"Au venit pe lume pentru a doua oara"

Telefoanele au inceput sa sune la fel ca in primele zile ale disparitiei in Irak a celor patru. Este ora 15:00, si la Sibiu telefonul familiei Miscoci suna neincetat. Din nou, ca acum aproape doua luni, nimeni nu mai poate exprima ceva coerent.

De aceasta data dintr-un motiv firesc, normal: fericirea. Acum, indoiala s-a spulberat: Sorin, Marie-Jeanne, Ovidiu si Munaf sunt liberi. "Suntem acasa la Sorin, si incercam sa facem fata telefoanelor venite din partea prietenilor si rudelor noastre, care ne suna sa ne sutina, sa se bucure alaturi de noi. Nu stiu ce sa spun, sunt fericita si cred ca s-a terminat cosmarul", a spus Andreea Costiuc, logodnica lui Sorin. O clipa in care zgomotul de fond, cu telefoane sunand si vocile oamenilor bine dispusi acopera totul si la capatul telefonului se aude vocea mai plina de speranta si mai puternica a mamei lui Sorin Miscoci. Dupa zeci de zile de emotii, de nesomn si speranta, vocea sa este din nou calda. "E bine ca s-a terminat si sper sa il vad cat de curand pe Sorin. Daniela (n.r. - sora lui Sorin) m-a sunat si m-a anuntat ca au fost eliberati. Mai mult nu mai stiu. Stim ca Sorin s-a nascut pentru a doua oara. Vom merge la Bucuresti sa ii asteptam, insa nu stiu cand. Nici nu imi vine sa cred. Au trecut aproape 60 de zile in care speranta ne-a fost pusa la grea incercare."

Cuvintele Elenei Miscoci (foto), mama lui Sorin, sunt tremurate si pline de bucurie. Indoiala s-a spulberat in sfarsit. E greu sa vorbesti acum cu acesti oameni. A venit in sfarsit momentul de liniste de care aveau atata nevoie. (Dan Tomozei)

Senatorul Ion Vasile (foto), tatal jurnalistei Marie-Jeanne, a aflat pe la ora 14:30 vestea eliberarii fiicei sale si a celorlalti trei ostatici rapiti in Irak acum aproape doua luni. A fost sunat de Administratia prezidentiala. Fericit, dupa atatea zile de spaima si de disperare, Ion Vasile a marturisit ca este nerabdator sa-si stranga fiica in brate. "Am un sentiment pe care nu pot sa il explic; parca ni s-a pus la loc ceva care lipsea fizic. Abia asteptam sa ii imbratisam acasa pe pamant romanesc. Atunci bucuria va fi deplina. Inca nu stiu nimic despre venirea lor in tara. Astept sa-i vad acasa", a declarat ieri Ion Vasile, abia stapanindu-si emotia si bucuria. Vestea extraordinara pe care familia Ion a primit-o ieri il face pe senator sa creada, inca temator totusi, ca fiica sa a primit sansa de a se naste inca o data. "E ca si cum s-a nascut a doua oara. Sper ca vestea sa fie adevarata. Am ajuns sa nu mai cred nimic pana nu vad negru pe alb, pana nu-i vad acasa. Totusi, din toate informatiile de la autoritati, se pare ca este adevarat. Este o bucurie imensa pentru care ne-am rugat in cele 55 de zile de cand Marie-Jeanne, Sorin si Ovidiu au fost rapiti, rugaciuni pe care se pare ca cineva le-a auzit". (Miruna Pasa)

Sora ziaristului Ovidiu Ohanesian de la Romania libera, Ana-Maria Ohanesian (foto) , a primit vestea eliberarii fratelui ei chiar de la presedintele Romaniei, Traian Basescu.

Seful statului a sunat-o cu zece minute inainte de a transmite comunicatul oficial care anunta eliberarea celor trei jurnalisti. "Am fost bulversata. M-am speriat foarte tare cand am auzit ca voi vorbi cu presedintele. Iar cand mi-a dat vestea... nu mi-a venit sa cred", povesteste cu vocea tremuranda de emotii Ana-Maria.

Presedintele tarii i-a mai spus ca "cei trei sunt sanatosi si robusti" si ca se vor intoarce acasa in curand. Sora jurnalistului a marturisit ca aceasta perioada a fost una extrem de tensionata, iar cel mai mult afectata a fost mama lui Ovidiu, care este bolnava cu inima. In perioada in care Eduard Ohanesian a fost ostatic in Irak, femeia a ramas inchisa in casa. Nu mai avea nici macar puterea necesara sa iasa in strada, asa cum au facut ceilalti parinti, pentru a-si arata durerea si pentru a cere eliberarea fiului ei. In luna aprilie, contactata telefonic, ea declara ziaristilor, cu lacrimi in glas: "Sunt distrusa. Nu-mi mai aduceti aminte". Ana-Maria declara ieri ca mama si-a mai revenit acum. Dar ca nu poate scapa de emotii "pana cand nu il va vedea acasa in carne si oase". (Ioana Moldoveanu)

Sotia lui Mohamad Munaf (foto) si-a petrecut ieri ziua intr-un soc prelungit. Vestea eliberarii celor patru ostatici, marturiseste ea, au slabit-o puternic. Cand am ajuns in apartamentul in care locuieste, femeia nu se putea desprinde de ecranul televizorului. Astepta informatii noi despre data sosirii in tara a sotului sau. "Eram tot aici, pe canapea, cand am vazut stirea la televizor, apoi am fost sunata si mi s-a confirmat ca sunt liberi si vor fi adusi in tara. A fost de-a dreptul socant…", isi aminteste Georget Munaf. Mezina familiei, care are doar doi ani, era speriata de ce atata lume plangea, radea si se perinda prin camera ei. Baiatul lui Mohamad Munaf era agitat si el, se pregatea sa-si primeasca tatal. "N-am avut nici un soi de semn sau premonitie pentru ziua de azi, am avut mai multe vise pe parcursul perioadei asteia in care el nu era prea bine, insa se pare ca Domnul a avut grija de familia noastra", a mai spus Georgeta Munaf. Femeia rostea rar cuvintele si privea spre televizor, in asteptarea editiilor speciale. Telecomanda i-a ramas singura arma de control a situatiei. In vremea asta astepta sa fie contactata de socrii sai. "Nu m-am gandit cum o sa petrecem prima zi, bucuria data de faptul ca nevinovatia lui a fost rasplatita nu imi da putere de reactie pentru mai departe." Cand am plecat de la ea, prietenele o incurajau sa-si pregateasca hainele cu care se va imbraca la aeroport. (Laura Toma)