Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"O ţară care nu are nebuni de genul profesorului Iorgovan, adică un om care trage universităţi după el, institute de cercetare, scrie monografii, tratate, deci fundamenteză teoretic ceea ce urmează să fie proiectat ca legislaţie, deci o ţară fără profesorul Iorgovan nu are şanse să progreseze." Asta spunea Antonie Iorgovan, despre el insuşi, intr-un interviu acordat Academiei Caţavencu, in anul 2005.
"O ţară care nu are nebuni de genul profesorului Iorgovan, adică un om care trage universităţi după el, institute de cercetare, scrie monografii, tratate, deci fundamenteză teoretic ceea ce urmează să fie proiectat ca legislaţie, deci o ţară fără profesorul Iorgovan nu are şanse să progreseze." Asta spunea Antonie Iorgovan, despre el insuşi, intr-un interviu acordat Academiei Caţavencu, in anul 2005.
Părinte al Constituţiei, avocat strălucit, profesionist desăvărşit, dar şi contondent in relaţia cu şefii de partid, temperamental, mereu răzvrătit, rău de gură. "Antonie Iorgovan este un fel de electron sărit de pe orbită", spunea Adrian Năstase, in 2004, după un conflict cu acesta. "Un suflet de aur", recunoştea acelaşi Adrian Năstase in iarna lui 2007. La sicriul profesorului Iorgovan s-au adus şase maşini pline cu flori, iar in jurul lui s-au străns sute de parlamentari, pesedişti mai vechi sau mai noi, liberali şi peremişti, unii dintre ei iubindu-l, alţii iertăndu-l.
TONI. "Il ştiu pe Toni din perioada facultăţii. Eu eram student, el asistent la o disciplină grea: drept administrativ. Era extrem de ambiţios, exigent cu el şi exigent cu studenţii. A pus profesia in faţa a tot ceea insemna viaţa." Unul dintre cei pentru care Antonie Iorgovan era doar Toni este senatorul PSD Doru Ioan Tărăcilă. Seminarii, Asociaţia Studenţilor Comunişti, muncă patriotică. Asta este ceea ce au trăit impreună cei doi in anii studenţiei. "Am fost alături in tot felul de activităţi obşteşti. Nu se dădea deoparte de la munca patriotică. In Bărăgan, in Dobrogea, la cules de struguri, cules de tei, la fabrica de cărămidă de la Chitila, a fost peste tot cu noi, studenţii. Avea aplecare spre problemele sociale, şi asta s-a văzut in toată activitatea lui din Asociaţia Studenţilor Comunişti. Mai tărziu, dacă intălnea un om in nevoie il ajuta nu numai cu sfaturi juridice, dar şi făcănd gesturi filantropice, dăruind bani, sume importante", il descrie Tărăcilă pe Toni din studenţie, cel care a terminat Facultatea de Drept ca şef de promoţie, in 1972.
DOMNUL IORGOVAN. Antonie Iorgovan a devenit o personalitate notorie după 1990, cănd a coordonat comisia de elaborare a primei Constituţii postdecembriste. "Aşezarea in fruntea comisiei de elaborare a Constituţiei a domnului Iorgovan, căci aşa trebuie să vorbim despre el, a fost opera preşedintelui de atunci, Ion Iliescu", povesteşte unul din membrii de atunci ai comisiei, liberalul Mircea Ionescu Quintus. Pe atunci, senator independent, foarte apreciat de Ion Iliescu şi de preşedintele de atunci al Senatului, Alexandru Bărlădeanu, Antonie Iorgovan a inceput munca de documentare pentru elaborarea tezelor constituţionale. "Nu ne-am inţeles in căteva privinţe. Garantarea proprietăţii, spre exemplu, pe care noi, liberalii, o susţineam. Separarea puterilor in stat a fost alt subiect sensibil, dar cel mai disputat a fost cu siguranţă cel privind caracterul republicii: parlamentară sau semiprezidenţială. Noi, liberalii, voiam o republică parlamentară, in care preşedintele să fie ales de Parlament, dar cred că domnul Iorgovan a fost influenţat de teama preşedintelui Iliescu că nu ar putea fi ales de Legislativ şi a pledat pentru republica semiprezidenţială. Deşi am spus la inceput că noua Constituţie va fi una dintre cele mai evoluate din Europa, am votat in final impotriva ei, aşa cum a făcut tot grupul PNL", povesteşte Mircea Ionescu Quintus. Faptul că liberalul Quintus şi-a renegat propria creaţie nu l-a incrăncenat pe Iorgovan. Ci a găsit o explicaţie, pe care Quintus o citeşte cu plăcere in "Odiseea elaborării Constituţiei". "Om delicat şi de aleasă modestie, Mircea Ionescu Quintus s-a supus preşedintelui PNL, Radu Cămpeanu. Imi inchipui ce a fost in sufletul lui cănd a votat impotriva Constituţiei. Dar politica nu se face pe sentimente, ci pe calcule şi interese, iar interesul PNL nu a coincis cu sentimentele dlui Quintus", citeşte fostul lider liberal din "Odiseea Constituţiei", scrisă de Iorgovan la căţiva ani după elaborarea primului act fundamental al Romăniei după 1989. "Erau 30 de ani diferenţă intre noi, eu sunt liberal de centru, el era un om de centru stănga. Pe undeva ne intălneam politic, dar şi mai mult ne intălneam juridic", descrie Mircea Ionescu Quintus traiectoria relaţiei sale cu Antonie Iorgovan. S-au intălnit juridic in comisia de specialitate a Senatului, din 2000, ambii senatori, unul PNL, celălalt PSD. Că făceau parte din partide diferite n-a contat pentru Iorgovan, cel care "i-a lăsat votul" său lui Mircea Ionescu Quintus. "In timpul dezbaterilor din comisie, dacă unul dintre colegi pleca, exista cutuma să-i lase imputernicirea verbală unui coleg pentru a vota in locul său. A avut atăta incredere in mine, in judecata mea juridică, incăt intr-o zi mi-a lăsat mie votul, deşi mai erau in sală colegi vechi de-ai săi, precum Ioan Predescu sau Doru Ioan Tărăcilă", povesteşte Quintus. Politic s-au apropiat, doar tangenţial insă, tocmai, surpriză!, in PNL. In 1996, Antonie Iorgovan i-a făcut o vizită preşedintelui PNL, Mircea Ionescu Quintus, pentru a discuta despre intrarea sa in răndurile liberalilor. "Născut in Caraş-Severin, dorea să aibă garanţia că va obţine un mandat de parlamentar in acel judeţ, dar n-am putut să-i dau asigurări", işi aminteşte Quintus. "Nu puteam să o sacrific pe Mona Muscă, mai ales că in Caraş-Severin, baron politic era Sorin Frunzăverde", işi justifică fostul lider liberal atitudinea, deşi recunoaşte că in partid era nevoie de un jurist de talia lui Iorgovan.
ELECTRONUL SÃ...RIT DE PE ORBITÃ.... Căutările sale politice au inceput in 1996, după un stagiu de patru ani (1992-1996) la Curtea Constituţională. Nefiind incurajat de liberali, devine preşedinte al Mişcării Ecologiste, dar ratează intrarea in Parlament in acelaşi an. In 1998 a intrat insă in PDSR, cu sprijinul celui care i-a şi dat oportunitatea de a deveni creatorul primei Constituţii, Ion Iliescu. Cariera sa politică a fost insă plină de turbulenţe, fiind de multe ori aproape de excludere. "Pentru Toni, culoarea politică nu a contat, ci legea şi ştiinţa de carte. Se impotrivea multor decizii politice, din dorinţa sinceră de a face o lege bună şi dreaptă", povesteşte Doru Tărăcilă. Rău de gură fiind, mulţi au simţit usturimea replicilor sale. Cănd Mircea Geoană a susţinut parlamentul unicameral, Iorgovan a exclamat că este "o imbecilitate". Pe Adrian Năstase, cănd şi acesta ii era şef, l-a acuzat că s-a inconjurat de "o gaşcă de homosexuali şi de masoni". Primul i-a spus "copilul teribil al politicii romăneşti", al doilea "electronul sărit de pe orbită". Nici unul nu i-a purtat ranchiună. Traian Băsescu a primit apelativul de "taur comunal", iar fostului ministru Monica Macovei i-a lipit de frunte epitetul de "ierbivoră", pentru că, spunea el, ar consuma "iarbă", adică marijuana. Dintr-o emisiune a lui Marius Tucă a ieşit val-vărtej, părăsind studioul după ce s-au făcut reciproc "mahalagiu" şi "bădăran". Toate intămplările astea nu arată decăt un temperament vulcanic, nu şi un caracter cu deficienţe.
Părinte al Constituţiei, avocat strălucit, profesionist desăvărşit, dar şi contondent in relaţia cu şefii de partid, temperamental, mereu răzvrătit, rău de gură. "Antonie Iorgovan este un fel de electron sărit de pe orbită", spunea Adrian Năstase, in 2004, după un conflict cu acesta. "Un suflet de aur", recunoştea acelaşi Adrian Năstase in iarna lui 2007. La sicriul profesorului Iorgovan s-au adus şase maşini pline cu flori, iar in jurul lui s-au străns sute de parlamentari, pesedişti mai vechi sau mai noi, liberali şi peremişti, unii dintre ei iubindu-l, alţii iertăndu-l.
TONI. "Il ştiu pe Toni din perioada facultăţii. Eu eram student, el asistent la o disciplină grea: drept administrativ. Era extrem de ambiţios, exigent cu el şi exigent cu studenţii. A pus profesia in faţa a tot ceea insemna viaţa." Unul dintre cei pentru care Antonie Iorgovan era doar Toni este senatorul PSD Doru Ioan Tărăcilă. Seminarii, Asociaţia Studenţilor Comunişti, muncă patriotică. Asta este ceea ce au trăit impreună cei doi in anii studenţiei. "Am fost alături in tot felul de activităţi obşteşti. Nu se dădea deoparte de la munca patriotică. In Bărăgan, in Dobrogea, la cules de struguri, cules de tei, la fabrica de cărămidă de la Chitila, a fost peste tot cu noi, studenţii. Avea aplecare spre problemele sociale, şi asta s-a văzut in toată activitatea lui din Asociaţia Studenţilor Comunişti. Mai tărziu, dacă intălnea un om in nevoie il ajuta nu numai cu sfaturi juridice, dar şi făcănd gesturi filantropice, dăruind bani, sume importante", il descrie Tărăcilă pe Toni din studenţie, cel care a terminat Facultatea de Drept ca şef de promoţie, in 1972.
DOMNUL IORGOVAN. Antonie Iorgovan a devenit o personalitate notorie după 1990, cănd a coordonat comisia de elaborare a primei Constituţii postdecembriste. "Aşezarea in fruntea comisiei de elaborare a Constituţiei a domnului Iorgovan, căci aşa trebuie să vorbim despre el, a fost opera preşedintelui de atunci, Ion Iliescu", povesteşte unul din membrii de atunci ai comisiei, liberalul Mircea Ionescu Quintus. Pe atunci, senator independent, foarte apreciat de Ion Iliescu şi de preşedintele de atunci al Senatului, Alexandru Bărlădeanu, Antonie Iorgovan a inceput munca de documentare pentru elaborarea tezelor constituţionale. "Nu ne-am inţeles in căteva privinţe. Garantarea proprietăţii, spre exemplu, pe care noi, liberalii, o susţineam. Separarea puterilor in stat a fost alt subiect sensibil, dar cel mai disputat a fost cu siguranţă cel privind caracterul republicii: parlamentară sau semiprezidenţială. Noi, liberalii, voiam o republică parlamentară, in care preşedintele să fie ales de Parlament, dar cred că domnul Iorgovan a fost influenţat de teama preşedintelui Iliescu că nu ar putea fi ales de Legislativ şi a pledat pentru republica semiprezidenţială. Deşi am spus la inceput că noua Constituţie va fi una dintre cele mai evoluate din Europa, am votat in final impotriva ei, aşa cum a făcut tot grupul PNL", povesteşte Mircea Ionescu Quintus. Faptul că liberalul Quintus şi-a renegat propria creaţie nu l-a incrăncenat pe Iorgovan. Ci a găsit o explicaţie, pe care Quintus o citeşte cu plăcere in "Odiseea elaborării Constituţiei". "Om delicat şi de aleasă modestie, Mircea Ionescu Quintus s-a supus preşedintelui PNL, Radu Cămpeanu. Imi inchipui ce a fost in sufletul lui cănd a votat impotriva Constituţiei. Dar politica nu se face pe sentimente, ci pe calcule şi interese, iar interesul PNL nu a coincis cu sentimentele dlui Quintus", citeşte fostul lider liberal din "Odiseea Constituţiei", scrisă de Iorgovan la căţiva ani după elaborarea primului act fundamental al Romăniei după 1989. "Erau 30 de ani diferenţă intre noi, eu sunt liberal de centru, el era un om de centru stănga. Pe undeva ne intălneam politic, dar şi mai mult ne intălneam juridic", descrie Mircea Ionescu Quintus traiectoria relaţiei sale cu Antonie Iorgovan. S-au intălnit juridic in comisia de specialitate a Senatului, din 2000, ambii senatori, unul PNL, celălalt PSD. Că făceau parte din partide diferite n-a contat pentru Iorgovan, cel care "i-a lăsat votul" său lui Mircea Ionescu Quintus. "In timpul dezbaterilor din comisie, dacă unul dintre colegi pleca, exista cutuma să-i lase imputernicirea verbală unui coleg pentru a vota in locul său. A avut atăta incredere in mine, in judecata mea juridică, incăt intr-o zi mi-a lăsat mie votul, deşi mai erau in sală colegi vechi de-ai săi, precum Ioan Predescu sau Doru Ioan Tărăcilă", povesteşte Quintus. Politic s-au apropiat, doar tangenţial insă, tocmai, surpriză!, in PNL. In 1996, Antonie Iorgovan i-a făcut o vizită preşedintelui PNL, Mircea Ionescu Quintus, pentru a discuta despre intrarea sa in răndurile liberalilor. "Născut in Caraş-Severin, dorea să aibă garanţia că va obţine un mandat de parlamentar in acel judeţ, dar n-am putut să-i dau asigurări", işi aminteşte Quintus. "Nu puteam să o sacrific pe Mona Muscă, mai ales că in Caraş-Severin, baron politic era Sorin Frunzăverde", işi justifică fostul lider liberal atitudinea, deşi recunoaşte că in partid era nevoie de un jurist de talia lui Iorgovan. ELECTRONUL SÃ...RIT DE PE ORBITÃ.... Căutările sale politice au inceput in 1996, după un stagiu de patru ani (1992-1996) la Curtea Constituţională. Nefiind incurajat de liberali, devine preşedinte al Mişcării Ecologiste, dar ratează intrarea in Parlament in acelaşi an. In 1998 a intrat insă in PDSR, cu sprijinul celui care i-a şi dat oportunitatea de a deveni creatorul primei Constituţii, Ion Iliescu. Cariera sa politică a fost insă plină de turbulenţe, fiind de multe ori aproape de excludere. "Pentru Toni, culoarea politică nu a contat, ci legea şi ştiinţa de carte. Se impotrivea multor decizii politice, din dorinţa sinceră de a face o lege bună şi dreaptă", povesteşte Doru Tărăcilă. Rău de gură fiind, mulţi au simţit usturimea replicilor sale. Cănd Mircea Geoană a susţinut parlamentul unicameral, Iorgovan a exclamat că este "o imbecilitate". Pe Adrian Năstase, cănd şi acesta ii era şef, l-a acuzat că s-a inconjurat de "o gaşcă de homosexuali şi de masoni". Primul i-a spus "copilul teribil al politicii romăneşti", al doilea "electronul sărit de pe orbită". Nici unul nu i-a purtat ranchiună. Traian Băsescu a primit apelativul de "taur comunal", iar fostului ministru Monica Macovei i-a lipit de frunte epitetul de "ierbivoră", pentru că, spunea el, ar consuma "iarbă", adică marijuana. Dintr-o emisiune a lui Marius Tucă a ieşit val-vărtej, părăsind studioul după ce s-au făcut reciproc "mahalagiu" şi "bădăran". Toate intămplările astea nu arată decăt un temperament vulcanic, nu şi un caracter cu deficienţe.
Cu ultimele puteri
Caracterul lui Iorgovan ni-l relevă insă un adversar temporar din PSD, Adrian Năstase, intr-o povestire postată pe blogul său. "L-am văzut, in ultimile luni, pe Tony Iorgovan suferind. L-am intălnit, ultima dată, la aniversarea zilei de naştere a lui Adrian Păunescu. Am vorbit mai mult ca de obicei impreună, ne-am adus aminte de studenţie, de anii de după 1989, de schimburile dure de cuvinte dintre noi, de faptul că am insistat faţă de colegii din Prahova să fie pus pe listele de senatori acolo. Ultima discuţie am avut-o insă la telefon, in urma unui articol in care era prezentată părerea lui referitoare la decizia Curţii Constituţionale in chestiunea răspunderii ministeriale. Mi-a spus că opinia lui fusese trunchiată de autorul articolului şi mi-a propus, pentru a corecta acea relatare, să-mi transmită o opinie profesională pentru a o depune la dosar. A redactat acel text cu ultimile puteri, inainte de a se interna in spital. Aşa a fost colegul nostru Iorgovan, rău de gură uneori, dar un profesionist desăvărşit in ale dreptului şi cu un suflet de aur. Dumnezeu să-l odihnească in pace!" Tot pe un blog, de data aceasta al unui necunoscut (Mădălin Matica), Iorgovan este profesorul. "Antonie Iorgovan mi-a fost profesor in perioada 1990-1991. Profesorul meu de Drept Constituţional. A fost unul din profesorii la care veneam cu plăcere atăt la cursuri, căt şi la seminarii in perioada in care Romănia işi scria Constituţia. Constituţia Romăniei era scrisă de Iorgovan in paralel cu acest curs de drept constituţional şi⦠articolele erau comentate, discutate şi analizate şi in cadrul seminariilor. (...) Ulterior, nu am mai păstrat legătura cu dl Iorgovan, dar in memoria mea rămăne un profesor deschis, plăcut, care ţinea un curs relaxat, in care zămbeam des şi de la care am invăţat foarte mult. Cred că lumea este un loc mai trist fără profesorul Antonie Iorgovan."
Â
Â
Â
â David Ohanesian / Oedip: "Eu voi muri in plină lumină" â Florea Dumitrache - "Corsarul roib" a murit in zori â Octavian Paler - "A murit ca un romantic" â Dobrin, steaua mea norocoasă â Adrian Pintea - In galop... cineva pe un cal de cinema â Florian Pittiş - Prima scrisoare â Ralu Filip - "Nu trageţi, domâ Semacaâ¦!" â PF Teoctist - "De multe ori beam apă din copita animalului" â Jana Gheorghiu - "Salut, prieteni!" â Amigdalita lui Gil Dobrică
