Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Daniel Constantin, fostul director al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), spune că a existat un angajament politic pentru plata subvenţiilor pe cap de bovine şi ovine imediat după data de 15 octombrie. El ne-a dezvăluit o parte din problemele agenţiei: numărul foarte mare de fermieri care au între 1 şi 5 hectare de teren, personalul insuficient, întârzieri la plată, penalizări.
Jurnalul Naţional: Ce-aţi realizat la APIA?Daniel Constantin: Succint, acordarea până la 30 iunie 2009, (n.r. - termenul până la care nu se aplică penalizări), a plăţilor directe aferente anului 2008 pentru peste 94% din fermieri. Plus plata în şase luni a peste 1 miliard de euro, simplificarea sistemului de transmitere a ordinelor de plată către bănci şi pregătirea agenţiei pentru a începe, în premieră, plăţile directe la hectar în avans.
De ce aţi plecat?
Eu nu eram numit politic, am dat concurs, eram funcţionar public, însă venisem la APIA pe o colaborare bună cu ministrul Ilie Sârbu şi am plecat pe aceeaşi bună colaborare. Nu vreau să fiu demagog, dar prin rămânerea mea acolo plăţile în avans către fermieri erau puse în pericol. Imaginaţi-vă că aş fi intrat într-o luptă cu noul ministru care ar fi vrut să-şi impună omul la APIA şi din acest conflict ar fi avut de pierdut fermierii.
Partea bună este că au rămas cei doi directori generali adjuncţi care au asigurat continuitatea şi, practic, munca noastră de şase luni s-a concretizat în acordarea avansului din plăţile directe la hectar pentru 2009 chiar din 16 octombrie, aşa cum era programat.
Citește pe Antena3.ro
Dar partea rea care este?
Plata pe cap de animal, şi mă refer la cea pentru bovine şi ovine, care întârzie.
Dar cum de s-au găsit bani pentru avansul la plăţile directe pe suprafaţă şi pentru subvenţiile pe cap de animal nu?
Banii pentru plăţile directe în avans erau asiguraţi prin împrumutul din Trezorerie încă din luna august, erau promişi de Finanţe. Din păcate, demagogia politică a făcut să apară această informaţie abia după ce miniştrii PSD s-au retras din Guvern.
În cazul subvenţiilor pentru bovine şi ovine, Comisia Europeană aprobase plafonul de 250 milioane de euro încă de la începutul lunii octombrie. Se ştie că APIA poate face plăţi doar după ce toate formele de control sunt finalizate. Pentru bovine, controalele s-au terminat la 15 septembrie, pentru ovine, la 15 octombrie. Ar fi trebuit dată imediat o hotărâre de Guvern prin care să se stabilească cât reprezintă plata pe cap de animal, raportând suma aprobată de comisie la numărul de bovine şi ovine găsite pe teren. Rezulta un sprijin de circa 570 de lei pentru bovine şi 44 de lei pentru ovine, care ar fi trebuit daţi din buget.
Noi aveam un angajament politic să plătim aceşti bani imediat după 15 octombrie, având timp între 1 şi 15 octombrie să emitem şi hotărârea de Guvern respectivă. Se pare că în momentul de faţă bugetul nu poate suporta cei 250 milioane de euro. Din informaţiile mele, neoficiale, doar 19% din aceşti bani ar mai fi fost disponibili. N-aş vrea să fac afirmaţii hazardate, dar există informaţii în ultima perioadă că, fiind un singur ministru atât la Transporturi, cât şi la Agricultură, banii se mai plimbă de la un buget la altul...
În afara lipsei banilor pentru subvenţiile pe cap de animal, care sunt cele mai mari probleme pe care le are APIA?
Din păcate, APIA are foarte multe probleme şi acestea sunt legate, în primul rând, de structura exploataţiilor agricole din România. Noi avem cel mai mare număr de cereri dintre toate ţările membre. În anul 2008 am avut 1.130.000 de cereri, în 2009, 1.121.000 de cereri. Dacă ne uităm la structura exploataţiilor, vedem că avem peste 900.000 de fermieri cu 1 până la 5 hectare şi numai 11.000 de fermieri care au peste 100 hectare.
Ca şi politică viitoare, cred că zona aceasta de dezvoltare a spaţiului rural nu ar mai trebui să fie strict în sarcina Ministerului Agriculturii, ci şi în cea a Ministerului Muncii. Pentru mulţi din cei 900.000 de fermieri care au până în 5 hectare sprijinul pentru producţia agricolă este mai mult un ajutor social. Trebuie gândit un alt fel de sistem, însă nimeni nu vrea să-şi asume răspunderea politică de a spune "nu mai dăm sprijin celor care au 1 hectar şi mărim această barieră la 5 hectare, la 10 hectare".
Sigur că, în momentul respectiv, am crea o mare problemă socială şi ar trebui ca mai întâi Ministerul Muncii să găsească soluţii pentru aceşti oameni. Dar am degreva de o parte din obligaţii APIA şi costurile de administrare a sistemului ar fi mai mici.
La cât se ridică aceste costuri?
Din păcate, acesta este un calcul pe care mi-am propus să-l fac, însă până acum nu am reuşit. Era foarte interesat de văzut cât cheltuim pentru fiecare 100 de euro pe care o dăm fiecăruia din cei 900.000 de fermieri care au între 1 şi 5 hectare. Cred că am constata că din punct de vedere economic ar fi mai bine să găsim soluţii sociale pentru aceşti oameni, iar cu banii rămaşi să ne concentrăm pe dezvoltarea cu adevărat a agriculturii.
Peste 1 milion de fermieri la 2.800 de angajaţi
Alte probleme la APIA?
Probleme persistă pe zona de control, atât control pe teren, cât şi control prin teledetecţie, dar cea mai importantă problemă cred că o are APIA cu informarea fermierilor. Nici nu are autoritate APIA să facă foarte multe pe zona aceasta, aici ar fi trebuit să intervină puternic Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă. Dar din lipsă de informare, mulţi fermieri îşi identifică greşit pe planuri terenul şi apar supradeclarări.
Cred că peste 60% din fermieri au fost implicaţi în procese de supradeclarări. Sigur că ei sunt ajutaţi şi înainte şi în momentul în care îşi completează cererile de plată pe suprafaţă, însă nu putem să îndrumăm 1.130.000 de fermieri cu cei 2.800 de angajaţi care gestionează cereri de plată pe suprafaţă. Lipsa personalului este o altă problemă. Comisia Europeană, în ultimele infograme, a spus că trebuie un angajat la 250 de fermieri.
Au existat promisiuni că se vor face angajări, însă din cauza crizei nu s-au mai concretizat. Din cei 5.400 de angajaţi, 2.800 gestionează cereri de plată pe suprafaţă, restul măsuri de piaţă, ajutoare de stat. Din lipsă de personal, cei de la ajutoare de stat, când este nevoie, trec şi la plăţi pe suprafaţă.
O mare problemă a fost şi sistemul informatic.
Într-adevăr, când vii în Agenţia de Plăţi, ai câteva probleme mari şi una dintre ele este legată de dezvoltarea sistemului informatic. Cred că acesta s-a îmbunătăţit de la an la an. Gândiţi-vă că la data de 1 aprilie 2009, când am venit la APIA, abia se începuse dezvoltarea modulului care să permită realizarea plăţilor aferente anului 2008, iar până la 30 iunie plătisem deja 94% din fermieri.
Ce penalizări a primit România de la Comisia Europeană din cauza plăţilor făcute cu întârziere?
Pentru Campania 2007, din păcate, penalităţile au fost mari, de aproximativ 14 milioane de euro. Pentru Campania 2008, în schimb, lucrurile au mers mai bine. Am plătit până la 30 iunie 2009, 512 milioane din 530 de milioane alocate.
A fost tras cineva la răspundere pentru întârzierile fabuloase la plăţile pentru 2007?
Din câte ştiu, nu, pentru că problemele sunt undeva la mijloc. Încă nu s-a stabilit o vină, nu putem spune că vina este a agenţiei sau a furnizorilor de servicii.
Dar există clauze în contractele cu furnizorii de servicii care stabilesc penalităţi în caz de întârziere?
Da. Iar pentru contractele încheiate în perioada cât am fost la APIA am ţinut să introducem penalităţi foarte mari. Şi sunt furnizori care au plătit penalităţi foarte mari. Cel care a făcut digitizarea (n.r. - convertirea în sistem digital a hărţilor topografice aeriene) nu ştiu dacă mai încasează 10%-20% din valoarea contractului iniţial.
Au fost fermieri excluşi de la plăţile directe?
Da. Dar n-aş putea spune că din pricina problemelor cu softul, cu teledetecţia (n.r. - controlul suprafeţelor şi culturilor prin satelit), cauzate de agenţie. Au fost probleme de declarare greşită a parcelelor şi dacă nu s-a găsit o suprafaţă mai mare de 30% la teledetecţie, fermierul a fost exclus de la plată. Dacă nu mă înşel, sunt între 5.000 şi 10.000 de fermieri excluşi din pricina tentativelor de fraudă.
