Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vartan Arachelian prezintă intr-o amplă rememorare luptele dure din 1990 şi 1991 pentru naşterea unui post de televiziune, alternativă la canalele oficiale ale timpului. Interesele politice difuze, lipsa de mijloace tehnice, polarizarea excesivă a opiniilor sunt condiţiile in care a apărut Televiziunea SOTI.
In decembrie trecut, la sugestia unor colegi, pusesem la cale aniversarea a cincisprezece ani de cănd debutase prima televiziune alternativă din Romănia, SOTI. Cum ea era ultima dorinţă exprimată de greviştii foamei din Piaţa Universităţii, gestul rememorativ ni se părea necesar. Preşedintele CNA, regretatul Ralu Filip, a fost de acord ca evenimentul să aibă loc la sediul autorităţii pe care o conducea. In acelaşi timp, Ion Cristoiu m-a invitat să evocăm la "Antena 3" acest moment semnificativ. Cercetarea cătorva publicaţii care sprijiniseră proiectul mi-a improspătat memoria cu tribulaţiile pe care le-a cunoscut scurta existenţă a postului SOTI şi, in plus, faptul că el avea să fie un măr al discordiei intre cei care i-au dat viaţă m-a descurajat pănă acolo incăt am renunţat la manifestarea jubiliară. Iată căteva titluri: "SOTI un mit sau un scandal?" (Şerban Madgearu in Cotidianul); "SOTI şoriceii sub clar de lună" (Radu Budeanu in Expres); "Coloana SOTI" (Sorin Roşca Stănescu in Romănia Liberă; "Cancerul de la SOTI" (Victor Parhon in Expres-Magazin); "Cazul SOTI" (Andreea Pora in 22); "Despărţirea de SOTI" (Marilena Rotaru intr-un interviu din Cotidianul) etc. Şi totuşi... Felul in care, in răstimp, partidele PNL şi PSD şi-au impărţit ca nişte feude Consiliul Naţional al Audiovizualului şi TVR m-a făcut să revin, deoarece a devenit un loc comun ca cel care se perindă la putere să nu lase din mănă mijloacele publice audiovizuale. Aşa se face că evocarea conflictelor declanşate in urmă cu 15-16 ani sunt simptomele unei boli care s-a cronicizat...
CĂND UNA VORBIM ŞI ALTA FUMĂM. La prima conferinţă de presă de după dezastrul de imagine produs Romăniei de Mineriada din 13-15 iunie, Petre Roman declara pentru uzul ziariştilor străini că, in "dialogul inceput la 11 iunie cu greviştii (foamei n.n.), li s-a explicat că guvernul este pentru crearea unui număr mai mare de posturi de televiziune". Era o minciună; dialogul intre autorităţi şi protestatarii din Piaţa Universităţii programat pentru luni, 11 iunie, n-avusese loc. Guvernul incă nu se găndea la o lege care să deschidă poarta audiovizualului romănesc măcar televiziunilor comerciale. Numai că presiunile societăţii civile pentru o televiziune alternativă avea să grăbească deschiderea acestei pieţi. Pănă atunci s-a incercat fraudarea iniţiativei protestatarilor din Piaţa Universităţii pe cale... juridică; dacă n-a existat un plan parşiv de deturnare a voinţei "golaniadei", in mod cert cei care s-au grăbit să dea o formă juridică proiectului aveau in vedere deturnarea postului SOTI intr-o intreprindere lucrativă.
A trebuit să treacă peste un an pentru ca prin danie americană să beneficiem de o minimă dotare tehnică şi apoi căteva luni pentru ca, după ieşirea in eter, postul să cadă in anonimat. Luptele, uneori surde, alteori violente, in care s-au implicat unii dintre susţinătorii proiectului au făcut multă vălvă şi s-au stins doar cănd postul avea să-şi piardă audienţa. Doar două luni a beneficiat publicul de şansa de a se sustrage de la intoxicările la care-l supunea zi de zi televiziunea oficială; intenţia "Stoianilor şi Mitrofanilor", titularii juridici, de a avea o vacă de muls, după ce au prilejuit prin căteva măsuri administrative abuzive "scandalul SOTI", avea să eşueze şi ea. Murind şi capra vecinului, tăcerea s-a aşternut peste acest episod care născuse atătea controverse politice. Rămăşiţele sale materiale aveau să fie semnalate in debaraua redacţiei Romăniei Libere.
SOTI IN LOC DE CONTINENTAL O SUBSTITUIRE VINOVATĂ. Cei care eram băgaţi pănă-n găt in focul luptelor de presă pentru a suplini fragilitatea opoziţiei politice din Parlament, minoritate umilită de atotputernicia majorităţii feseniste, am dat dovadă de naivitate cănd am pus "naşterea sub auspiciile SOTI a Companiei Naţionale de Televiziune Continental, ferment al eliberării eterului romănesc de şablonul informaţional al ocărmuirii politice (care) reprezintă un moment capital pe un drum care va fi, desigur, lung şi minat de obstacole şi şicane de tot felul" (Expres magazin). Iniţiativa aceasta aparţinea unui mare număr de asociaţii profesionale şi civice cum erau Asociaţia Ziariştilor Romăni, Grupul de Dialog Social, Sindicatul Liber din Radioteleviziune, Grupul de Independenţă a Televiziunii şi multe altele. Cu acea ocazie avea să se constituie şi un consiliu de administraţie care, după aceeaşi publicaţie, "constituie un nucleu reprezentativ de personalităţi care vor asigura lipsa bruiajului de care s-a... bucurat sistematic şi in cantităţi toxice actuala Televiziune". In acest nucleu s-au aflat nume sonore ale societăţii civile, dar şi membrii care se inregistraseră la Tribunal sub numele de SOTI. Ignorarea unui principiu juridic "forma garantează dreptul" va face ca nume de autoritate morală cum ar fi Doina Cornea, părintele Constantin Galeriu, Stere Gulea, Gabriel Liiceanu, Marian Munteanu, Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Lucian Pintilie, George Şerban, Andrei Şerban, Mihai Şora (ca să citez doar căteva dintr-o lungă listă de personalităţi) să nu aibă nici un drept de decizie in funcţionarea proiectatului post; noua televiziune independentă va fi un produs al societăţii SOTI şi gestionarea lui va fi apanajul ei!
LA COTROCENI NU SE "PRINDE" SOTI. In august 1990 am fost invitaţi Dumitru Iuga, preşedintele Sindicatului Liber din RTVR, şi cu mine la prima ediţie postdecembristă ROMFEST, ediţie care avea să se desfăşoare intr-o locaţie din preajma capitalei americane. Ajunşi aici n-am pierdut ocazia de a ajunge la Departamentul de Stat. Un consilier, domnul Fernandez, s-a intreţinut cu noi şi ne-a asigurat de sprijinul american. Această promisiune urma să fie dusă la bun sfărşit de o fundaţie International Media-Fund care acorda asistenţă presei democrate din Europa de Est. In luna mai 1991, delegaţia acestei organizaţii era prezentă la Bucureşti, iar la 14 dimineaţa, cam in acelaşi timp in care prim-ministrul Petre Roman era inghiontit şi huiduit de sindicaliştii de la uzinele Faur, Ion Iliescu o primea la Cotroceni. După căteva ore de dialog al... surzilor delegaţia a sosit la conferinţa de presă programată la Centrul cultural american. Membrii ei erau foarte dezamăgiţi de rezultatele intrevederii. Ridicaseră două probleme: prima privea anularea de către autorităţi a boicotului presei prin falsa criză a hărtiei şi a doua era aprobarea unei televiziuni alternative. Iată cum relata Cristian Crisbăşan in Cotidianul: "Deşi International Media-Fund e gata să doneze un post de televiziune complet, scutind guvernul de orice cheltuieli, domnul Preşedinte a arătat că deocamdată sunt probleme economico-financiare foarte mari şi că TVR-ul insuşi are o situaţie precară in acest sens! După care Preşedintele s-a arătat ferm impotriva ideii unei televiziuni independente in Romănia. S-a luat in considerare, formal, posibilitatea de a se continua negocierile intre Guvern şi Ambasada SUA in acest sens".
Guvernul, mai exact purtătorul lui de cuvănt, Bogdan Baltazar, bancherul de mai tărziu şi expertul de azi in probleme financiare, deranjat de ziarişti cu această obsesie a societăţii civile, s-a arătat şi el ostil revendicării: "E in afară de orice discuţie ca Guvernul să dea canalul 2 pentru SOTI, deşi nu... Guvernul influenţează şi controlează Televiziunea romănă!". Şi mai departe, in stilul pişicher pe care-l avea atunci omul lui Petre Roman: "Nici eu, ca purtător de cuvănt al Guvernului, nu pot intra cănd vreau la Televiziune, cum o să intre SOTI pe canalul 2?! Televiziunea depinde de Preşedinte şi de Parlament, deci acolo trebuie să vă duceţi".
AVEA SĂ SE TAIE MAIONEZA FĂCUTĂ DIN OUL LUI COLUMB. In timpul acesta, Parlamentul şi Guvernul continuau să fie pichetate in zadar de reprezentanţi ai organizaţiilor societăţii civile. După trecerea verii, după comemorarea in iunie a unui an de la evenimentele tragice ale Mineriadei, conducerea TVR a primit verde de la Cotroceni. Fără insă a-şi părăsi năravurile de a tărăgăna, de a vorbi... discuţii, de a dezbina adversarii pentru a continua să păstreze monopolul informaţional. Totuşi, o schimbare de macaz. Cauza era noul context politic, se prăbuşise URSS, dispăruse in ceaţă "steaua polară" de la Kremlin a FSN-ului... Pierderea busolei ideologice obliga puterea să nu se mai ţină băţoasă faţă de Occident. Casa Albă, la răndul ei, avea, intr-un tărziu, să dea semne că apreciază "descoperirea Americii" de către Iliescu. Faptul fu marcat de un interviu lung de două ore difuzat in două emisiuni succesive de oficiosul guvernamental "Vocea Americii", in primăvara următoare, de vizita la Bucureşti a titularului Departamentului de Stat pentru a da binecuvăntarea unui nou mandat prezidenţial. Inţelegerea prevedea, la pachet, şi rezolvarea "cazului televiziunii alternative".
Pentru ca tratativele să aibă loc, conducerea RTVR a invitat doar delegaţia SOTI, pe motiv că e persoană juridică (Ea avea să se erijeze un timp in singurul beneficiar al grandului amintitei fundaţii americane. Cifrat la peste trei sute de mii de dolari, valoarea aparaturii pentru studio şi echipe de teren nu depăşea jumătate din suma alocată, restul fiind destinată spezelelor de călătorie pentru consilieri agreaţi de fundaţie. Dar calul de dar nu se caută la dinţi, nu-i aşa?!). Rezultatele tratativelor au fost dezamăgitoare. Iată ce avea să scrie Andreea Pora mai tărziu, la 17 ianuarie 1992, după Adunarea generală convocată cu opt zile inainte sub presiunea demiterii directorului programului SOTI, in săptămănalul 22: "Delegaţia care a primit mandat pentru discuţiile cu Răzvan Theodorescu era compusă din domnii Mircea Stoian (un om de afaceri, fost reprezentant al firmei Philips la Politehnică n.n.), Petre Dragomir (om de afaceri in domeniul construcţiilor, liberal, după propria mărturisire n.n.), Laurenţiu Tripcovici, Alexei Florescu (medic la «Urgenţă», «specialist in sinucideri», care, alături de dr Dragoş Niculescu, a acordat asistenţă greviştilor foamei n.n.), inlocuit apoi cu dl Ţurcanu, membru PNŢCD şi cetăţean american. De fapt, discuţiile au fost purtate numai de domnul Stoian in numele intregului consiliu, care a acceptat intrarea pe programul II, motivănd (şi convingănd ulterior o parte a consiliului, in speţă pe domnii Dragomir şi Tripcovici) că, vezi Doamne, Răzvan Theodorescu este foarte supărat pe SOTI (cănd n-a fost?) din cauza unui comunicat apărut in Romănia Liberă, in care Televiziunea era acuzată de lipsă de transparenţă; şi că, supărat fiind, cerberul de la etajul 11 refuză să mai cedeze spaţiu pe programul I. Aşa, cel puţin a susţinut domnul Stoian, care a trimis trei zile mai tărziu o scrisoare dlui Theodorescu prin care işi cerea scuze şi-i solicita intrarea in emisie pe programul II la ora 23".
Cu cinci săptămăni inainte de Andreea Pora, in Cotidianul din 2 decembrie 1991, in articolul "Inceputuri dificile pentru SOTI", avertizam asupra pericolului ca o uriaşă speranţă care incurajase proiectul să fie spulberată, mai ales că "după indelungi şi penibile parlamentări, după nenumărate presiuni interne şi internaţionale s-a făcut, in sfărşit, o fisură greu de observat cu ochiul liber in monopolul de stat asupra Televiziunii. Nu insist asupra retoricii folosite de purtătorul de cuvănt al Consiliului de Administraţie al Televiziunii, ci mă refer doar la fapte. Faptele sunt, intr-adevăr, dezamăgitoare! Luni, marţi, miercuri şi joi, intre orele 23 şi 24, SOTI poate emite doar pe programul II. Deci, la o oră in care marea masă a telespectatorilor emigrează salvator in lumea viselor, intră in emisie şi SOTI. Inconvenientul pe care-l prezintă ora tărzie e agravat şi de faptul că doar 15% dintre telespectatorii potenţiali au acces la programul II. Optimiştii vor spune că o oră, fie şi la miezul nopţii şi chiar numai in zilele de lucru, e totuşi altceva decăt nimic. Alţii insă acuză cinismul autorităţilor, ii consideră chiar mai vinovaţi pe cei care au acceptat această soluţie al cărei efect afirmă ei ar fi doar spulberarea speranţelor pe care cei care iubesc democraţia şi le-au pus in apariţia unei televiziuni independente".
Printre scepticii care exprimau exigenţe atăt de radicale incăt făceau imposibilă realizarea proiectului s-a numărat şi regretatul Octavian Paler. Nu era singurul, iar condiţia pe care o puneau aceştia era tot atăt de iluzorie ca şi invitaţia rămasă de pomină adresată de Petre Mihai Băcanu preşedintelui Iliescu de a apărea impreună la Televiziune intr-o oră de vărf! Dar nici pornirea intempestivă a emisiei n-a fost o soluţie realistă! In răndul optimiştilor se afla şi primul director de programe pe care l-a avut postul, Radu Budeanu. După ce Romănia Liberă se grăbi să dea un comunicat anunţănd debutul postului, "directorul executiv al Studiourilor centrale SOTI" il dezavuă pe motiv că mai sunt multe de făcut pentru ca noul post să devină funcţional. Apoi avea să-şi schimbe opinia şi la mijlocul lunii decembrie semna in revista 22 articolul "In antecamera unei inaugurări disputate": "De curănd am avut o discuţie indelungată şi pasionată cu un onorabil reprezentant al unei fundaţii americane angrenate in sprijinirea mass-media din Europa de Est. Provenind dintr-o ţară robustă cu o găndire robustă, domnia sa şi-a axat pledoaria pe metoda oului lui Columb: nu poţi reuşi decăt dacă incepi. Mai mult: poţi incepe de la zero pentru a ajunge in apropierea infinitului". Şi am inceput! Locaţia fusese obţinută de investitorii amintiţi la un etaj al blocului-turn aflat incă in administrarea Direcţiei de imbunătăţiri funciare, undeva in zona Pieţii Sudului. Radu Budeanu, motivănd lipsa de profesionişti, avea să reducă postul la o emisiune personală. Pentru a scăpa de pisălogeală, sau de cenzura... "Stoianilor şi Mitrofanilor", el preferă să monteze materialele la GDS, unde funcţiona un grup video condus de Sorin Ilieşiu. Seară de seară, cu o clipă inainte de intrarea in emisie, directorul venea la post aducănd o casetă cu un conţinut pe care doar el il ştia. Programele erau simpliste, abuzănd de invective repetitive, intr-un cuvănt, era prea puţin ca să justifice bătălia dură dusă pentru funcţionarea unui post alternativ! Dintr-o jenă explicabilă, chiar cronicarii tv din presa amică evitau să refere.
"PUCI" SAU NEVOIA DE A SCUZA EŞECUL? "Stoianii şi Mitrofanii", in calitatea lor de garanţi ai orei de emisie, au hotărăt demiterea acestuia. Aşa se face că intre Crăciun şi Anul Nou SOTI n-a emis decăt... antena. In disperare de cauză, intr-una dintre acele seri m-a vizitat profesorul Emil Constantinescu eram alături in conducerea "Alianţei Civice" insoţit de domnii Dragomir, Stoian şi Ciumara. Ei mi-au cerut să preiau conducerea postului. Iniţial m-am opus, fiind conştient că după ce fusesem mănjit cu cerneală de detractorii mei din presa fesenistă, inclusiv Romănia Mare, voi intra in cătarea puştilor din partea ziarelor pe care le reprezentam in Directoratul de cinci al AZR. Două au fost argumentele care m-au făcut să accept: lipsa unei variante acceptabile care să umple vidul creat prin demiterea lui Budeanu, al doilea, adus de viitorul preşedinte al ţării, era nevoie de SOTI in perspectiva declanşării imediate a primelor alegeri locale. Am acceptat să funcţionez cu titlu provizoriu pănă cănd voi avea dezlegarea juridică să mă intorc in Televiziune (Eram imediat după procesul intentat RTVR-ului pentru concedierea mea abuzivă de tandemul Theodorescu Valeriu. Căştigasem la primul termen, dar exista posibilitatea unui recurs...). Am convenit apoi ca impreună cu Marilena Rotaru, concediată şi ea, după mine, din Televiziune, şi Ştefana Bratu, colegă de la secţia agrară, să formăm o conducere colectivă. Au urmat căteva zile cănd singurul om pe post, Amelia Neacşu, făcea un soi de buletin de ştiri. Apoi a venit Horia Murgu, fost inginer de sunet la Buftea, care reprezenta GDS, ambiţionănd să facă un experiment in premieră mondială, o televiziune cu... spatele la public. Nu,nu e o figură de stil, ci pur şi simplu micul ecran arăta cefele a patru sau cinci oameni care vorbeau fără să li se vadă feţele! A fost ceva de pomină! Suficiente motive ca primul atac la baionetă prestat de soţii Delia şi Radu Budeanu impotriva noastră, a "uzurpatorilor", să fie justificat un presupus puci pus la cale de cine altcineva, dacă nu de braţul lung al Securităţii... De-ar fi fost doar ei! Convocarea Adunării generale pe acest fond a dat prilejul defulării tuturor nemulţumirilor şi a etalării tuturor simulacrelor; terenul era propice ca realitatea faptelor să fie ignorată şi să prospere teza complotului. In Romănia Liberă, Sorin Roşca Stănescu paria că "la momentul oportun, probabil in preajma alegerilor, SOTI işi va da arama pe faţă". Deconspirarea la care făcea trimitere Sorin era chiar in titlul articolului: "Coloana SOTI". Coloana a cincea, de bună seamă. Nu ne rămănea decăt să străngem din dinţi şi să mergem mai departe.
TRANSFORMAREA "CANCERUL DE LA SOTI" IN "PROFESIONALISM LA SOTI". Pentru Victor Parhon, redactor la Expres-magazin, ceea ce incepusem noi să facem in locul colegului său de redacţie debarcat era un cancer. Riposta noastră avea să vină intr-o Conferinţă de presă din 27 ianuarie 1992. Ştefana Bratu, cea care avea să dovedească alături de Marilena Rotaru un deosebit talent pedagogic: "La SOTI există o echipă de tineri care au suflet, au inteligenţă, talent, dar n-au un singur lucru: cunoştinţe de televiziune... De ce acest scandal public atunci cănd acest post de televiziune incepe să se inchege?... Acest scandal a făcut imens de mult rău acestui post şi asta ne-a făcut să ne intrebăm dacă nu există alte interese ascunse pe care noi nu le cunoaştem. Pentru noi a fost deranjant să constatăm că exact presa lăngă care am stat doi ani ne atacă. Nu Romănia Mare, nu Azi, ci chiar colegii noştri...". Poziţionare publicaţiilor independente in "cazul SOTI" denota tendinţele anexioniste; in spatele invectivelor se simţea "măna nevăzută a economiei de piaţă", mai ales că Parlamentul finaliza chiar atunci legea de liberalizare a pieţii audiovizuale. Iată de ce, in faţa acestor pofte, redefinirea dorinţei iniţiale de a avea un post independent mi se părea urgentă: "Pare paradoxal, dar mulţi dintre cei care au participat la şedinţa de la AZR de acum două săptămăni cred că un post de televiziune inseamnă un post al opoziţiei. Noi credem că un post independent nu e subordonat nici puterii, nici opoziţiei, ci este la dispoziţia societăţii civile. El trebuie să fie deschis către toate orientările politice, excluzănd insă extremele şi, pe de altă parte, să se opună structurilor comuniste care continuă să existe in Romănia".
Prioritatea avea să fie constituirea unei echipe redacţionale capabile să producă emisiuni care să penetreze perdeaua de fum ridicată de presa fesenistă. Am apelat la tinerii din presa independentă care urmau şi cursurile Şcolii superioare de jurnalism infiinţată de AZR. Dar n-am fost nici in acest caz exclusivişti! Cănd la uşa postului a cerut să intre o tănără care urma o altă formă de invăţămănt, nu m-am ferit s-o accept. A fost o şansă. Ea avea să fie Andreea Esca. Printre cei nou-veniţi avea să fie şi tănărul inginer Răzvan Dumitrescu, iar mai tărziu, Lucian Măndruţă. La 18 ianuarie, cronicarul tv Adrian Bucurescu observa: "Constatăm că emisiunile postului independent SOTI incep să fie mai interesante şi mai bine realizate, depăşind stăngăciile inerente oricărui inceput. Anchetele, interviurile sau reportajele pun mai mare preţ pe adevăr. E păcat că ora tărzie şi aria restrănsă de difuzare constituie o piedică decisivă pentru concurarea postului naţional".
Circumstanţele politice ne-au impiedicat să facem din SOTI, decăt rareori, post independent, ci doar o televiziune alternativă, complementară, in care partidele democratice şi lideri de opinie deja recunoscuţi pentru atitudinea lor anticomunistă erau prezenţe constante. Dar n-aveam să fim exclusivişti; nimic nu ne-a impiedicat să-l intervievăm pe prim-ministrul Teodor Stolojan ori pe guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, sau să invităm la dezbateri in direct ziarişti care pluteau incă in ape tulburi. Nici consilierului prezidenţial Iosif Boda, in acelaşi timp membru in colegiul de redacţie al oficiosului fesenist AZI, nu i-am refuzat prezenţa pe post. Doina Cornea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Constantin Ticu Dumitrescu, liderii partidelor din Convenţie, ca şi candidaţii ei au fost invitaţi insă cu prioritate. Demascarea crimelor comunismului era o temă care a revenit constant in programele noastre. Postul a transmis filmul "1984", iar apoi am făcut un serial din primul cabaret politic postdecembrist conceput de prietenul nostru Puiu Maximilian şi realizat la Teatrul de Estradă "Constantin Tănase" de Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. Ambiţiile editoriale pot fi sugerate şi de concursul-pamflet declanşat in căteva emisiuni avănd ca titlu "Limba romănă contra... limbii de lemn". In sfărşit, ca o recunoaştere a succesului nostru colectiv, publicaţia care ne făcuse atăta sănge rău la inceputul lui ianuarie, Expres-magazin, publica in numărul din 4 martie o fotografie cu următoarea explicaţie: "Dl Vartan Arachelian a căştigat bătălia pentru SOTI".
Numai că această recunoaştere venea după ce fusesem obligaţi să incetăm "contractul provizoriu" şi să dezavuăm politica administraţiei.
DESPĂRŢIREA DE SOTI. După succesul mediatic al lui SOTI in campania electorală a venit şi ora despărţirii. Ce s-o fi clocit in spatele uşilor inchise in care aveau acces administratorii postului e greu de dovedit, uşor insă de bănuit. Iată un fragment din amplul interviu luat Marilenei Rotaru de Liana Ionescu şi publicat in Romănia Liberă: "La 12 februarie am adresat o scrisoare Consiliului SOTI prin care solicitam in afara unor precizări privind statutul nostru... definirea conduitei Consilului de conducere SOTI (de după adoptarea Legii audiovizualului) referitor la strategia de dezvoltare a Societăţii... Luni, 24 februarie, s-a prezentat la redacţie domnul Valentin Ţurcanu (membru in Consiliul SOTI), care mi-a spus că deţine din 14 februarie funcţia de director executiv şi că, tot de atunci, Eugen Atanasiu este "coordonatorul"... Noi ne-am găndit să facem emisiuni, n-am pretins o funcţie de conducere... asta nu inseamnă insă că-mi e indiferent cine este directorul, prestigiul său socio-profesional şi politica de programe pe care o propune".
Căteva zile mai tărziu, "domnul Stoian (care) a remarcat că programele SOTI au tras-o pe dreapta şi că opoziţia apare mult prea des... Am crezut şi cred că schimbarea in această ţară nu se poate decăt deblocănd accesul la informaţie. Nu trebuie să vorbim despre democraţie şi libertate. Trebuie să producem dovezi de democraţie şi libertate. Şi o televiziune in care să aibă drept de existenţă toate punctele de vedere poate fi o astfel de dovadă. Am sperat să fie aceasta SOTI. Nu este". (Marilena Rotaru)
Şi totuşi, cel puţin pentru perioada in care am funcţionat la SOTI, nu se poate nega astăzi faptul că postul a fost prima televiziune alternativă şi, indirect, a obligat puterea să dea drept de existenţă televiziunilor comerciale. Astfel, monopolul de stat asupra audiovizualului lua sfărşit, nu insă şi pofta partidelor de a o controla!
CĂND UNA VORBIM ŞI ALTA FUMĂM. La prima conferinţă de presă de după dezastrul de imagine produs Romăniei de Mineriada din 13-15 iunie, Petre Roman declara pentru uzul ziariştilor străini că, in "dialogul inceput la 11 iunie cu greviştii (foamei n.n.), li s-a explicat că guvernul este pentru crearea unui număr mai mare de posturi de televiziune". Era o minciună; dialogul intre autorităţi şi protestatarii din Piaţa Universităţii programat pentru luni, 11 iunie, n-avusese loc. Guvernul incă nu se găndea la o lege care să deschidă poarta audiovizualului romănesc măcar televiziunilor comerciale. Numai că presiunile societăţii civile pentru o televiziune alternativă avea să grăbească deschiderea acestei pieţi. Pănă atunci s-a incercat fraudarea iniţiativei protestatarilor din Piaţa Universităţii pe cale... juridică; dacă n-a existat un plan parşiv de deturnare a voinţei "golaniadei", in mod cert cei care s-au grăbit să dea o formă juridică proiectului aveau in vedere deturnarea postului SOTI intr-o intreprindere lucrativă.
A trebuit să treacă peste un an pentru ca prin danie americană să beneficiem de o minimă dotare tehnică şi apoi căteva luni pentru ca, după ieşirea in eter, postul să cadă in anonimat. Luptele, uneori surde, alteori violente, in care s-au implicat unii dintre susţinătorii proiectului au făcut multă vălvă şi s-au stins doar cănd postul avea să-şi piardă audienţa. Doar două luni a beneficiat publicul de şansa de a se sustrage de la intoxicările la care-l supunea zi de zi televiziunea oficială; intenţia "Stoianilor şi Mitrofanilor", titularii juridici, de a avea o vacă de muls, după ce au prilejuit prin căteva măsuri administrative abuzive "scandalul SOTI", avea să eşueze şi ea. Murind şi capra vecinului, tăcerea s-a aşternut peste acest episod care născuse atătea controverse politice. Rămăşiţele sale materiale aveau să fie semnalate in debaraua redacţiei Romăniei Libere.
SOTI IN LOC DE CONTINENTAL O SUBSTITUIRE VINOVATĂ. Cei care eram băgaţi pănă-n găt in focul luptelor de presă pentru a suplini fragilitatea opoziţiei politice din Parlament, minoritate umilită de atotputernicia majorităţii feseniste, am dat dovadă de naivitate cănd am pus "naşterea sub auspiciile SOTI a Companiei Naţionale de Televiziune Continental, ferment al eliberării eterului romănesc de şablonul informaţional al ocărmuirii politice (care) reprezintă un moment capital pe un drum care va fi, desigur, lung şi minat de obstacole şi şicane de tot felul" (Expres magazin). Iniţiativa aceasta aparţinea unui mare număr de asociaţii profesionale şi civice cum erau Asociaţia Ziariştilor Romăni, Grupul de Dialog Social, Sindicatul Liber din Radioteleviziune, Grupul de Independenţă a Televiziunii şi multe altele. Cu acea ocazie avea să se constituie şi un consiliu de administraţie care, după aceeaşi publicaţie, "constituie un nucleu reprezentativ de personalităţi care vor asigura lipsa bruiajului de care s-a... bucurat sistematic şi in cantităţi toxice actuala Televiziune". In acest nucleu s-au aflat nume sonore ale societăţii civile, dar şi membrii care se inregistraseră la Tribunal sub numele de SOTI. Ignorarea unui principiu juridic "forma garantează dreptul" va face ca nume de autoritate morală cum ar fi Doina Cornea, părintele Constantin Galeriu, Stere Gulea, Gabriel Liiceanu, Marian Munteanu, Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Lucian Pintilie, George Şerban, Andrei Şerban, Mihai Şora (ca să citez doar căteva dintr-o lungă listă de personalităţi) să nu aibă nici un drept de decizie in funcţionarea proiectatului post; noua televiziune independentă va fi un produs al societăţii SOTI şi gestionarea lui va fi apanajul ei!
LA COTROCENI NU SE "PRINDE" SOTI. In august 1990 am fost invitaţi Dumitru Iuga, preşedintele Sindicatului Liber din RTVR, şi cu mine la prima ediţie postdecembristă ROMFEST, ediţie care avea să se desfăşoare intr-o locaţie din preajma capitalei americane. Ajunşi aici n-am pierdut ocazia de a ajunge la Departamentul de Stat. Un consilier, domnul Fernandez, s-a intreţinut cu noi şi ne-a asigurat de sprijinul american. Această promisiune urma să fie dusă la bun sfărşit de o fundaţie International Media-Fund care acorda asistenţă presei democrate din Europa de Est. In luna mai 1991, delegaţia acestei organizaţii era prezentă la Bucureşti, iar la 14 dimineaţa, cam in acelaşi timp in care prim-ministrul Petre Roman era inghiontit şi huiduit de sindicaliştii de la uzinele Faur, Ion Iliescu o primea la Cotroceni. După căteva ore de dialog al... surzilor delegaţia a sosit la conferinţa de presă programată la Centrul cultural american. Membrii ei erau foarte dezamăgiţi de rezultatele intrevederii. Ridicaseră două probleme: prima privea anularea de către autorităţi a boicotului presei prin falsa criză a hărtiei şi a doua era aprobarea unei televiziuni alternative. Iată cum relata Cristian Crisbăşan in Cotidianul: "Deşi International Media-Fund e gata să doneze un post de televiziune complet, scutind guvernul de orice cheltuieli, domnul Preşedinte a arătat că deocamdată sunt probleme economico-financiare foarte mari şi că TVR-ul insuşi are o situaţie precară in acest sens! După care Preşedintele s-a arătat ferm impotriva ideii unei televiziuni independente in Romănia. S-a luat in considerare, formal, posibilitatea de a se continua negocierile intre Guvern şi Ambasada SUA in acest sens".
Guvernul, mai exact purtătorul lui de cuvănt, Bogdan Baltazar, bancherul de mai tărziu şi expertul de azi in probleme financiare, deranjat de ziarişti cu această obsesie a societăţii civile, s-a arătat şi el ostil revendicării: "E in afară de orice discuţie ca Guvernul să dea canalul 2 pentru SOTI, deşi nu... Guvernul influenţează şi controlează Televiziunea romănă!". Şi mai departe, in stilul pişicher pe care-l avea atunci omul lui Petre Roman: "Nici eu, ca purtător de cuvănt al Guvernului, nu pot intra cănd vreau la Televiziune, cum o să intre SOTI pe canalul 2?! Televiziunea depinde de Preşedinte şi de Parlament, deci acolo trebuie să vă duceţi".
AVEA SĂ SE TAIE MAIONEZA FĂCUTĂ DIN OUL LUI COLUMB. In timpul acesta, Parlamentul şi Guvernul continuau să fie pichetate in zadar de reprezentanţi ai organizaţiilor societăţii civile. După trecerea verii, după comemorarea in iunie a unui an de la evenimentele tragice ale Mineriadei, conducerea TVR a primit verde de la Cotroceni. Fără insă a-şi părăsi năravurile de a tărăgăna, de a vorbi... discuţii, de a dezbina adversarii pentru a continua să păstreze monopolul informaţional. Totuşi, o schimbare de macaz. Cauza era noul context politic, se prăbuşise URSS, dispăruse in ceaţă "steaua polară" de la Kremlin a FSN-ului... Pierderea busolei ideologice obliga puterea să nu se mai ţină băţoasă faţă de Occident. Casa Albă, la răndul ei, avea, intr-un tărziu, să dea semne că apreciază "descoperirea Americii" de către Iliescu. Faptul fu marcat de un interviu lung de două ore difuzat in două emisiuni succesive de oficiosul guvernamental "Vocea Americii", in primăvara următoare, de vizita la Bucureşti a titularului Departamentului de Stat pentru a da binecuvăntarea unui nou mandat prezidenţial. Inţelegerea prevedea, la pachet, şi rezolvarea "cazului televiziunii alternative".
Pentru ca tratativele să aibă loc, conducerea RTVR a invitat doar delegaţia SOTI, pe motiv că e persoană juridică (Ea avea să se erijeze un timp in singurul beneficiar al grandului amintitei fundaţii americane. Cifrat la peste trei sute de mii de dolari, valoarea aparaturii pentru studio şi echipe de teren nu depăşea jumătate din suma alocată, restul fiind destinată spezelelor de călătorie pentru consilieri agreaţi de fundaţie. Dar calul de dar nu se caută la dinţi, nu-i aşa?!). Rezultatele tratativelor au fost dezamăgitoare. Iată ce avea să scrie Andreea Pora mai tărziu, la 17 ianuarie 1992, după Adunarea generală convocată cu opt zile inainte sub presiunea demiterii directorului programului SOTI, in săptămănalul 22: "Delegaţia care a primit mandat pentru discuţiile cu Răzvan Theodorescu era compusă din domnii Mircea Stoian (un om de afaceri, fost reprezentant al firmei Philips la Politehnică n.n.), Petre Dragomir (om de afaceri in domeniul construcţiilor, liberal, după propria mărturisire n.n.), Laurenţiu Tripcovici, Alexei Florescu (medic la «Urgenţă», «specialist in sinucideri», care, alături de dr Dragoş Niculescu, a acordat asistenţă greviştilor foamei n.n.), inlocuit apoi cu dl Ţurcanu, membru PNŢCD şi cetăţean american. De fapt, discuţiile au fost purtate numai de domnul Stoian in numele intregului consiliu, care a acceptat intrarea pe programul II, motivănd (şi convingănd ulterior o parte a consiliului, in speţă pe domnii Dragomir şi Tripcovici) că, vezi Doamne, Răzvan Theodorescu este foarte supărat pe SOTI (cănd n-a fost?) din cauza unui comunicat apărut in Romănia Liberă, in care Televiziunea era acuzată de lipsă de transparenţă; şi că, supărat fiind, cerberul de la etajul 11 refuză să mai cedeze spaţiu pe programul I. Aşa, cel puţin a susţinut domnul Stoian, care a trimis trei zile mai tărziu o scrisoare dlui Theodorescu prin care işi cerea scuze şi-i solicita intrarea in emisie pe programul II la ora 23".
Cu cinci săptămăni inainte de Andreea Pora, in Cotidianul din 2 decembrie 1991, in articolul "Inceputuri dificile pentru SOTI", avertizam asupra pericolului ca o uriaşă speranţă care incurajase proiectul să fie spulberată, mai ales că "după indelungi şi penibile parlamentări, după nenumărate presiuni interne şi internaţionale s-a făcut, in sfărşit, o fisură greu de observat cu ochiul liber in monopolul de stat asupra Televiziunii. Nu insist asupra retoricii folosite de purtătorul de cuvănt al Consiliului de Administraţie al Televiziunii, ci mă refer doar la fapte. Faptele sunt, intr-adevăr, dezamăgitoare! Luni, marţi, miercuri şi joi, intre orele 23 şi 24, SOTI poate emite doar pe programul II. Deci, la o oră in care marea masă a telespectatorilor emigrează salvator in lumea viselor, intră in emisie şi SOTI. Inconvenientul pe care-l prezintă ora tărzie e agravat şi de faptul că doar 15% dintre telespectatorii potenţiali au acces la programul II. Optimiştii vor spune că o oră, fie şi la miezul nopţii şi chiar numai in zilele de lucru, e totuşi altceva decăt nimic. Alţii insă acuză cinismul autorităţilor, ii consideră chiar mai vinovaţi pe cei care au acceptat această soluţie al cărei efect afirmă ei ar fi doar spulberarea speranţelor pe care cei care iubesc democraţia şi le-au pus in apariţia unei televiziuni independente".
Printre scepticii care exprimau exigenţe atăt de radicale incăt făceau imposibilă realizarea proiectului s-a numărat şi regretatul Octavian Paler. Nu era singurul, iar condiţia pe care o puneau aceştia era tot atăt de iluzorie ca şi invitaţia rămasă de pomină adresată de Petre Mihai Băcanu preşedintelui Iliescu de a apărea impreună la Televiziune intr-o oră de vărf! Dar nici pornirea intempestivă a emisiei n-a fost o soluţie realistă! In răndul optimiştilor se afla şi primul director de programe pe care l-a avut postul, Radu Budeanu. După ce Romănia Liberă se grăbi să dea un comunicat anunţănd debutul postului, "directorul executiv al Studiourilor centrale SOTI" il dezavuă pe motiv că mai sunt multe de făcut pentru ca noul post să devină funcţional. Apoi avea să-şi schimbe opinia şi la mijlocul lunii decembrie semna in revista 22 articolul "In antecamera unei inaugurări disputate": "De curănd am avut o discuţie indelungată şi pasionată cu un onorabil reprezentant al unei fundaţii americane angrenate in sprijinirea mass-media din Europa de Est. Provenind dintr-o ţară robustă cu o găndire robustă, domnia sa şi-a axat pledoaria pe metoda oului lui Columb: nu poţi reuşi decăt dacă incepi. Mai mult: poţi incepe de la zero pentru a ajunge in apropierea infinitului". Şi am inceput! Locaţia fusese obţinută de investitorii amintiţi la un etaj al blocului-turn aflat incă in administrarea Direcţiei de imbunătăţiri funciare, undeva in zona Pieţii Sudului. Radu Budeanu, motivănd lipsa de profesionişti, avea să reducă postul la o emisiune personală. Pentru a scăpa de pisălogeală, sau de cenzura... "Stoianilor şi Mitrofanilor", el preferă să monteze materialele la GDS, unde funcţiona un grup video condus de Sorin Ilieşiu. Seară de seară, cu o clipă inainte de intrarea in emisie, directorul venea la post aducănd o casetă cu un conţinut pe care doar el il ştia. Programele erau simpliste, abuzănd de invective repetitive, intr-un cuvănt, era prea puţin ca să justifice bătălia dură dusă pentru funcţionarea unui post alternativ! Dintr-o jenă explicabilă, chiar cronicarii tv din presa amică evitau să refere.
"PUCI" SAU NEVOIA DE A SCUZA EŞECUL? "Stoianii şi Mitrofanii", in calitatea lor de garanţi ai orei de emisie, au hotărăt demiterea acestuia. Aşa se face că intre Crăciun şi Anul Nou SOTI n-a emis decăt... antena. In disperare de cauză, intr-una dintre acele seri m-a vizitat profesorul Emil Constantinescu eram alături in conducerea "Alianţei Civice" insoţit de domnii Dragomir, Stoian şi Ciumara. Ei mi-au cerut să preiau conducerea postului. Iniţial m-am opus, fiind conştient că după ce fusesem mănjit cu cerneală de detractorii mei din presa fesenistă, inclusiv Romănia Mare, voi intra in cătarea puştilor din partea ziarelor pe care le reprezentam in Directoratul de cinci al AZR. Două au fost argumentele care m-au făcut să accept: lipsa unei variante acceptabile care să umple vidul creat prin demiterea lui Budeanu, al doilea, adus de viitorul preşedinte al ţării, era nevoie de SOTI in perspectiva declanşării imediate a primelor alegeri locale. Am acceptat să funcţionez cu titlu provizoriu pănă cănd voi avea dezlegarea juridică să mă intorc in Televiziune (Eram imediat după procesul intentat RTVR-ului pentru concedierea mea abuzivă de tandemul Theodorescu Valeriu. Căştigasem la primul termen, dar exista posibilitatea unui recurs...). Am convenit apoi ca impreună cu Marilena Rotaru, concediată şi ea, după mine, din Televiziune, şi Ştefana Bratu, colegă de la secţia agrară, să formăm o conducere colectivă. Au urmat căteva zile cănd singurul om pe post, Amelia Neacşu, făcea un soi de buletin de ştiri. Apoi a venit Horia Murgu, fost inginer de sunet la Buftea, care reprezenta GDS, ambiţionănd să facă un experiment in premieră mondială, o televiziune cu... spatele la public. Nu,nu e o figură de stil, ci pur şi simplu micul ecran arăta cefele a patru sau cinci oameni care vorbeau fără să li se vadă feţele! A fost ceva de pomină! Suficiente motive ca primul atac la baionetă prestat de soţii Delia şi Radu Budeanu impotriva noastră, a "uzurpatorilor", să fie justificat un presupus puci pus la cale de cine altcineva, dacă nu de braţul lung al Securităţii... De-ar fi fost doar ei! Convocarea Adunării generale pe acest fond a dat prilejul defulării tuturor nemulţumirilor şi a etalării tuturor simulacrelor; terenul era propice ca realitatea faptelor să fie ignorată şi să prospere teza complotului. In Romănia Liberă, Sorin Roşca Stănescu paria că "la momentul oportun, probabil in preajma alegerilor, SOTI işi va da arama pe faţă". Deconspirarea la care făcea trimitere Sorin era chiar in titlul articolului: "Coloana SOTI". Coloana a cincea, de bună seamă. Nu ne rămănea decăt să străngem din dinţi şi să mergem mai departe.
TRANSFORMAREA "CANCERUL DE LA SOTI" IN "PROFESIONALISM LA SOTI". Pentru Victor Parhon, redactor la Expres-magazin, ceea ce incepusem noi să facem in locul colegului său de redacţie debarcat era un cancer. Riposta noastră avea să vină intr-o Conferinţă de presă din 27 ianuarie 1992. Ştefana Bratu, cea care avea să dovedească alături de Marilena Rotaru un deosebit talent pedagogic: "La SOTI există o echipă de tineri care au suflet, au inteligenţă, talent, dar n-au un singur lucru: cunoştinţe de televiziune... De ce acest scandal public atunci cănd acest post de televiziune incepe să se inchege?... Acest scandal a făcut imens de mult rău acestui post şi asta ne-a făcut să ne intrebăm dacă nu există alte interese ascunse pe care noi nu le cunoaştem. Pentru noi a fost deranjant să constatăm că exact presa lăngă care am stat doi ani ne atacă. Nu Romănia Mare, nu Azi, ci chiar colegii noştri...". Poziţionare publicaţiilor independente in "cazul SOTI" denota tendinţele anexioniste; in spatele invectivelor se simţea "măna nevăzută a economiei de piaţă", mai ales că Parlamentul finaliza chiar atunci legea de liberalizare a pieţii audiovizuale. Iată de ce, in faţa acestor pofte, redefinirea dorinţei iniţiale de a avea un post independent mi se părea urgentă: "Pare paradoxal, dar mulţi dintre cei care au participat la şedinţa de la AZR de acum două săptămăni cred că un post de televiziune inseamnă un post al opoziţiei. Noi credem că un post independent nu e subordonat nici puterii, nici opoziţiei, ci este la dispoziţia societăţii civile. El trebuie să fie deschis către toate orientările politice, excluzănd insă extremele şi, pe de altă parte, să se opună structurilor comuniste care continuă să existe in Romănia".
Prioritatea avea să fie constituirea unei echipe redacţionale capabile să producă emisiuni care să penetreze perdeaua de fum ridicată de presa fesenistă. Am apelat la tinerii din presa independentă care urmau şi cursurile Şcolii superioare de jurnalism infiinţată de AZR. Dar n-am fost nici in acest caz exclusivişti! Cănd la uşa postului a cerut să intre o tănără care urma o altă formă de invăţămănt, nu m-am ferit s-o accept. A fost o şansă. Ea avea să fie Andreea Esca. Printre cei nou-veniţi avea să fie şi tănărul inginer Răzvan Dumitrescu, iar mai tărziu, Lucian Măndruţă. La 18 ianuarie, cronicarul tv Adrian Bucurescu observa: "Constatăm că emisiunile postului independent SOTI incep să fie mai interesante şi mai bine realizate, depăşind stăngăciile inerente oricărui inceput. Anchetele, interviurile sau reportajele pun mai mare preţ pe adevăr. E păcat că ora tărzie şi aria restrănsă de difuzare constituie o piedică decisivă pentru concurarea postului naţional".
Circumstanţele politice ne-au impiedicat să facem din SOTI, decăt rareori, post independent, ci doar o televiziune alternativă, complementară, in care partidele democratice şi lideri de opinie deja recunoscuţi pentru atitudinea lor anticomunistă erau prezenţe constante. Dar n-aveam să fim exclusivişti; nimic nu ne-a impiedicat să-l intervievăm pe prim-ministrul Teodor Stolojan ori pe guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, sau să invităm la dezbateri in direct ziarişti care pluteau incă in ape tulburi. Nici consilierului prezidenţial Iosif Boda, in acelaşi timp membru in colegiul de redacţie al oficiosului fesenist AZI, nu i-am refuzat prezenţa pe post. Doina Cornea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Constantin Ticu Dumitrescu, liderii partidelor din Convenţie, ca şi candidaţii ei au fost invitaţi insă cu prioritate. Demascarea crimelor comunismului era o temă care a revenit constant in programele noastre. Postul a transmis filmul "1984", iar apoi am făcut un serial din primul cabaret politic postdecembrist conceput de prietenul nostru Puiu Maximilian şi realizat la Teatrul de Estradă "Constantin Tănase" de Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. Ambiţiile editoriale pot fi sugerate şi de concursul-pamflet declanşat in căteva emisiuni avănd ca titlu "Limba romănă contra... limbii de lemn". In sfărşit, ca o recunoaştere a succesului nostru colectiv, publicaţia care ne făcuse atăta sănge rău la inceputul lui ianuarie, Expres-magazin, publica in numărul din 4 martie o fotografie cu următoarea explicaţie: "Dl Vartan Arachelian a căştigat bătălia pentru SOTI".
Numai că această recunoaştere venea după ce fusesem obligaţi să incetăm "contractul provizoriu" şi să dezavuăm politica administraţiei.
DESPĂRŢIREA DE SOTI. După succesul mediatic al lui SOTI in campania electorală a venit şi ora despărţirii. Ce s-o fi clocit in spatele uşilor inchise in care aveau acces administratorii postului e greu de dovedit, uşor insă de bănuit. Iată un fragment din amplul interviu luat Marilenei Rotaru de Liana Ionescu şi publicat in Romănia Liberă: "La 12 februarie am adresat o scrisoare Consiliului SOTI prin care solicitam in afara unor precizări privind statutul nostru... definirea conduitei Consilului de conducere SOTI (de după adoptarea Legii audiovizualului) referitor la strategia de dezvoltare a Societăţii... Luni, 24 februarie, s-a prezentat la redacţie domnul Valentin Ţurcanu (membru in Consiliul SOTI), care mi-a spus că deţine din 14 februarie funcţia de director executiv şi că, tot de atunci, Eugen Atanasiu este "coordonatorul"... Noi ne-am găndit să facem emisiuni, n-am pretins o funcţie de conducere... asta nu inseamnă insă că-mi e indiferent cine este directorul, prestigiul său socio-profesional şi politica de programe pe care o propune".
Căteva zile mai tărziu, "domnul Stoian (care) a remarcat că programele SOTI au tras-o pe dreapta şi că opoziţia apare mult prea des... Am crezut şi cred că schimbarea in această ţară nu se poate decăt deblocănd accesul la informaţie. Nu trebuie să vorbim despre democraţie şi libertate. Trebuie să producem dovezi de democraţie şi libertate. Şi o televiziune in care să aibă drept de existenţă toate punctele de vedere poate fi o astfel de dovadă. Am sperat să fie aceasta SOTI. Nu este". (Marilena Rotaru)
Şi totuşi, cel puţin pentru perioada in care am funcţionat la SOTI, nu se poate nega astăzi faptul că postul a fost prima televiziune alternativă şi, indirect, a obligat puterea să dea drept de existenţă televiziunilor comerciale. Astfel, monopolul de stat asupra audiovizualului lua sfărşit, nu insă şi pofta partidelor de a o controla!
Citește pe Antena3.ro
