Anticomunism la foc automat în Republica Moldova

Printr-un decret emis de preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, la Chişinău s-a constituit la 14 ianuarie 2010 "Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist din Republica Moldova". Aceasta trebuie să-şi dea verdictul rapid, până la 1 iunie!

Instituţia este oare o formă de legitimare a noii puteri basarabene sau o iniţiativă civică şi ştiinţifică autentică? O imitaţie a "Comisiei Tismăneanu" sau o documentare solidă şi nepărtinitoare referitoare la comunismul de peste Prut?

Comisia de la Chişinău este formată din 30 de istorici, specialişti în drept, filosofi, sociologi şi filologi care vor lucra sub conducerea lui Gheorghe Cojocaru, doctor în istorie. Acesta îi are în echipa de conducere pe Igor Caşu şi Sergiu Musteaţă, doctori în istorie, de asemenea. Până la 1 iunie 2010, preşedintele Mihai Ghimpu aşteaptă de la echipa sa de specialişti un studiu, o culegere de documente şi un raport analitic privind "aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar". Prin decret prezindenţial, cei 30 de specialişti au datoria să studieze documentele şi materialele privind "activitatea principalelor instituţii implicate în instaurarea şi menţinerea regimului comunist totalitar" şi să informeze periodic societatea despre activitatea lor. Ministerele şi celelalte autorităţi administrative centrale şi locale sunt îndrumate să acorde asistenţa necesară cercetătorilor.

La Chişinău deja au început să apară primele îndoieli privind scopurile şi posibilităţile tehnice ale "Comisiei Cojocaru". În primul rând, s-a pus în discuţie timpul scurt pe care îl are la dispoziţie echipa. În mai puţin de şase luni, "cei 30" trebuie să lămurească activitatea comunistă în Basarabia din 1917 şi până în zilele noastre! Nu cumva Mihai Ghimpu doreşte să folosească comisia ca "armă electorală" la alegerile generale anticipate din acest an? Ce garanţii oferă acesta că nu va folosi studiul pentru a-i compromite pe adversarii din Partidul Comuniştilor?

Pe de altă parte, intelectualii apropiaţi lui Iurie Roşca afirmă că în "Comisia Cojocaru" au fost incluşi foşti membri ai CC al PC din RSS Moldovenească, precum şi autori de propagandă sovietică cu caracter antiromânesc. Se vor "condamna" pe ei înşişi?

Problemele "morale" ale comisiei sunt cele mai mici, în raport cu dificultăţile tehnice. Este vorba în primul rând de accesul la arhivele instituţiilor militarizate. Mihail Taşcă, secretarul "Comisiei", estimează că în arhiva Ministerului de Interne se află circa 170.000 dosare, iar în depozitele Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), alte 80.000. Majoritatea sunt considerate "secret de stat" şi nu se ştie în ce măsură vor ajunge pe masa membrilor "Comisiei Cojocaru". Spre exemplu, în anul 2008 SIS a dat doar 58 de dosare în cercetare, la cerere. Într-un interviu pentru ziarul "Timpul" de la Chişinău (din 19 ianuarie), Gheorghe Cojocaru a recunoscut că arhivele vor fi "o problemă" a comisiei sale, dar are deja "semnale încurajatoare". Însă doar de la Arhiva Naţională, unde speră că va putea accesa dosarele din fondurile care interesează comisia. Preşedintele acesteia nu a răspuns încă la întrebarea privind modalităţile prin care va primi dreptul de a cerceta arhivele MI şi SIS!

Referitor la metodologie, Gheorghe Cojocaru a anunţat că s-a adoptat deja un plan de lucru, s-au stabilit grupele de lucru, precum şi regulamentul de activitate. Astfel, raportul final are în vedere cercetarea perioadei 1917-1991. Documentarea nu se va limita la graniţele Republicii Moldova, întrucât se va studia problema refugiaţilor şi deportaţilor din România, Ucraina şi Rusia. Un capitol final va face referire la perioada 1991-2009. De ce oare este nevoie de acesta? Nu cumva "Comisia Cojocaru" va imita "Comisia Tismăneanu", care a cercetat mineriadele din perspectiva continuităţii regimului comunist la Bucureşti? Poate ar trebui definit mai clar momentul când s-a prăbuşit regimul comunist în Basarabia. Deocamnadată, Cojocaru susţine că nu doreşte să participe la răfuielile politice interne, afirmând că nu are în vedere activitatea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (de opoziţie).


În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Sergiu Musteaţă, vicepreşedinte al "Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist din Republica Moldova", dezvăluie împrejurările în care a apărut instituţia, precum şi scopurile sale.

Stimate domnule Musteaţă, iniţiativa de formare a unei comisii de studiere a comunismului la est de Prut a pornit de la preşedintele interimar Mihai Ghimpu sau este un proiect mai vechi al istoricilor din Republica Moldova?
Ideea este mult mai veche şi nu o dată a fost lansată atât printre istorici, cât şi în mass-media de la Chişinău. Preşedintele interimar a făcut ceea ce nu au vrut să facă preşedinţii anteriori.

Iniţiatorii acesteia s-au inspirat de la "Comisia Tismăneanu", care a funcţionat în România?
Iniţiatorii comisiei s-au insprirat din experienţele mai multor state europene care deja au analizat şi apreciat regimul comunist, cum ar fi Ţările Baltice, Cehia, Polonia şi România.

Care este metodologia de lucru? Se vor deschide arhivele PCUS şi ale KGB din Republica Moldova pentru cercetătorii de la Chişinău?
Comisia a avut deja câteva şedinţe de lucru în cadrul cărora s-au stabilit sarcinile şi responsabilităţile. Astfel, membrii comisiei urmează să elaboreze o culegere de studii, un volum de documente şi un raport analitic privind aprecierea poltico-juridică a regimului totalitar comunist din Republica Moldova. Pentru realizarea acestor obiective am solcitat deja accesul la mai multe fonduri din Arhivele Naţionale, Organizaţiilor Politice, SIS, MAI etc. Membrii comisiei vor realiza studiile şi raportul doar pe baza documentelor de arhivă şi de aceea intenţionăm să aducem publicului cât mai multe documente inedite.

Aveţi de gând să cercetaţi şi surse sovietice? Veţi colabora cu istoricii ruşi în demersul dumneavoastră?
Comisia este dispusă să colaboreze cu toţi cerectătorii interesaţi de acest subiect, inclusiv din Rusia. În perioada februarie-mai 2010 intenţionăm să organizăm la Chişinău mai multe întruniri şi conferinţe pentru a discuta subiecte legate de comunism. Totodată, intenţionăm să facem şi unele vizite de studii în Ucraina şi Rusia pentru a valorifica şi arhivele de acolo. Suntem însă conştienţi că accesul la arhivele din aceste ţări este dificil şi, cel mai probabil, aceste intenţii se vor materializa într-o perspectivă mai lungă.

Cum credeţi că puteţi evita controversele întâmpitate de "Comisia Tismăneanu": plasarea unor politicieni din opoziţie pe "lista" responsabililor regimului comunist, favorizarea unor istorici în ceea ce priveşte accesul la arhive etc.?
Controversele sunt greu de evitat, mai ales în subiectul analizei şi aprecierii regimului totalitar comunist. Vom încerca să ţinem cont atât de experienţa "Comisiei Tismăneanu", cât şi a colegilor din Estonia. Opoziţia, şi mai ales PCRM, nu va accepta vreodată ideea unei astfel de comisii, deoarece îi vizează direct. Cât priveşte favorizarea accesului în arhive doar a unor istorici, nu cred că este valabil. Fondurile care vor fi accesibile nouă prin publicarea documentelor vor fi cunoscute şi de alţii. Riscurile cele mai mari ale activităţii comisiei sunt termenii foarte restrânşi. Deşi solicitasem pentru activitatea comisiei un termen de cel puţin un an, preşedintele intermiar a decretat finalizarea lucrărilor ei până la 1 iunie 2010.