Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Laura Stoica a plecat cu tot ceea ce iubea. Cu logodnicul si copilul nenascut. Ce a lasat in urma? O ma-na de farisei, muzicieni cu state ve-chi in lumea showbiz-ului romanesc.
Laura Stoica a plecat cu tot ceea ce iubea. Cu logodnicul si copilul nenascut. Ce a lasat in urma? O mana de farisei, muzicieni cu state vechi in lumea showbiz-ului romanesc. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar analizand - ca simplu spectator, la televizor - cum au reactionat dupa disparitia colegei lor de breasla, cuvantul "fariseu" pare a-i caracteriza aproape pe toti. Intr-adevar, au reusit sa fie uniti. S-au unit in a face din moartea Laurei un spectacol distribuit publicului pentru a arata in ce situatie deplorabila traiesc ei, artistii neamului. Si-au gasit cand sa se planga! Acum cand cei care au iubit-o pe Laura aprind lumanari pentru ea. Ce oameni! Nici nu au fost bine depuse cosciugele in capela din Cimitirul Bellu, ca reporterii tv au si inceput sa difuzeze o stire de senzatie. Familia Stoica nu are bani sa-si ingroape fiica! Ce senzatie! Chiar trebuia sa se afle ca artistii fac cheta pentru a strange banii necesari inmormantarii? Atata timp cat artistii, din cutia cu chibrituri a lui Dan Diaconescu, au transformat priveghiul intr-o sedinta sindicala, intrebarea nu-si mai are rostul. MOMENT FURAT. Pe diverse posturi de televiziune au venit carduri de artisti indurerati. Indurerati, de soarta lor. Irina Loghin, Fuego, Octavian Ursulescu, Catalin Crisan, Serban Georgescu, Elena Carstea, Silvia Dumitrescu si multi altii au vorbit despre cum sunt nevoiti sa traiasca in mizerie, cum sunt ingropati de vii.Citește pe Antena3.ro
Visa, spera, spera
 |
"Cum considerati ca v-ati schimbat, ca artist si ca om?
Viata iti ofera multe motive pentru care in timp nu ramai acelasi. Ca artist, am trecut prin etape de tot felul. De la o persoana care s-a evidentiat prin vocea sa si prin interpretare, am inceput sa scriu versurile si muzica unora dintre piese. (...) Iar in momentul actual sunt cu mult mai sigura pe mine. Dar, cum niciodata nu voi putea spune ca stiu tot, cred ca ma vor ajuta in continuare curiozitatea si ceilalti. Autodefinirea se refera intotdeauna si la redefinirea intregului fenomen social si cultural.
Daca v-ati afla pe o insula pustie si ati avea posibilitatea sa luati cu dumneavoastra numai trei obiecte, care ar fi acestea si de ce?
In primul rand l-as convinge pe Cristi sa mearga cu mine, altfel nu m-as duce. Si daca mi se va permite, voi lua totusi ca obiecte: o carte, un pix si un caiet pentru insemnari!
Daca ar fi sa sustineti din nou concerte in strainatate, unde v-ati dori sa se intample acest lucru?
Si in America, in Malta, in Austria, de ce nu, inca o data. Si oriunde. Visez, de altfel, ca eu si trupa sa concertam in Spania, la un festival rock. Nu se stie niciodata.
Sunteti pasionata de motociclism...
De mica mi-au placut motocicletele. Am avut parte, chiar pe scena Cerbului, de 18 motoare.
"Am multe amintiri"
 |
Care este cea mai pregnanta amintire din cariera dumneavoastra?
Am multe amintiri. Momentul Cerbului de Aur, din 1992. Publicul m-a bisat, dupa ce mi s-a decernat premiul. Si in loc sa cant eu piesa solicitata, am tacut, in timp ce 10.000 de oameni cantau in cor, in piata de la Brasov, "Un actor grabit". (...) Impresionata de acea mare de voci, am amutit si emotia a fost atat de puternica, incat mi-au dat spontan lacrimile. (...) Un moment pe care-l pastrez cu duiosie este acela in care profesorul meu de actorie, domnul Constantin Codrescu, invitat fiind la o emisiune TV ca sa vorbeasca despre mine, nu s-a oprit din discursul domniei sale decat dupa o jumatate de ora. M-a descris atat de frumos incat imi vine si acum sa-i multumesc.
Care a fost reactia romanilor din diaspora? Cum a fost intampinata acolo muzica dumneavoastra?
Mi se cerea in mod constant sa cant cate o piesa. De la "Un actor grabit" si "Da, Doamne, cantec", la "Cartierul canta rock" si "Nici o stea". (...) Pentru ca acolo imi intalneam, rand pe rand, fosti colegi de clasa, vecini, prieteni din copilarie, despre care nu mai stiam nimic. Astfel de intalniri ma faceau sa-mi pierd cumpatul. Nu o data i-am surprins tremurand de emotie. (...) In alta ordine de idei, as mai adauga faptul ca oriunde am cantat pentru publicul roman, m-am simtit intre ei ca acasa. (...)"
(Dintr-un interviu acordat eva.ro, cu putina vreme in urma, de Laura Stoica)
