Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La termenul din 8 august, "lotul CPEx" judecat de instanţa militară avea deja un membru mai puţin: Nicolae Giosan, ultimul preşedinte al Marii Adunări Naţionale, murise la 30 iulie. Procesele "foştilor" erau atent urmărite de opinia publică, ţinută la curent de mass-media. Presa şi publicul deopotrivă, funcţionând mai degrabă după preceptele societăţilor primitive, cereau răspicat "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". În atmosfera emoţională din primele luni de libertate nu mai impresionau nici boala, nici bătrâneţea, nici moartea chiar. Toate erau "amănunte" prea puţin relevante pentru "poporul" dornic să vadă că cineva plăteşte pentru privaţiunile îndurate în ultimii ani ai regimului comunist.
În 1990, "telejustiţia" ajunsă după 20 de ani pe culmi nebănuite rula primele episoade. Procurorii au întocmit rechiztoriul după voinţa "poporului", după metode care la o atentă analiză ar dovedi uimitoare similitudini cu cele practicate de A.I. Vîşinski în timpul marilor procese staliniste din anii '30 ai secolului trecut. Indignaţi, cetăţenii se întrebau cum de foştii membri ai CPEx şi-au descoperit peste noapte sumedenie de boli, aşa cum susţineau avocaţii. Nimeni nu voia să ţină cont că în boxa acuzaţilor se aflau în mare parte oameni trecuţi de prima tinereţe, suferind de boli cronice până atunci ţinute sub control de medicii Spitalului Elias.
Aşa se face că infarctul sever suferit de Nicolae Giosan în luna mai 1990 nu a convins instanţa că are de judecat un om a cărui viaţă era într-adevăr în pericol. La 10 iulie, Giosan a înaintat o cerere prin care cerea suspendarea procesului penal până când starea sănătăţii i-ar fi permis să participe la proces. Temeinicia cererii sale era confirmată de Aurelian Arusoaei, colonel-doctor, directorul Spitalului Penitenciar Jilava. Într-o Notă-raport trimisă judecătorilor, medicul militar confirma diagnosticul de infarct miocardic acut, anterior, întins şi alte afecţiuni ale inimii (pericardită epistenocardică, tulburări de ritm major, flutter atrial, extrasistole ventriculare, stare de şoc cardiogen). Nu se poate şti cum va evolua boala în condiţii de detenţie, opina specialistul. În termeni medicali, a spus că se impune un "pronostic rezervat".
La termenul din 21 iulie, procurorul de caz, colonel de justiţie Scărlătoiu Grigore a susţinut că raportul medicului-şef de la Jilava este neconcludent. Ca să fie convins că Nicolae Giosan nu simulează infarctul, a cerut investigaţii suplimentare. Judecătorii i-au dat lui câştig de cauză, şi nu avocatului Nicu Tiberiu, care a subliniat gravitatea situaţiei în care se află clientul său. Supunându-se cererii formulate de judecătorul Bogdan Graur, Institutul de Medicină Legală din Bucureşti l-a programat pe Nicolae Giosan pentru investigaţii suplimentare în ziua de 31 iulie 1990. Decesul, survenit la 30 iulie, a dovedit fără putinţă de tăgadă că Nicolae Giosan nu minţea şi nu simula. La 8 august, avocatul a solicitat restituirea bunurilor defunctului. Pentru că la instanţă nu ajunsese încă raportul necropsiei, judecătorii au stabilit că obiectele nu puteau fi încă restituite familiei.
Citește pe Antena3.ro
