Arta trivializarii la romani

O analiza de exceptie, dar extrem de acida a vietii politice romanesti, sub semnatura lui Liviu Turcu, ulti-mul defector important din serviciul de spionaj de la Bucuresti.

O analiza acida a vietii politice romanesti, semnata de ultimul defector important din serviciul de spionaj de la Bucuresti, inaintea caderii regimului dictatorial al lui Nicolae Ceausescu, dr. Liviu Turcu. Un serial captivant, in exclusivitate, care spune verde-n fata de ce suntem noi spre coada garniturii civilizatiei universale.

Pentru observatorul extern avizat al vietii politice romanesti, perioada ultimelor luni apare ca fiind un spectacol reprezentand un amestec inedit intre secvente disparate ale productiilor "Nasul" (celebrul Godfather cu vestitul clan mafiot Corleone), "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierduta" si "Jurassic Park".

AVERTISMENT. O productie realmente originala, cu un accent special pe ultima descriptie. Autorul acestor randuri doreste de la bun inceput sa-l avizeze pe cititor ca randurile ce urmeaza au drept scop de a reflecta fie si imperfect pur si simplu imaginea radioscopica a situatiei prezente, "sine ire et studio" (fara ura si partinire, cum spuneau romanii), invitand la o reflectie serioasa asupra "starii de fapt a natiunii".

Un capitol destul de vitregit si de neglijat atat la nivelul elitei intelectuale, cat si al clasei politice. Parafrazand observatia plina de bun-simt a unui cunoscut intelectual contemporan - intr-un secol si jumatate de conversatie moderna intelectualitatea romana si, as adauga eu, elita politica romaneasca nu au reusit sa configureze spatiul mental si al culturii materiale care sa ne ajute sa desenam un contur onorabil a ceea ce se numeste roman, romanesc si Romania. O restanta cu atat mai stringenta si acuta, cu cat tara se afla in anticamera integrarii in UE.

PERFECTIBIL. Un cor cu voci si tonalitati diverse, care are insa ambitia de a nu lasa pe nimeni sa cante in falset. Asa cum stau insa lucrurile azi, Romania pare sa fie mai degraba pregatita, continuand o traditie demna de a fi abandonata sa alterneze aiuritor intre sopran, alto si bass, fara a fi cu adevarat nici una dintre ele. Recursul la istoria universala demonstreaza ca natiile, ca si lumea naturala, nu au fost niciodata perfecte. Ele sunt insa prin procesul evolutiei perfectibile si aceasta explica diversitatea politica si socio-economica a lumii de azi. Cand insa procesul evolutiv este nesatisfacator, apar crizele de sistem, care provoaca seisme socio-politice precum reasezarea marilor placi tectonice. Acestea reprezinta inainte de toate oportunitati unice de redirectionare a cursului evolutiv si totodata de corectie a structurilor functionale.

NOTA DE PLATA. Irosirea unor astfel de ocazii, si aici se incadreaza evenimentele din Romania lui decembrie 1989, nu numai ca perpetueaza germenii crearii cat de curand a unei noi crize de sistem, dar o si impinge intr-o pozitie periferica a lumii moderne, prezentandu-i-se o nota de plata sortita a fi achitata tocmai de cei ce au iesit in paguba. De aici efortul extraordinar al celor aflati in pozitia de impostori istorici de a crea, folosind ingenios cunoscuta metoda romana "pane et circensis" (in cazul discutat mai mult circul si mai putin painea), o atmosfera de falsa angajare si participare la crearea unei lumi mai bune pentru toti membrii societatii.

APARENTE. In cazul de fata, aparenta "dinamismului" si "efervescentei" vietii politice romanesti din ultima perioada isi are originea in readucerea in prim-plan in Colloseumul dambovitean a unor teme politice majore precum "condamnarea regimului comunist", epurarea clasei politice prin intermediul Legii lustratiei, rolul proaspatului renovat CNSAS in deconspirarea activitatilor Securitatii, toate puse - datorita impactului extern - sub umbrela mult asteptatului Raport din luna mai privind intrarea Romaniei in UE. In realitate, nota comuna a tuturor acestor, de altfel, foarte importante subiecte, este ca nu constituie momente de reflectie si actiune raportate la mersul spre mai bine al natiei, ci doar simple vehicule spectaculoase pentru promovarea agendei unor grupuri de interese aflate intr-o competitie acerba pentru controlul puterii politice si al parghiilor de manipulare a opiniei publice ca masa de manevra. De aici hibridul inedit intre actiunile de tip mafiot, specificul parodic national si caracterul caduc (atemporal) reflectate superb in romanul lui Mario Puzzo, opera lui I.L. Caragiale si "lumea uitata" ca simbol al anomaliei descoperite in filmul lui Spielberg.

NIMIC NOU. "Arta" acapararii in stil monopolistic si exploatarii fara scrupule prin trivializare a subiectelor de importanta majora pentru destinul tarii de catre grupuri de interese politice, economice si ideologice nu reprezinta o noutate pentru Romania. Din nefericire, la acest capitol avem o indelungata si nefasta traditie istorica. Ca atare avem de-a face cu un fenomen ce transcede regimuri politice cu orientari ideologice cat se poate de diverse, dar care a evoluat sub aspectul efectelor negative la scara progresiei geometrice.

Natiile, ca si oamenii, nu sunt niciodata perfecte. Sunt in schimb perfectibile, iar o simpla retrospectiva in plan istoric aduce argumente solide in sprijinul afirmatiei. Evolutia social-politica a societatii umane urmand legea universala a evolutiei naturale a fost si ramane in continuare in mod obiectiv inegala, fiind conditionata de marimea si de specificul vectorilor locali fie ei de ordin geografic, demografic, etnic, economic s.a.m.d. La prima vedere marimea resurselor este nu numai un factor decisiv, dar si asiguratoriu pentru "vizibilitate", "proeminenta" sau prestigiu. Natiile mari (in sensul semantic descris mai sus), fara a avea o evolutie strict liniar-ascendenta, au reusit de fiecare data sa-si absoarba esecurile (unele exemple amintind pur si simplu de mitica experienta a pasarii Phoenix daca vorbim de tari precum Germania si Japonia), iar in baza asimilarii acestora sa-si construiasca noi baze de pornire spre obiectivele dorite. Este un truism sa afirmi ca civilizatia umana asa cum este ea astazi este produsul unei forte de tractiune constituite dintr-un numar mic de natii, care, asemenea unei locomotive, trage dupa ea lunga garnitura a restului lumii. O locomotiva care nu a fost si nu este imuabila la nivelul compozitiei sau al raportului de forte intre modulele componente.

Cel mai recent exemplu in acest sens il constituie procesul aflat in plina desfasurare de "cooptare" a Chinei si Indiei, si acestea nu sunt cazuri exclusive. Ceea ce frapeaza insa in cadrul acestei incursiuni de tip istoric este paradoxul prezentei mai mult decat "onorabile" in cadrul acestui grup a unor natii care au dimensiuni modeste la nivelul marimii resurselor si vectorilor mentionati. In aceste conditii, politicianul, intelectualul ca si omul de rand din Romania ar trebui sa-si puna cel putin doua intrebari: unde se plaseaza azi Romania in cadrul "garniturii civilizatiei universale" si de ce se afla, anticipand raspunsul, spre coada garniturii?

DE CE VIN AMERICANII? Raspunsul, in opinia lui Liviu Turcu, este simplu: decizia este rezultatul implementarii uneia dintre componentele noii strategii militare a SUA

DESPRE CREDIBILITATE, REPUTATIE SI RESPECT. O serioasa investigatie de tip istoric a evolutiei societatii romanesti fie doar si pentru ultimii 200 de ani releva, in afara a ceea ce indeobste a fost calificat si mai ales amplificat la nivelul perceptiei ca fiind "conditiile vitrege" de ordin geopolitic, un serios deficit managerial politic in domeniul credibilitatii, reputatiei si respectului in plan regional si international. Ceea ce este mai grav, acest deficit a devenit, cu foarte mici exceptii, un punct de reper cvasi permanent in conturarea raporturilor bilaterale si internationale, ceea ce a defavorizat ab-initio partea romana in orice tip de negocieri sau tranzactii politice, economice sau militare. De aici, un permanent statut de servitute, care, odata insusit si permanentizat la nivelul clasei politice si elitei intelectuale, a devenit o moneda de schimb curenta pentru obtinerea unei false legitimitati atat pe plan intern, cat si international.

UN PIC DE ISTORIE. Raspunsul extern fata de o atare pozitionare a fost de fiecare data pe masura. Lista actelor si reactiilor politice ale marilor puteri ce confirma neajunsurile mentionate este extrem de lunga. Ar fi foarte instructiv ca istoricii de azi sa o intocmeasca nu doar pentru completarea memoriei istorice a actualei generatii si intelegerea corecta a decalajului intre aspiratii si statutul actual. Selectez la intamplare cateva exemple ce reflecta atitudinea de fond a cancelariilor marilor puteri ale vremii fata de romani si de guvernantii acestora: la mijlocul secolului al XIX-lea ministrul de Externe englez, lordul Palmerston, se referea la principate ca fiind "o regiune barbara aflata la capatul Europei"; Napoleon I le-a tranzactionat direct si fara vreo consultare la Tilsit si Erfurt "cedandu-le Rusiei"; acelasi lucru se va intampla cand Napoleon al III-lea le va oferi mai intai Austriei in compensatie pentru cedarea de catre aceasta din urma a unor regiuni din nordul Italiei si abia apoi in cu totul alte circumstante geopolitice va sprijini unificarea principatelor; competitia Austriei cu Rusia si Imperiul Otoman pentru controlul de facto al principatelor este nu doar indelungata, dar si de notorietate, intrucat a avut ca efect pierderea unor parti importante a teritoriului romanesc; la inceputul primului razboi mondial, oficialitati franceze sosite la fata locului descriau ironic societatea si sistemul politic romanesc ca fiind "admirabil dezorganizate", iar in deceniile urmatoare mai toate capitalele europene occidentale au tratat Bucurestiul cu condescendenta si totala neincredere.

FALSA RECICLARE IDEOLOGICA. Exceptand perioada 1968-1980 (ce impune o analiza de sine statatoare tocmai prin faptul ca Romania a iesit pe plan international temporar din marasmul statutului de tara de mana a cincea), situatia a continuat pe acelasi portativ istoric si dupa 1989. Asa cum am aratat si cu alte prilejuri, clasa politica comunista a monopolizat rapid miscarile de strada din decembrie 1989, organizandu-si sub privirea ingaduitoare a puterilor occidentale o falsa reciclare ideologica acoperind mimetic fara exceptie, dar in proportii diferite, intregul spectru al doctrinelor politice contemporane. In plus, repetand "ad nauseam" aceeasi strategie folosita timp de peste 200 de ani, elitele politice si intelectuale autohtone si-au castigat aparenta legitimitatii pe plan intern, capitalizand politic prin manipularea si exploatarea excesiva a servitutii manifestate pe plan extern in relatiile cu marile puteri ale zilei.

NIMIC NU E CEEA CE PARE A FI. Din nefericire pentru romanii de azi, atitudinea de fond a capitalelor occidentale fata de Bucuresti a ramas practic neschimbata, pastrand sub aspect istoric aceeasi linie strategica si aceeasi atitudine condescedent paternalista. Si la acest capitol s-ar putea intocmi o lunga lista de exemple cu caracter simbolic. Intrarea Romaniei in NATO ca moment si utilitate a fost decisa intr-un cadru de referinta in care Bucurestiul a avut un rol practic nul. Acordul de cooperare cu SUA privind bazele militare pe teritoriul romanesc nu este asa cum incearca partea romana sa acrediteze la nivelul perceptiei publice autohtone o componenta planificata si finalizata a strategiei de securitate militara romaneasca, ci eminamente rezultatul implementarii uneia dintre componentele noii strategii militare americane pentru zona Orientului Mijlociu si a Asiei de Vest.

RIDICOLUL IMPAUNARII. Toate "initiativele" Bucurestiului in domeniul politic, economic si militar in zona Balcanilor si a Marii Negre au fost primite (la nivelul centrelor de decizie politica occidentale) cu condescendenta, fals interes politico-diplomatic sau ca simple oportunitati ale celor in cauza de a-si promova indirect interesele proprii in regiune. Expresii precum "lider regional" (epoca Constantinescu), celebra de acum "axe Bucuresti - Londra - Washington" sau fortarea sub falsa impresie a sprijinului neconditionat al Washingtonului a initiativei privind zona Marii Negre au trezit mai intai o reala neliniste, urmata mai apoi de zambete condescendente. Simplul si crudul adevar este ca Romania nu are in prezent o voce si un loc real la masa deciziilor importante de ordin geopolitic. Asta nu inseamna insa, ca nu are dreptul, o data ce va castiga respectul si increderea reala a partenerilor. Situatia deplorabila actuala nu-i impiedica insa catusi de putin pe guvernanti sa joace un fals vodevil pentru uzul publicului romanesc, purtand faimoasele haine ale imparatului din celebra poveste.

ADEVARUL CRUD. O situatie absolut similara exista si in chestiunea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Inaintea fracturii produse nu tocmai intamplator la nivelul nucleului decizional al Uniunii (a se citi dominanta axei franco-germane), aderarea Poloniei, declansarea razboiului din Irak si respingerea proiectului noii Constitutii europene, proiectul unei Uniuni largite prin absorbtia Europei de Rasarit raspundea 100% aspiratiei geopolitice europene de a-si prezerva locul de vector compensatoriu in noua configuratie a raportului de forte pe plan mondial. In pofida afirmatiilor "de acoperire" publica, nici unul dintre candidatii la aderare de la bun inceput si pana in prezent nu a indeplinit "conditiile naturale" ale integrarii de drept in UE. Procesul insa a trebuit sa continue volens nolens printr-un costisitor proces de "carpeala financiara" a caso di casa (de la caz la caz, cum se spune) pe spezele economiilor occidentale, alegand dintre toate alternativele "raul cel mai mic". Ca atare, nu este vorba de actiuni de ordin filantropic in favoarea tarilor sarace integrate, ci de costuri ce urmeaza a fi recuperate pe parcurs prin intermediul investitiilor si alinierilor la politicile comunitare.

ATENTIE! In acest cadru, odata acceptata ca membra a UE si lasata sa stea pe propriile ei picioare economice, Romania ar sucomba in foarte scurt timp, provocand pe plan intern un haos socio-economic. Acesta este realul motiv pentru care, pe de o parte, cei de la Bruxelles depun eforturi sustinute pentru a determina guvernantii romani sa produca insa cat mai rapid modificarile de ordin structural-functional menite sa atenueze "socul" noului statut concomitent cu promisiunea de a pune la dispozitie de la bugetul Uniunii fondurile necesare pentru evitarea colapsului socio-economic. Zeci de miliarde de euro la care grupurile de interese din sfera Puterii si din Opozitie se uita intr-un extaz cataleptic la gandul cum le vor transfera in propriile buzunare, eludand cu abilitatea cunoscuta cam toate sistemele occidentale de control si prevenire a unor astfel de abuzuri. Cum serviciile de informatii romanesti au o bogata experienta in domeniu inca de pe vremea cand derulau operatiuni comerciale si financiar-economice prin firme-paravan ce actionau de jure si de facto in interiorul fostei Piete Comune si ulterior a Uniunii Europene, nu trebuie sa mire pe nimeni grija cu care acestea sunt curtate sau aliniate grupelor de interese politice mentionate.

VREMURI GRELE. Nu trebuie sa fii oracolul din Delphi pentru a afirma ca pe termen mediu majoritatea populatiei din Romania, odata devenita membra a UE, o va duce si mai prost decat acum daca actualii guvernanti nu vor obtine fonduri mult mai mari decat cele preconizate de forul european si vor continua in mod egoist sa puna interesele proprii inaintea celor generale. Iar pentru moment, refuzul celor din Bruxelles de a mari alocatiile este cauzat nu numai de costurile deja foarte ridicate legate de integrarea noilor state deja devenite membre, dar mai ales de temerea ca, datorita nivelului ridicat al coruptiei la nivel inalt din Romania, suplimentarile nu vor aduce nici un fel de beneficiu marii mase a populatiei afectate. (Dr. Liviu Turcu)
(Va urma)

TRADITIE
"«Arta» acapararii in stil monopolistic si exploatarii fara scrupule prin trivializare a subiectelor de importanta majora pentru destinul tarii de catre grupuri de interese politice, economice si ideologice nu reprezinta o noutate pentru Romania. Din nefericire, la acest capitol avem o indelungata si nefasta traditie istorica. Ca atare avem de-a face cu un fenomen ce transcende regimuri politice cu orientari ideologice diverse, dar care a evoluat sub aspectul efectelor negative la scara progresiei geometrice"

REALISM
"Din nefericire pentru romanii de azi, atitudinea de fond a capitalelor occidentale fata de Bucuresti a ramas practic neschimbata, pastrand sub aspect istoric aceeasi linie strategica si aceeasi atitudine condescedent paternalista"

IMAGINATIE
"Toate «initiativele» Bucurestiului in domeniul politic, economic si militar in zona Balcanilor si a Marii Negre au fost primite (la nivelul centrelor de decizie politica occidentale) cu condescendenta, fals interes politico-diplomatic sau ca simple oportunitati ale celor in cauza de a-si promova indirect interesele proprii in regiune. Expresii precum «lider regional» (epoca Constantinescu), celebra de acum «axa Bucuresti - Londra - Washington» sau fortarea sub falsa impresie a sprijinului neconditionat al Washingtonului a initiativei privind zona Marii Negre au trezit mai intai o reala neliniste, urmata mai apoi de zambete condescendente"

CARTEA DE VIZITA A AUTORULUI

Liviu Turcu (foto) s-a nascut la 12 iulie 1948, la Galati. Absolvent al Facultatii de Sociologie din Bucuresti. Cercetator stiintific la Institutul de Studii si Cercetari pentru Prognoza Economica si asistent la Universitatea din Bucuresti. Doctorat in filozofie, in 1977, la aceeasi universitate. A colaborat la diferite ziare si reviste. In 1976 a fost cooptat in serviciul de informatii externe (DIE, ulterior CIE) din Departamentul Securitatii Statului, avansand pana la gradul de maior. Initial, a fost afectat Diviziei politico-economice, serviciul pentru America de Nord (V 2). A fost promovat sef de birou, apoi sef al serviciului operativ pentru SUA/Canada si sef al serviciului Europa de Vest, grupul de spatii Germania, Austria, Elvetia. A fost implicat in activitati informativ-operative in domeniul politico-economic, sub acoperirea diplomatica a Ministerului de Externe, in SUA, Austria, Elvetia, Spania, Danemarca si pe langa organisme internationale ale ONU. In ianuarie 1989, pe cand se afla in misiune temporara la Viena, sub acoperirea de consilier, a decis sa nu se mai intoarca in Romania si a solicitat azil politic in SUA. A fost ultimul defector important din serviciul de spionaj de la Bucuresti inainte de caderea dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceausescu. La 11 iulie 1989, Liviu Turcu a fost condamnat la moarte si la confiscarea totala a averii de catre un complet de judecata al carui presedinte a fost colonelul de justitie Gica Popa - la 25 decembrie 1989, acelasi colonel l-a condamnat la moarte si pe Nicolae Ceausescu, apoi s-a sinucis la 1 martie 1990. Imediat dupa pronuntarea sentintei, DSS a lansat intense operatiuni informativ-operative de identificare si pedepsire a defectorului. Dupa prabusirea regimului comunist, la 1 octombrie 1990, Curtea Suprema de Justitie de la Bucuresti a rejudecat procesul, iar Liviu Turcu a fost achitat si repus in drepturile sale civile. In prezent este expert consultant in informatii competitive din domeniul economic si financiar pentru firme occidentale interesate de investitii in fosta Europa de Est.