Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Soarta a peste 300 de milioane de euro bani publici este neclară. Licitaţia pentru dotarea forţelor aeriene cu noi avioane de transport mediu nu a fost finalizată. Procedura de achiziţie, incepută cu mai bine de un an in urmă, nu s-a incheiat, deoarece licitaţia a fost
viciată in toate fazele ei.
Soarta a peste 300 de milioane de euro bani publici este neclară. Licitaţia pentru dotarea forţelor aeriene cu noi avioane de transport mediu nu a fost finalizată. Procedura de achiziţie, incepută cu mai bine de un an in urmă, nu s-a incheiat, deoarece licitaţia a fost
viciată in toate fazele ei.
Lupta intre competitori nu s-a incheiat, iar Ministerul Apărării se află, paradoxal, in situaţia de dinaintea declanşării acestei licitaţii publice. Indiferent de decizia Ministerului Apărării, dotarea cu cele şapte avioane va rămăne un caz de şcoală pentru felul in care o autoritate a statului ratează lamentabil testul transparenţei şi onestităţii intr-o achiziţie finanţată din bani publici. Acest subiect s-a aflat constant in atenţia Jurnalului Naţional. Revenim cu o serie de noi informaţii care redeschid acest sandal politico-financiar cu implicaţii grave nu numai pentru bugetul statului, ci şi pentru relaţiile externe ale Romăniei.
Citește pe Antena3.ro
ISTORIE. Forţele Aeriene au in dotare avioane AN-24 şi AN-26 pentru indeplinirea misiunilor de transport trupe pe distanţe scurte şi medii. Aparatele au durata de viaţă tehnică depăşită; pentru inlocuirea lor a fost lansată o licitaţie internaţională. După cum au decurs evenimentele pănă la transformarea achiziţiei intr-un "caz", apare evident că montajul scandalului a avut drept punct de plecare caietul de sarcini. Mulţi specialişti in domeniul achiziţiilor militare au apreciat că acest caiet de sarcini s-a molipsit de la licitaţiile cu dedicaţie in care s-au specializat autorităţile civile. Un grup de ofiţeri superiori au impus in acest caiet de sarcini parametri care favorizau avioanele C27J Spartan produse de firma Alenia, in dauna spaniolilor de la EADS-CASA. Anunţul pentru licitaţie a fost publicat in Monitorul Oficial in 28 septembrie 2006, iar oferte au depus, aşa cum se anticipa, cele două firme amintite.
Urmărind deplasările unor generali din Forţele Aeriene şi din Departamentul de Inzestrare al Armatei, menţionate in publicaţiile militare, se observă apetenţa pentru vizitele acasă la Alenia - parte a grupului italian Finmecanica. Declaraţiile favorabile ale oficialilor romăni inainte de luarea deciziei au culminat cu declaraţia făcută de un responsabil de la Finmecanica privind invitarea firmei Alenia la negocierile finale pentru semnarea contractului.
DECIZIA. Deschiderea ofertelor s-a făcut la 22 noiembrie 2006. Iniţial, Romtehnica, firma din subordinea Ministerului Apărării care a avut in sarcină organizarea licitaţiei, a anunţat drept criteriu principal pentru desemnarea căştigătorului costul de achiziţie cel mai mic, incluzănd aici şi cel mai mic cost de exploatare a aparatului. La deschiderea ofertelor s-a văzut că favoritul din culise avea probleme tocmai la acest criteriu. Ca atare s-a trecut la o manevră absolut penibilă: operaţiunea de eliminare a criteriilor anunţate. Se putea proceda intr-un singur fel, grosier. Oferta EADS-CASA a fost pur şi simplu scoasă din joc, invocăndu-se criterii tehnice neindeplinite, pe baza căreia este descalificată. Fiind descalificată oferta cu cei mai buni parametri financiari, a rămas ca singură mireasă de ales oferta Alenia. Diferenţa de preţ la achiziţie se ridică, potrivit unor surse bine informate, la 12 milioane de euro. Un fleac din care s-ar putea construi un spital sau două şcoli. Este şi acesta un motiv pentru care subiectul interesează opinia publică.
MotivaŢia. Cănd decizia de a cumpăra avionul mai scump a devenit publică, in urma poziţiilor foarte critice din mass-media, conducerea Ministerului Apărării i-a trimis pe artizanii licitaţiei cu căntec să explice presei cum stă treaba. Treaba a ieşit foarte, foarte prost pentru secretarul de stat Ioan Ion şi comandantul Apostol. Cei doi s-au incurcat in argumentaţie, au fost depăşiţi cu totul in operaţiunea de credibilitate a hotărării lor. Ei n-au putut explica in nici un fel de ce criteriile tehnice invocate au dus la descalificarea ofertei mai ieftine. In plus, public, nici pănă acum, nimeni nu a dat informaţii legate de parametrii aparatului căştigător, oferta lui fiind considerată "secretă".
EVALUARE DIFERENŢIATĂ. Din surse Romtehnica, o evaluare a celor două oferte arată că Alenia are căteva puncte neconforme cu cerinţele caietului de sarcini:
1. Mentenanţa Alenia este de numai 28 de ani, şi nu de 30 de ani, cum s-a solicitat de către utilizatorul aparatului.
2. Jocul cu dimensiunile paleţilor a fost inventat special pentru a avea un motiv de depunctare a ofertei EADS-CASA.
Toate documentaţiile demonstrează că oferta spaniolilor se află in standardele NATO, la dimensiunile paleţilor, avionul fiind folosit de ţări membre ale Alianţei in misiuni de luptă.
3. Sistemul de inregistrare voce cabină piloţi, cerut prin caietul de sarcini la 5,5, nu este capabil de o asemenea durată de stocare nici la CJ27 Spartan, nici la EADS-CASA, dar a fost motiv de excludere tehnică doar in cazul ofertei spaniolilor.
4. Costul combustibilului nu a fost inclus in oferta Alenia la capitolul costurilor de intreţinere, ceea ce a condus la o concluzie falsă. Includerea acestora dă o diferenţă de preţ de circa 50 de milioane de euro in defavoarea avionului Spartan.
Dacă se include acest parametru in evaluarea ofertei, avionul italienilor sare de pragul de 1.500 de USD, nivelul maxim al costului total pe ora de zbor.
Italienii au omis combustibilul de la calculul costurilor ca şi cănd avionul Spartan ar zbura cu... aer.
Blocari In justiŢie. Rezultatul licitaţiei a fost contestat de EADS-CASA la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor care a decis, in ianuarie 2007, că Romtehnica a incălcat principiile care guvernează achiziţiile publice.
Cei doi ofertanţi, dar şi Ministerul Apărării s-au adresat justiţiei pentru a soluţiona diferendul. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia Contencios şi-a anunţat hotărărea după căteva luni de analiză a acestui dosar. Foarte interesant este faptul că sentinţa Curţii de Apel a ajuns la public inainte de a fi inscrisă in condică, iar reprezentantul Alenia işi anunţa succesul in aceeaşi ştire de presă cu verdictul justiţiei. Deşi au trecut 30 de zile de la anunţarea hotărării, Curtea de Apel Bucureşti nu a redactat şi motivaţia deciziei.
Mingea e la Minister. Deşi a anunţat că a căştigat procesul, Alenia nu are o hotărăre in acest sens a justiţiei. Mai mult, cererea privind obligarea Ministerului Apărării de a incheia contractul de furnizare cu Alenia a fost respinsă explicit de instanţă.
Ca atare, Ministerul Apărării se află in situaţia de acum un an: fără avioane, dar cu un scandal pe cap. Scandal in care autorităţile romăne sunt acuzate că au manevrat evident o licitaţie, prima in care s-a incercat să fie aplicat mecanismul achiziţiilor publice. Cu un caiet de sarcini dedicat şi manevre politice in dirijarea spre un căştigător anunţat, licitaţia poate fi considerată un eşec de proporţii.
Ministerul Apărării trebuie să decidă cum să iasă din această infundătură. Criteriul folosirii eficiente a banului public indreaptă spre un verdict logic: reluarea procesului de achiziţie asigurănd o concurenţă reală intre competitori.
Controlul
Sorin Frunzăverde, in calitatea de ministru, a ordonat in luna ianuarie 2007 efectuarea unui audit intern şi a unei anchete administrative in cazul achiziţiei avionului mediu
curier. Domnia sa a anunţat că va face public rezultatul acestui control. La o jumătate de an de la declanşarea controlului nu există nici o informaţie oficială pe acest subiect. Jurnalul Naţional a solicitat in urmă cu zece zile un punct de vedere al Ministerului Apărării, biroul de presă asigurăndu-ne că cererea noastră "este in lucru".
Lanţul plecărilor
Ca un făcut, licitaţia pentru avionul mediu curier lasă urme adănci pe traseu. Foarte multe cadre din Ministerul Apărării
au renunţat la posturile lor de decizie, fie prin demisii, fie prin pensionări după "contractul" cu această afacere susţinută din banul public.
Lista e deschisă de Generalul Ion Magdalena, fost şef al Inspectoratului Armatei, şi de generalul Ştefan Marin, fost şef al Direcţiei Contracte din cadrul Departamentului pentru Inzestrare. Generalul Gheorghe Catrina, trecut şi el in rezervă, a contribuit la elaborarea caietului de sarcini, dar fără ca vreun parametru tehnic să fie eliminatoriu. El ar fi părăsit Armata, deoarece nu a dorit să fie părtaş la o porcărie. Comandorul Constantin Apostol, membru al comisiei de licitaţie, şi-a depus cererea de trecere in rezervă, iar Marius Danielescu, şi el susţinător al ofertei Alenia, se află intr-o situaţie neclară in Ministerul Apărării.
Nici şefii cei mari din minister nu au avut viaţă lungă pe lăngă această achiziţie. Eugen Bădălan, şef al Statului Major, era prea incăntat de Spartan şi n-a putut să ducă afacerea pănă la capăt. A "căzut" impreună cu ministrul Teodor Atanasiu, care incepuse să fie curios. Sorin Frunzăverde a ieşit şi el din joc,o dată cu retragerea PD de la guvernare, dar nu inainte de a declanşa controlul ţinut secret acum de Teodor Meleşcanu. Un alt partizan al Spartan-ului, ministrul Vlădescu de la Finanţe, s-a retras strategic pe postul de secretar de stat, rămănănd la turnul de control alături de asociatul Ceauşelu, persoană activă pe piaţa produselor militare.
