Cum vrea AUR să crească numărul de români care adoptă copii 

Măsura, cuprinsă într-un proiect de lege pus recent pe masa senatorilor, pe de o parte, ar creştere numărul de părinţi adoptatori, susțin inițiatorii, iar pe de altă parte ar repara cadrul legal actual, care este „vădit discriminatoriu” pentru cetăţenii români care, prin prisma activităţilor specifice sectorului maritim, nu pot locui continuu pe teritoriul României timp de 6 luni anterior depunerii cererii de adopție.

Proiectul legislativ pentru modificarea Legii 273/2004 privind procedura adopţiei, înregistrat, la Senat, chiar înainte de minivacanța de Crăciun, este inițiat de patru deputați AUR – Dumitru Focşa, George Nicolae Simion, Sorin Muncaciu și Antonio Andruşceac – și susținut de alți peste 30 de parlamentari ai formațiunii politice. 

Condiție greu de respectat de navigatori

Copiii au nevoie de un nivel ridicat al calităţii a vieţii pentru a creşte şi a se dezvolta armonios, spun inițiatorii proiectului, iar pentru copilul care nu mai poate fi reintegrat în familia sa naturală, adopţia este considerată cea mai bună soluţie. 

Cadrul legal actual în materia protecţiei copilului şi adopţiei stabileşte o serie de principii consacrate de instrumentele internaţionale ratificate de România, unul dintre aceste principii fiind acela al asigurării stabilităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului. Plecând de la acest principiu, dispoziţiile Legii 273/2004 privind procedura adopţiei instituie pentru persoana/familia care vrea să adopte, printre alte condiţii, şi condiţia de a avea domiciliul/reşedinţa obişnuită în România. 

Citește pe Antena3.ro

Ce spun românii după turul întâi: De la "Îngrozitor" și "N-am auzit de Călin Georgescu până azi" până la "Vrem schimbare"

Prin reşedinţa obişnuită în România a familiei adoptatoare se înţelege „situaţia cetăţenilor români sau cetăţenilor români cu multiplă cetăţenie, după caz, care au domiciliul în România, care au locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii de atestare; la stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare care nu depăşesc 3 luni şi nici cele determinate de şederea pe teritoriul altui stat ca urmare a existenţei unor contracte de muncă impuse de derularea unor activităţi desfăşurate în interesul statului român, precum şi ca urmare a unor obligaţii internaţionale asumate de România”. 

Textul legii în vigoare, „vădit discriminatoriu”

În forma actuală, „textul este vădit discriminatoriu” pentru românii care, deși au domiciliul în România, pentru îndeplinirea activităţilor specifice sectorului maritim, absentează temporar din ţară, consideră inițiatorii propunerii legislative. 

„Din punctul de vedere al duratei absenţelor temporare de pe teritoriul României, cetăţenii români, cu domiciliul în România, care sunt navigatori în sectorul maritim predominant transfrontalier, se află într-o situaţie similară cu cea a cetăţenilor români care participă la misiuni/operaţiuni internaţionale, ca urmare a unor obligaţii asumate de România, precum şi cu cea a cetăţenilor români care desfăşoară activităţi în interesul statului român. 

Navigatorii prestează activităţile specifice sectorului maritim la bordul navelor, în afara teritoriului României, în condiţii stabilite conform contractului de muncă al navigatorului, activităţi care implică absenţe temporare ce depăşesc 3 luni”, se arată în expunerea de motive care însoțește proiectul legislativ. 

Concret, prin propunere legislativă pusă în dezbatere, parlamentarii vor ca absenţele din țară determinate de desfăşurarea activităţilor specifice sectorului maritim în baza contractelor de muncă ale navigatorilor să nu mai fie considerate întreruperi alte termenului de 6 luni anterior depunerii cererii de atestare a adoptatorului.

„În scopul stimulării, susţinerii şi încurajării adopţiei naţionale, se impune înlăturarea oricărei forme de discriminare care poate gravita în jurul procesului de adopţie şi care ar prejudicia, în primul rând copiii, cu atât mai mult cu cât navigatorii, potenţiali adoptatori, ar putea deţine abilităţile parentale şi ar îndeplini garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului”, argumentează aceștia.

Rată mică a adopţiilor 

Conform datelor UNICEF, în contextul statelor din Europa Centrală şi de Est şi din Comunitatea Statelor Independente (ECE/CSI), România deţine o rată a adopţiilor sub medie.

În sistemul de protecţie se află 49.765 de copii ce au dreptul la un cămin şi la o familie capabilă să le ofere securitate şi îngrijire, potrivit Programului de guvernare 2021 - 2024, iar „pentru aceştia trebuie asigurat un viitor optim, bazat pe alternative de îngrijire şi un proces de adopţie ce urmăreşte interesul superior al fiecărui copil, iar timpul petrecut în sistemul de protecţie trebuie redus substanţial”, mai spun autorii propunerii legislative. Potrivit acestora, numărul copiilor adoptabili este dublu față de cel al persoanelor și familiilor atestate ca adoptatori.  

Un studiu realizat de Banca Mondială, UNICEF şi Guvernul României, în anul 2016, arată că nu există suficienţi părinţi adoptatori: „Cu fiecare zi ce trece, şansele de reintegrare a copilului în familie scad (...). După 3 ani de la separare şansele scad simţitor, iar dacă adopţia nu a fost deschisă sau nu a reuşit, după 6-7 ani de la separare, şansele ca un copil să iasă din sistem scad şi mai mult, iar cele de reintegrare în familie ajung aproape zero”. 

„Din totalul copiilor aflaţi în sistemul de protecţie socială, aproape 6.000 sunt adoptabili, iar numărul persoanelor/familiilor atestate să adopte se situează la aproximativ jumătate din numărul copiilor adoptabili”, spun inițiatorii proiectului.