Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel de-al doilea volum al Bibliei cu ilustraţii cuprinde Cărţile: lui Iosua, a Judecătorilor, Rut, a Regilor şi Paralipomena.
Personaj biblic, Iosua este succesorul şi executorul testamentar al lui Moise. „Misiunea esenţială a lui Moise fusese aceea de a-i elibera pe fiii lui Israel din robia egipteană şi de a-i strămuta în ţara Făgăduinţei, hărăzită astfel încă din vremea lui Avraam. Dar marele profet avea să-i ducă până în pragul Canaanului, după o peregrinare de patruzeci de ani, anume rânduită din raţiuni pedagogice; el va muri acolo, din porunca Domnului, apucând doar să vadă pământul dorit, fără să şi păşească pe el. Ocuparea teritoriului palestinian va fi făcută de către Israeliţi sub comanda lui Iosua, pe care Domnul i-l rânduieşte lui Moise la capătul călătoriei prin pustia Sinaiului: «Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh într-însul, pune-ţi mâinile peste el şi du-l în faţa lui Eleazar preotul; şi-n faţa întregii adunări îi vei da porunci şi-n faţa lor vei da porunci asupră-i; şi dă-i ceva din măreţia ta, pentru ca-n felul acesta fiii lui Israel să asculte de el” (Nm 27, 18-20). Numele lui Iosua (transcris în greceşte Iisus) înseamnă „Dumnezeu mântuieşte; singur sau în asociere cu acela al lui Navi, el va da numele celei de a şasea cărţi din canonul Vechiului Testament”, făcea precizarea ÎPS Bartolomeu Anania înainte de cea dintâi Carte a lui Iosua.
Cartea Judecătorilor este continuarea Cărţii lui Iosua. Pedeapsa divină este instrumentată prin câteva popoare sau triburi precum Meso-potamienii, Moabiţii, Filistenii, Madianiţii, Amoniţii, care-i hărţuiesc şi-i asupresc pe aleşii infideli. „Ritmul acesta: păcat-pedeapsă-căinţă-mântuire poate fi urmărit cu limpezime de-a lungul cărţii, el legându-se organic cu cele asemănătoare de dinainte de judecători (epoca lui Moise) şi de după ei (epoca regilor şi profeţilor), – spunea ÎPS Bartolomeu – (…) Aşa se face că în marile momente de criză morală, de disperare sau de căinţă, Dumnezeu le trimite fiilor lui Israel doisprezece judecători, care însă nu au şi nu-şi exercită competenţa juridică pe care o presupune denumirea, ci pe aceea de a guverna, îndruma, încuraja sau răzbuna poporul dintr-o anumită zonă (e perioada în care Israel nu are o conducere unitară). (…) Oricare ar fi autorul sau data compunerii, Cartea Judecătorilor e un crâmpei de istorie nu numai umană, ci şi divină: lupta crâncenă în care Dumnezeu, intrat şi implicat în istorie odată cu facerea omului, S-a angajat pentru salvarea propriei Sale creaturi”.
Cartea Rut îşi are numele de la cel al eroinei principale, femeia moabiteancă. Pe Rut „pronia divină a introdus-o, legal, într-o familie de israeliţi şi, prin aceasta, în arborele genealogic al regelui David şi, în descendenţă trupească, al Mântuitorului Iisus Hristos. Cartea cuprinde istoria simplă şi emoţionantă a unei familii de iudei din Betleem care, din pricina unei secete prelungite, se exilează în ţara Moabului. E vorba de Elimelec, soţia sa Noemina şi cei doi fii ai lor, Mahlon şi Chilion. (…)” se arată în prefaţa explicativă unde există de asemenea o importantă precizare: „Cartea Rut e una din capodoperele literaturii biblice”.
Următoarea Carte a Vechiului Testament este cea a Regilor care cuprinde istoria instituţiei monarhice în viaţa fiilor lui Israel, „începând cu prologul şi premisele ei, concentrate în persoana lui Samuel, şi terminând cu ultimul vlăstar al dinastiei davidice, regele Sedechia”, după cum se specifică. Este vorba despre o perioadă de 453 de ani, cuprinsă între 1040 î. H. (începutul activităţii lui Samuel) şi 587 î. H. (dărâmarea Ierusalimului şi începutul captivităţii babilonice).
Cel de-al doilea volum al Bibliei cu ilustraţii se încheie cu cartea întâi Paralipomena. De ce se numeşte astfel? Explicaţia o aflăm din scrieile lăsate de ÎPS Bartolomeu Anania. „Septuaginta este aceea care a prezentat-o în două cărţi, sub numele de „Paralipomena”, de la grecescul paraleípo = „a omite”, „a lăsa deoparte”, ceea ce, în referire directă la Cărţile Regilor, ar însemna: „ceea ce a fost omis”, „ceea ce nu s-a spus”, cu subînţelesul că ea ar fi o completare a celor patru principale scrieri istorice. Titlul însă nu acoperă decât în mică măsură conţinutul, acesta cuprinzând mult mai multe şi mai importante omisiuni decât adaosuri, potrivit unui plan pe care autorul l-a cercetat cu foarte mare atenţie, în funcţie de scopul pe care-l urmărea. Cât priveşte data scrierii, aceasta poate fi aşezată între 538 î.H., anul edictului lui Cirus, şi 330, domnia lui Alexandru cel Mare. Există însă şi suficiente motive să credem că ea a fost alcătuită în timpul lui Ezdra (şi, după unii, chiar de către acesta). Oricum, importanţa ei istorică e cu totul aparte, mai ales prin datele şi informaţiile suplimentare în raport cu cele patru Cărţi ale Regilor”.
Aşadar, nu uitaţi, luni, 2 mai, Jurnalul Naţional vă aduce cel de-al doilea volum al Bibliei cu Ilustraţii, un ultim proiect de anvergură pentru care şi-a dat acordul la sfârşitul anului trecut Mitropolitul Bartolomeu Anania. De multă vreme, înaltul ierarh îşi dorea să vadă textul Sfintei Scripturi, diortosit de sfinţia sa, în casele cât mai multor familii din România, Basarabia sau diaspora, ortodocşi sau nu, obişnuiţi sau nu cu lectura şi interpretarea Bibliei. Dorea o ediţie accesibilă ca preţ, în tiraj mare, în mai multe volume, însoţite de ilustraţii.
Citește pe Antena3.ro
Retras la Mănăstirea Văratec în 1982, părintele Anania se dedica scrisului. După 10 ani de muncă, redactează şi adnotează Sfânta Scriptură, îndreptată şi îmbunătăţită după Septuaginta, versiunea oficială a Sfintei Scripturi în Biserica Ortodoxă, realizată de 70 de dascăli din vechime. Biblia, diortosită de ÎPS Bartolomeu, oferă „o haină de cuvinte pe măsura stadiului de acum al limbii române. Rezultatul este o adevărată lecţie de stil şi precizie, de bogăţie de nuanţe şi de expresii arhaice”, după cum arată coordonatorii ediţiei, preotul Bogdan Ivanov şi profesorul Radu Preda.
Structurată în opt volume, uşor de folosit, Biblia cuprinde şi 400 de ilustraţii, 50 de hărţi ale locurilor sfinte, imagini cu mănăstiri din România. Aşadar, volumul al doilea, luni, 2 mai.
