Gral (r) Nicolae Spiroiu, fost ministru al Apararii, admite ca arhivele fostului Partid Comunist, administrate de militari, au fost "periate". Generalul de brigada (r) Ilie Stoleru povesteste peripetiile arhivei fostei Directii a V-a a Securitatii.
|
|
CHEF OFITERESC. Colonelul Ilie Stoleru, aflat in august 1982 in compania selecta a
generalului Victor Athanasie Stanculescu
|
LA COMANDA. In 22 decembrie 1989, colonelul Ilie Stoleru facea parte din comandamentul Armatei I. De acolo primeste misiunea de verificare a unitatilor subordonate Ministerului Apararii Nationale dispuse la sediul Radio, Televiziune, Arhivele Statului, Piata Palatului si alte cateva locuri din Capitala. Dimineata lui 24 decembrie il gaseste in sediul Directiei a V-a a Securitatii Statului. Aceasta unitate militara, purtand numarul 0666, avea ca misiune asigurarea pazei si protectiei demnitarilor de partid si de stat, in special a cuplului Ceausescu. Valtoarea militara sinucigasa din acele zile de la sfarsitul anului 1989 nu a ocolit sediul Directiei, devastandu-l.
IN SPATELE USILOR. Desi practic era ofiterul care coordona actiunile trupelor dislocate in piata din fata fostului Comitet Central, colonelul profita de busculada din sistem si de teama "teroristilor", isi smulge tresele de pe umeri. Pastrandu-si insa pistolul la brau, Stoleru coboara la subsolul cladirii, unde, spre surprinderea lui, gaseste nu patrioti securisti, ci cativa ziaristi de la diferite agentii straine de presa.
Intr-un material publicat in 1998, colonelul de atunci Ilie Stoleru povesteste cum a gasit interiorul Directiei conduse pe atunci de generalul Marin Neagoe: "Localul era deteriorat de lovituri de tun si arma automata, avand urme de incendiu stins, pereti gauriti, geamuri sparte, usi stricate (unele fortate), mobilierul ravasit (in parte distrus), multe bunuri arse, aparatura electronica deteriorata, laboratorul chimic distrus. (...) Mai erau in buna stare arhiva, o parte din munitie si mijloacele chimice de lupta". Focul ce a distrus cladirea era consecinta duelului purtat cu o zi inainte in Piata Palatului. Incendiul a fost stins de pompieri, a caror interventie s-a soldat practic cu inundarea camerelor si holurilor. La subsol se aflau laboratorul chimic al Directiei, arhiva si depozitul de munitie: "In sediu, isi aminteste Stoleru, era apa pana la genunchi. Ce s-a intamplat? Dupa ce s-a tras acolo in prostie si a luat foc, la demisol, unde era ca in transee, pomperii au bagat apa pana au facut o "Venetie". Cand am intrat, am vazut ca inaintea noastra fusesera altii, care devastasera in primul rand frigiderele, din care nu mai ramasese nimic". O maniera "revolutionara" de rupere cu trecutul: foc, apa si jaf!
CAMIOANE, DEPOZITE DE ARHIVE. Pe langa "niste substante toxice de lupta, niste grenade fumigene speciale" pe care le-a gasit in laborator, Stoleru a observat ca si dosarele Directiei scapasera nevatamate. Realizand importanta acestora, colonelul a decis de la sine putere sa le stranga si sa le scoata din cladire pentru a le salva din mainile eventualilor pradatori, nu putini pe strazile Bucurestiului. Dar a intervenit problema transportului: "Unde s-o duc? Nu aveam nici o masina, nu aveam nimic. Am gasit doua basculante parasite pe acolo si un microbuz. Gasisem vreo doi soferi, ca mai aveam pe langa tancuri si soferi, si masini".
Citește pe Antena3.ro
Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii! Colonelul Stoleru isi incheie misiunea pe 3 ianuarie 1990. La doar o luna dupa aceea este scos la pensie fara explicatii sau justificari. Curios lucru, daca ne aducem aminte cati dintre vechii ofiteri au fost reactivati in acele zile de criza. Cel mai cunoscut exemplu este cel al generalului Nicolae Militaru, ajuns primul-ministru postdecembrist al Apararii din adjunctul ministrului Industriilor. S-a considerat, probabil, ca Stoleru a vazut si a aflat prea multe in timpul dintre fuga si moartea lui Ceausescu.
UN GAVROCHE RATAT SI DECORAT
| |
|
LA CHEIE
|
Arhiva Directiei a V-a nu a fost singura "legatura" pe care a avut-o colonelul Stoleru cu Securitatea. Pe 28 sau 29 decembrie 1989, dupa propriile marturisiri, ofiterul si-a mai asumat o sarcina: "L-am trimis pe capitanul Stegaru, pe care-l aveam in subordine ca locotenent major, si i-am ordonat: "Ia toate cheile de la Securitatea Bucuresti". Caci nu mai era nimeni acolo. Si mi-a adus o punga cu chei de la fisete. Punga i-am dat-o primului sef al Inspectoratului Bucuresti, generalul Moldoveanu, chemat din rezerva. I l-am dat pe 2 sau 3 ianuarie 1990. Si cu asta, am terminat misiunea". El a terminat, dar altii au inceput munca la fisetele unde se aflau "dosarele in lucru" ale celor urmariti de Securitate in decembrie 1989.
|
Istoria comunismului (23 martie 2005)
|