirii. Conform altor credinţe, singurul animal care doarme în noaptea de Ajun este şarpele. Dintr-o piesă din seria misterelor medievale franceze aflăm cum vorbesc animale de la fermă în latină: cocoşul cântă <Christus natus est (<Hristos s-a născut>), vaca întreabă Ubi (<Unde?”), mielul răspunde Bethleem, iar asinul vesteşte Eamus! (<Să mergem!>). Polonezii afirmă că, dacă un om fără păcate le vorbeşte animalelor în Ajun, ele îi răspund cu glas omenesc. În alte ţări, însă, se zice că aduce ghinion să încerci să tragi cu urechea la ele: pentru cei mult prea curioşi, pedeapsa va fi moartea înainte de a se împlini anul.(...)”
Renii sunt nelipsiţi astăzi din filmele despre Crăciun. Nici nu ştii ce a fost mai întâi : Moşul sau renul? Cercetările au scos la iveală următoarele: ”Astăzi reprezentând o parte integrantă a imaginii lui Moş Crăciun, mai cu seamă în varianta sa americană, Santa Claus, renii au apărut pentru prima dată în 1821, în The Children's Friend: A New Year's Present, to Little Ones From Five to Twelve – o carte americană cu desene în culori înfăţişându-l pe <Santeclaus> într-o sanie trasă de un ren. <Bătrânul Moş cu inima-ncântată/ Îşi mână renun-n noaptea îngheţată.”. Nu a trecut mult timp şi numărul renilor care trăgeau sania Moşului a crescut la opt, în poezia ”A Visit from St Nicholas”, de Clement Clarke Moore. Din ea aflăm şi numele lor: Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder şi Blitzen. (...)”
(din “Enciclopedia Crăciunului/ Gerry Bowler/ editura Nemira)
Legende româneşti
Naşterea Pruncului Iisus este frumos cântată în colindele româneşti. Animalele au şi aici rolul lor. În culegerea “Legendele Maicii Domnului” a lui Simion Florea Marian, întâlnim mai multe variante ale acţiunii animalelor în noaptea de Ajun.
“Luară-se Maica Sfântă,/ Luară-se şi se duse/Prin ţările-ntraurite,/De oameni nepovestite,/La grădina plopilor,/Acolo să odihneacă/Şi pe Fiul său să nască./Dar n-a putut s-odihnească/Pe Fiul său ca să nască/De vâjâitul crengilor,/De sunetul frunzelor./şi ea că s-o supărat,/Plopii că i-o blestemat,/ Şi din gur-o cuvântat:? Fire-aţi, plopi, voi blestemaţi,/Frunzele să n-abă stare,/Crengile-umbră şi răcoare!/Luară-se Maica Sfântă şi se duse mai departe,/Prin ţările aurite,/ De oameni nepovestite,/La ocolul cailor,/Acolo să poposească/Şi pe Fiul său să nască./Dar n-o putut s-odihnească,/Şi pe Fiul său să nască (...)// La ocolul boilor,/Boilor blajinilor,/Acolo să poposească/ Şi pe Fiul său să nască./Acolo c-o poposit,/Bine că s-o odihnit/Pe fân moale şi uscat/ Şi-a născut mare-mpărat,/ pe la toţi de bucurie/Şi nouă de veselie/Întru mulţi ani să ne fie,/Christoase slavă Ţie!” sau
“Au mers ei, de-au obosit;/Şi sălaş nu şi-au găsit./Aflând un grajd de cai,/Au vrut să intre la ei./Dar să între n-au putut,/
Căci cu cozile i-au bătut,/Cu gura tare-au rânchezat,/Cu picioarele-au aruncat,/Ca să lovească pe Cel nevinovat,/Atunci Maica Domnului/Foarte rău s-a supărat/ Şi pe cai i-a blestemat(...)Atunci s-au dus de-au intrat/Într-un grajd mic, desfundat,/În care trei vite-au aflat,/(...)Unde apoi a născut/Pe Fiul ei mult iubit,/Pe pruncul ei mult dorit,/Pe Mesia Cel vestit,(...) Îngerii au cântat,/Grajdul s-a luminat,/Cerul s-a deschis,/Stelele s-au aprins,/Lumea s-a înspăimântat,/Apoi boii din sălaş,/Din sfântul locaş,/ I-a binecuvântat/Şi i-a lăudat,/Daruri multe că le-a dat.(...)”
“Primul animal căruia i s-a atribuit un rol în povestea Naşterii a fost umilul măgar care, conform legendei, a purtat-o pe Maria spre Bethleem şi apoi L-a vegheat pe Prunc în iesle. Se crede că, potrivit profeţiilor mesianice din Isaia 1:13 şi Avacum 3:2, măgarul şi boul au îngenuncheat în faţa Copilului nou-născut.(...)”.
Există multe legende. “Despre barză, spre exemplu, se spune că şi-a smuls pene şi fulgi pentru a căptuşi ieslea; din acest motiv pasărea a ajuns să fie asociată pretutindeni în lume cu nou-născuţii. Şi măcăleandrul a vrut să-I ţină de cald micului Iisus şi, încercând să înteţească focul fluturându-şi aripile, s-a ars, astfel explicăndu-se pieptul lui roşu.(...) Privighetoarea, care i-a cântat Pruncului pentru a adormi, a fost răsplătită cu un glas sublim. Cea mai tânâră dintre cămilele pe care au sosit Magii ar fi gemut, zice-se, de oboseală, iar Pruncul Iisus ar fi hărăzit-o cu nemurire şi cu plăcuta misiune dea duce daruri copiilor în unele reiguni din Orientul Mijlociu. Din colindul <The friendly beast> aflăm cum a ajutat fiecare animal la binele micului Iisus şi al părinţilor săi. Între timp, în Ierusalim, regele Irod află despre Naşterea lui Mesia, dar declară că nu crede una ca asta decât dacă pasărea pe care se pregătea s-o mănânce o să cânte de trei ori. Un vechi colind englezesc povesteşte cum cocoşul, înveşmântat iar în pene, a revenit la viaţă şi a început să cânte.(...).”
Ajunul Crăciunului este un moment magic, în care animalele dobândesc puteri magice, în amintirea naşterii Lui Iisus.
“Una dintre cele mai răspândite legende susţine că, la miezul nopţii, animalele din grajd cad în genunchi în faţa ieslei, aşa cum putem citi în poemul din 1915 al lui Thomas Hardy, “The Oxen”(“Boul”), amintind de Bătrânul Crăciun din Newfoundland:<Cea mai importantă noapte a anului era noaptea Bătrânului Crăciun. Era noaptea în care vacile se rugau. Toate vacile îngenuncheau la mizeul nopţiii şi se rugau. Până la ora aceea, toate muncile trebuiau încheiate şi fiecărei vite i se dădea puţin mai mult fân în seara ceea, fiindcă urmau să se trezească la ora douăsprezece a nopţii pentru a se ruga... Aceasta ( se credea că) era cu adevărat noaptea în care se născuse Iisus şi de aceea se rugau în clipa venirii Lui pe lume, la miezul nopţii.> Şi despre căprioarele din pădure se spune că îngenunchează şi îşi ridică privirea spre cer; (…)”
În alte locuri din lume se spune că în seara de Ajun, albinele zumzăie Psalmul 100, însă numai cei cu inima curată le pot auzi. Alţii susţin că în această noapte animalele primesc darul vorbirii. Conform altor credinţe, singurul animal care doarme în noaptea de Ajun este şarpele. Dintr-o piesă din seria misterelor medievale franceze aflăm cum vorbesc animale de la fermă în latină: cocoşul cântă <Christus natus est (<Hristos s-a născut>), vaca întreabă Ubi (<Unde?”), mielul răspunde Bethleem, iar asinul vesteşte Eamus! (<Să mergem!>). Polonezii afirmă că, dacă un om fără păcate le vorbeşte animalelor în Ajun, ele îi răspund cu glas omenesc. În alte ţări, însă, se zice că aduce ghinion să încerci să tragi cu urechea la ele: pentru cei mult prea curioşi, pedeapsa va fi moartea înainte de a se împlini anul.(...)”
Renii sunt nelipsiţi astăzi din filmele despre Crăciun. Nici nu ştii ce a fost mai întâi : Moşul sau renul? Cercetările au scos la iveală următoarele: ”Astăzi reprezentând o parte integrantă a imaginii lui Moş Crăciun, mai cu seamă în varianta sa americană, Santa Claus, renii au apărut pentru prima dată în 1821, în The Children's Friend: A New Year's Present, to Little Ones From Five to Twelve – o carte americană cu desene în culori înfăţişându-l pe <Santeclaus> într-o sanie trasă de un ren. <Bătrânul Moş cu inima-ncântată/ Îşi mână renun-n noaptea îngheţată.”. Nu a trecut mult timp şi numărul renilor care trăgeau sania Moşului a crescut la opt, în poezia ”A Visit from St Nicholas”, de Clement Clarke Moore. Din ea aflăm şi numele lor: Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder şi Blitzen. (...)”
(din “Enciclopedia Crăciunului/ Gerry Bowler/ editura Nemira)
Legende româneşti
Naşterea Pruncului Iisus este frumos cântată în colindele româneşti. Animalele au şi aici rolul lor. În culegerea “Legendele Maicii Domnului” a lui Simion Florea Marian, întâlnim mai multe variante ale acţiunii animalelor în noaptea de Ajun.
“Luară-se Maica Sfântă,/ Luară-se şi se duse/Prin ţările-ntraurite,/De oameni nepovestite,/La grădina plopilor,/Acolo să odihneacă/Şi pe Fiul său să nască./Dar n-a putut s-odihnească/Pe Fiul său ca să nască/De vâjâitul crengilor,/De sunetul frunzelor./şi ea că s-o supărat,/Plopii că i-o blestemat,/ Şi din gur-o cuvântat:? Fire-aţi, plopi, voi blestemaţi,/Frunzele să n-abă stare,/Crengile-umbră şi răcoare!/Luară-se Maica Sfântă şi se duse mai departe,/Prin ţările aurite,/ De oameni nepovestite,/La ocolul cailor,/Acolo să poposească/Şi pe Fiul său să nască./Dar n-o putut s-odihnească,/Şi pe Fiul său să nască (...)// La ocolul boilor,/Boilor blajinilor,/Acolo să poposească/ Şi pe Fiul său să nască./Acolo c-o poposit,/Bine că s-o odihnit/Pe fân moale şi uscat/ Şi-a născut mare-mpărat,/ pe la toţi de bucurie/Şi nouă de veselie/Întru mulţi ani să ne fie,/Christoase slavă Ţie!” sau
“Au mers ei, de-au obosit;/Şi sălaş nu şi-au găsit./Aflând un grajd de cai,/Au vrut să intre la ei./Dar să între n-au putut,/
Căci cu cozile i-au bătut,/Cu gura tare-au rânchezat,/Cu picioarele-au aruncat,/Ca să lovească pe Cel nevinovat,/Atunci Maica Domnului/Foarte rău s-a supărat/ Şi pe cai i-a blestemat(...)Atunci s-au dus de-au intrat/Într-un grajd mic, desfundat,/În care trei vite-au aflat,/(...)Unde apoi a născut/Pe Fiul ei mult iubit,/Pe pruncul ei mult dorit,/Pe Mesia Cel vestit,(...) Îngerii au cântat,/Grajdul s-a luminat,/Cerul s-a deschis,/Stelele s-au aprins,/Lumea s-a înspăimântat,/Apoi boii din sălaş,/Din sfântul locaş,/ I-a binecuvântat/Şi i-a lăudat,/Daruri multe că le-a dat.(...)”

Ştiri din .ro
PUBLICITATE
Răfuielile din interiorul Poliției ne ucid pe noi

UDMR, ventuză bugetară cu statut dublu
32 de milioane de lei este subvenția pe care a încasat-o, anul trecut, UDMR de la statul român. Este de aproape două ori mai mare decât cea primită de USR, partid care a obținut de trei ori mai multe voturi din pa...
Uluitoarele afaceri ale contabililor de partid și de stat
Sub aripa lui Ludovic Orban, instituțiile guvernamentale au devenit un fel de “plantație” pentru cei mai apropiați oameni ai fostului premier. Unul dintre vârfurile acestei relații de prietenie este...
S-a calculat cât costă somnul de 10 ani al lui Flutur

Trenul spre Otopeni, bucuria copiilor. „Vedem avioanelee! Data viitoare ne urcăm și în ele?”

Generalul sufragerist Oprea își joacă averea la ruleta politică

Cei patru români nevinovați care au speriat Anglia. Povestea jafului de 50 de milioane de lire sterline

Cât costă câinele de pază al liberalilor

O rușine pentru România: Legea „Să moară campionii”
Peste 100 de foşti mari sportivi şi antrenori, care au adus glorie României la cele mai importante competiţii olimpice, mondiale şi europene, au ajuns acum bătaia de joc a statului, care îi umileşte în cel mai...
Sinteștiul s-a pronunțat la mișto: „Ja cua spitala da te vaccinisava”

Povestea romanului Clipa. Dialogul incredibil dintre Nicolae Ceauşescu şi autorul Dinu Săraru

Cu ce se ocupă, la pensie, un „greu” al sistemului judiciar

Achiziție mai puțin obișnuită de la un furnizor controlat de apropiații lui SOV

Încăierare pe AUR. Partidul-minune, acuzat că „a ajuns să fure de la țigani”

„Naşterea naturală face bine şi mamei, şi bebeluşului”
