Beneficiile unui "viciu" rar

Mihai Ion Ialomiţeanu, unul dintre cei mai buni creatori de rebus din ţară, cum îl numeşte Alexandru Păsărin, directorul Publicaţiilor de divertisment Flacăra, este convins că, oricum i-am spune, este o "boală". Singura afecţiune fără leac în lume...

Un puzzle de cuvinte bun este un careu care te poate învăţa ceva nou, îţi poate deschide apetitul pentru cunoaştere, practic spus, te obligă să mai deschizi o carte, răspunde reputatul rebusist la o întrebare pusă de reporter.

Câteva zile mai târziu şi dintr-un alt colţ al Bucureştiului, directorul Alexandru Păsărin, fost redactor-şef înainte de '89 la aceeaşi revistă, confirmă acelaşi lucru. Poţi recunoaşte un rebus bun după ceea ce te învaţă sau îţi reaminteşte. Fiindcă la urma urmei, spune dânsul, jocul acesta în care trebuie să pui lucrurile cap la cap şi totul în ordine pentru a-l completa nu se adresează chiar oricui. Lucru dovedit şi de faptul că în România a existat o şcoală de educare a tineretului, pe vremea comunismului, prin rebus şi prin careurile publicate. Existau pe atunci nu mai puţin de 200 de cluburi de rebus, îşi aminteşte directorul Alex Păsărin.

Azi, în graba vieţii parcă a dispărut o parte din farmecul acestor cuvinte care se întretaie în pătrăţele. Cu toate astea, Mihai Ion Ialomiţeanu nu s-a lăsat de rebus. Puţin peste două mii de careuri cărora le revendică paternitatea în 37 de ani de compus. Cu toate tipicurile şi toanele pe care le presupune munca de creaţie. Dimineaţa aruncă un ochi pe bioritm şi, când vede că ziua îi este nefavorabilă pentru compus, se duce şi îşi bate la maşină textele deja scrise. În rest, când are fler sau urmăreşte o idee bună, lucrează ca orice artist. Tot universul din jur s-ar putea întoarce pe dos şi nu şi-ar da seama de nimic. Pe o masă din bucătărie şi-a îngrămădit în dosare toate definiţiile strânse pentru careurile tematice.

Atunci când nu le colecţionează din sutele de dicţionare răspândite prin casă, le decupează corect cu foarfeca din ziare, din programele tv, din anunţurile de mică publicitate din absolut orice colţ de hârtie de unde limba română îi poate "împrumuta" ceva. O idee, un cuvânt pe care să-l "încurce" pentru plăcerea dezlegării cu vreo altă vorbă în pătrăţelele careului.

"Doar ăia bătrânii mai rezolvă azi cuvinte...", îşi aminteşte dânsul când pomeneşte de începuturi. Cel care i-a pus prima oară creionul şi un rebus în faţă a fost popa Berbeceanu de la biserica din Herăstrău. Acum 53 de ani. Îl găsise într-o zi pe băiat legat de un copac din curtea casei, drept pedeapsă dată de un părinte mai sever. Ca să-l păzească de alte năzbâtii, dar şi de canoanele tatălui care, militar fiind, nu prea ştia de haz, l-a luat pe lângă el. De unde să ştie bietul preot ce face şi la ce va duce peste ani revista aceea de cuvinte încrucişate, pe care i-o pusese în faţă? "Era hârtie din aia galbenă, de ziar, de proastă calitate. Dacă dădeai de două ori cu guma pe ea te trezeai că ajungi să completezi pe pagina ailaltă...", rememorează amuzat Ialomiţeanu.

Cum însă în epocă altceva nu prea exista, moda cuvintelor care trebuiau găsite şi mai apoi puse în pătrăţelele careului a prins. Atât de mult încât creatorul de rebusuri de mai târziu se încuraja cu alţi prieteni-dezlegători să reziste tentaţiei. "... Ne îndemnam unul pe altul să nu rezolvăm decât câte un rebus pe zi."
Dacă şi-ar fi pus creioanele şi mintea la bătaie ar fi completat-o în mai puţin de o oră. Ar fi aşteptat pe urmă mult şi bine.

"Pentru tineretul de azi există alte mijloace de distracţie şi, sincer, nu se mai face atâta carte la şcoală ca să mai fie atraşi de rebus..." Iar "viitorul sumbru", cum îl numeşte, nu arată că are prea multe speranţe, mai ales că în lumea compunătorilor de rebus care au sub 40 de ani. "Generaţia noastră suntem toţi săriţi de 60-70 de ani. Cât o s-o mai ducem? Am câţiva tineri (Cristi Mititelu, Gabriel Sarcină, Ramona Hobjilă) de care mă ţin ca râia de omu' sănătos să nu se lase."

Cuvintele încrucişate le-a luat pe urmă cu dumnealui şi în liceu, şi-n armată, şi la Poştă. Adică acolo unde a lucrat 43 de ani. Deşi, dacă este întrebat, adevărata profesiune a dânsului nu este de poştaş, ci de autor de careuri rebusiste. Slujba de la Poşta Română e doar un "hobby" de zi, aşa cum au toţi oamenii... Numai la facultate nu a reuşit să îşi ducă în vizită cuvintele încrucişate. Nu a reuşit să termine nici una din trei. La ultima încercare, la o facultate cu profil tehnic, a picat examenul de la ergonomia uneltelor, "... ştiinţa de a aranja uneltele pe bancul de lucru astfel încât să te mişti şi să consumi cât mai puţină energie...", explică dumnealui acum din sufrageria apartamentului său care a fost "blindată" pe toţi pereţii cu cărţi. Iar în urmă cu ceva timp, împreună cu bătrânul său tată ar fi făcut un recensământ al cărţilor pe care le are prin toată casa.

Voia să ştie ce şi-ar fi putut cumpăra de banii aceia. Şi a aflat după ce-a încheiat contabilitatea: o maşină şi încă una pe jumătate. Asta şi încăpăţânarea de a urmări acest microb prin viaţă l-au dus mai târziu şi la debutul ca autor de "rebus" (1973), când 16 ani de dezlegat cuvinte încrucişate şi aşteptare, deopotrivă, s-au încheiat.

Acum, când creează, primele cuvinte pe care le aşază pe "tabla de şah" sunt întotdeauna cele comune, uşor de recunoscut din limba română. "Borcanele cu miere" aşezate în poziţii bine gândite, "strategic", ale rebusului pentru a-l atrage pe dezlegător şi a-l convinge că merită să meargă mai departe. Apoi, cuvintele simple de două, trei litere - din "dicţionarul" de la sfârşit - definite simplu pentru a ajuta şi mai departe. Dacă acestea se intersectează la un moment dat, având o literă comună - literă de sprijin -, pe urmă, cu ajutorul lor, dar şi al memoriei şi raţionamentului, pot fi găsite şi cuvintele mai dificile din puzzle. Iar pătrăţelele negre trebuie aşezate în aşa fel încât să nu închidă complet un colţ.

Alexandru Păsărin menţionează mai departe şi alte reguli pentru compunerea unui careu corect.
"Nu trebuie să aibă mai mult de 15% puncte negre, pentru că, dacă are puncte mai multe, nu are cuvinte mai multe şi e slab. Nu trebuie să aibă familii de cuvinte «el-ele», «arat-arături», deci care au aceeaşi rădăcină. Iar când vine vorba despre literele rare din limba română (x, z, y, q, w), aici este ştiinţa omului dacă poate să introducă astfel de cuvinte. Acela este un compunător bun dacă reuşeşte să încrucişeze cuvinte cu literele astea, cinste lui."


La o partidă de "şopârle" cu Tovarăşii prin rebus
Alexandru Păsărin a ajuns în presă acum 51 de ani la Flacăra, care mai avea pe lângă ea şi revista Rebus.
La un moment dat, prin '87, "...coana Leana avea impresia că rebusul este o sectă...", s-a pus problema desfiinţării revistei, idee susţinută şi de unii oameni din redacţie care aveau alte planuri, dar nu le puteau duce la îndeplinire dacă Rebus-Flacăra nu dispărea. Avea o cerere de 800 de mii, dar tirajul aprobat în aceea vreme era de doar 100 de mii. Nu se cădea ca o astfel de revistă să se vândă mai mult decât cele două "oficioase" ale vremii - Scînteia şi România liberă - care puteau să aibă vânzare la tonetă doar dacă "mergeau" cu o revistă de rebus la pachet. Cum s-a opus puternic desfiinţării acestui bilunar, Al. Păsărin a trebuit să ia şi responsabilitatea Rebusului pe umerii lui. Iar din postura de redactor-şef a avut posibilitatea să cunoască toate dedesubturile "încrucişărilor". Care în realitate erau mai multe la CC al PCR decât pe hârtie.

Totul trecea pe acolo, prin cenzură, iar cel care trebuia să dea referat de aprobare pentru orice revistă de rebus din ţară era chiar dânsul. Temei de ceartă şi scandal cu cei care se simţeau nedreptăţiţi şi-l reclamau la CC, dar şi motiv, spune dânsul, să aprobe destule "fitile" contra Tovarăşilor: "Ăştia nu se gândeau că Rebusul face politică prin caricatură. Plus textele umoristice, epigrame (...) Dacă ("şopârlele" - n.r) erau făcute deştept le lăsam să treacă. Alea proaste se opreau acolo în birou...".


AMBIVALENŢE BIBLICE

Orizontal: 1) Cetate de scăpare în Istrael = Om sărac, zdrenţăros, care nu are cu ce se îmbrăca - Numele tatălui patriarhului Avraam = Stat. 2) Una din căpeteniile preoţilor pe vremea lui Iosua = Boală tropicală, datorată abuzului de stupefiante, manifestată cu izbucniri periculoase - Duh de ghicire vindecat unei roabe din Filipi de către Apostolul Pavel = Şarpe mare, neveninos din regiunile tropicale. 3) Numele unui famen de la curtea împăratului Ahaşveroş = Muncitor tipograf - Adăpost portuar. 4) Simbolul argintului - Cuvânt de dispreţ întrebuinţat de evrei = Sfadă (fam.) - Acut! 5) Mică monedă romană amintită de Matei în Evanghelia sa = Campion - Pâinea pe care a dat-o Dumnezeu ca hrană poporului lui Istrael în pustia Sinai = Ploaie cu soare care dăunează recoltei. 6) Fiul lui Lot, considerat strămoşul moabiţilor = Regiune istorică şi munţi în vestul Iordaniei, lângă Marea Moartă (El Karak) - Comună în Ungaria. 7) Vătaf (înv.) - Munte privit de frumoasa amintită în "Cântarea cântărilor", odată cu Munţii Senir şi Hermon = A lăsa de azi pe mâine.  8) Colonie feniciană pe ţărmul Mării Mediterane, cruţată de Manase, împăratul din Iuda = Suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva aflat departe - Locuitorii Iliriei. 9) Numele mai multor personaje din Vechiul Testament: nepotul lui Moise; fiul lui Saul; prietenul lui David şi unul dintre Macabei, zis Apfus = Specie de măr originar din SUA - Oraş-cetate din Canaan, în apropierea căruia a locuit un timp Avraam = Mic mamifer arboricol cu mişcări lente, din America de Sud şi Madagascar 10) Şes din Palestina, prin care trecea hotarul de miazăzi din partea lui Beniamin, la împărţirea ţării Canaanului = Persoană care face parte din populaţia de bază a unor ţări din Orientul Apropiat şi din nordul Africii - Numele a două cetăţi canaanite, una din ţinutul lui Iuda şi cealaltă dintre cetăţile Leviţilor = Plantă anuală cultivată în regiunile tropicale pentru fibrele textile extrase din tulpină.

Vertical:  1) Cetate feniciană, apoi israelită, pe drumul care duce spre Egipt = A infecta o regiune cu gaze toxice - Veche ţară în Asia, unde a fost dus în robie poporul lui Israel, pe timpul ultimului lor împărat, Osea = A mijloci o înţelegere între părţile adverse. 2) Unul dintre multele nume ale Domnului Iisus, amintit în "Apocalipsa lui Ioan" = Ultima literă din alfabetul grecesc - Humus foarte acid. 3) Nepotul lui Avraam, aşezat cu familia sa la Sodoma, scăpat de la distrugerea oraşului pentru că a respectat sfatul de a nu se uita înapoi, în schimb, soţia sa a fost prefăcută într-un stâlp de sare pentru că a încălcat această interdicţie = Porţiune în care este împărţită o tarla sau o pădure - Vechi oraş în Asia Mică, în care se afla o biserică creştină amintită în "Apocalipsa lui Ioan" = Răşină exotică folosită în medicină, parfumerie, la ceremoniile religioase şi la îmbălsămare. 4) Fiul lui Carmi "care a săvârşit o fărădelege cu privire la lucrurile care trebuiau nimicite cu desăvârşire" = Muncitor feroviar - Capitala ştiinţei şi a religiei la egipteni, aşa cum apare în "Facerea" şi în cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament = în fond! - Ana Banu. 5) Numele mai multor localităţi din Ţara Sfântă = Cadru în care se pune o fotografie, o oglindă - Fir de război. 6) Interpretarea ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului Testament = Uneltire (fig.) 7) Numele unui învăţător, filosof din Efes, la şcoala căruia apostolul Pavel a răspândit Cuvântul Domnului timp de doi ani = Şef de stat care conduce în mod despotic - Orăşel în vechea Armenie, amintit în cartea lui Ieremia din Vechiul Testament = Prefix pentru "minim", "foarte mic", "în miniatură". 8) Fir de cusut - Localitatea de origine a lui Ahiam, unul dintre cei 37 de viteji ai lui David = Rareori. 9) Slujnica din casa Mariei, care-l primeşte pe Apostolul Petru când acesta a fost izbăvit de temniţă = A face operaţia de rodaj - Credincios greco-catolic. 10) Cuvânt de origine greacă folosit de apostolul Pavel în Epistolele către Corinteni şi Galateni, cu sensul de excomunicare, afurisenie, caterisire, blestem = Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul credincioşilor - Capul lui Iacov!
Dicţionar : RUM, EMIN, MOOR.     

Autor: Mihai-Ion Ialomiţeanu
(Publicat prima dată în revista Rebus nr. 2/943 din Februarie 2001)