x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Bucureştiul uitat. Biblioteca Ionel I.C. Brătianu stă să cadă.

Bucureştiul uitat. Biblioteca Ionel I.C. Brătianu stă să cadă.

de Daniela Ivan    |    07 Iun 2011   •   21:00
Bucureştiul uitat. Biblioteca Ionel I.C. Brătianu stă să cadă.

Putina lume stie ca in centrul Capitalei, chiar langa Biserica Amzei, se afla Asezamantul Ionel I.C. Bratianu. O cladire de patrimoniu construita intre anii 1908 si 1930, care ada­pos­tes­te o comoara necunoscuta, una dintre cele mai valoroase colectii romanesti de carti, stampe, harti si fonduri personale. Astazi, cladirea este crapata, nezugravita si da impresia ca este a nimanui, pentru ca nici o institutie a statului nu a alocat vreun leu pentru mentinerea imobilului in stare decenta. Doamne fereste de un cutremur major care ar putea face una cu pamantul atat cladirea mo­nu­ment-istoric, cat si colectiile rare ada­postite aici. Explicatia pentru sta­rea jalnica in care se afla imobilul ar putea consta in faptul ca acesta este revendicat in instanta de Acade­mia Romana, dar este in administra­rea Ministerului Culturii si a Primariei Generale a Municipiului Bucuresti.

Desi in anul 1948 cladirea a fost donata de familia lui Bratianu Aca­demiei Romane, din 1956 si pana in prezent este unul dintre sediile Biblio­tecii Nationale, adapostind colectiile sale cele mai pretioase. "Este o cladire de patrimoniu si trebuie reparata. Indiferent cui apartine, Ministerului Culturii si primariei, acestea trebuie sa se implice, sa aloce fonduri pentru renovarea imobilului", a declarat Ni­co­laie Noica, fost ministrul al Lu­cra­ri­lor Publice si Amenajarii Teri­to­riului.
Asezamantul din Piata Amzei a fost construit la dorinta lui Ionel I.C. Bratianu, care a dorit sa intemeieze o biblioteca, unde doritorii de carte sa-si poata cultiva pasiunea pentru studii si cercetare. Lucrarile au inceput in anul 1908, dupa indicatiile lui Bratianu, dar constructia nu a fost terminata pana la moartea sa. "In anul 1927, inainte de a muri, Bratianu era preocupat de faptul ca volumele, stranse cu atata pasiune de-a lungul anilor, ar putea pieri la Florica, sub amenintarea vremurilor, si a decis sa mute biblioteca la Bucuresti", a explicat Nicolaie Noica. Acesta a mai precizat ca la un an dupa moartea lui Ionel Bratianu, Elisa, sotia sa, nascuta Stirbey, fratii si surorile lui, prietenii si colaboratorii s-au adunat pentru a infiinta asezamantul si biblioteca ce-i poarta numele. Elisa Bratianu a pus la dispozitia acestei institutii ave­rea sa proprie – terenul de aproape 5.000 de metri patrati cu doua imobile aflat in Strada Biserica Amzei nr. 5-7, unde locuise impreuna cu Ion I.C. Bratianu. Vintila si Constantin Bratianu au daruit noii institutii cele aproximativ 6.000 de volume care se gaseau la Florica, volume care, prin testament, fusesera lasate lor.

"Cladirea a fost terminata in 1930. Sala de lectura, de un lux simplu si rafinat, avea o arhitectura armonioa­sa, fiind decorata cu o fresca din mo­zaic aurit si candelabre de Murano, care difuzau o lumina linistitoare. Me­­sele de lucru, din lemn masiv, erau largi si elegante, iar fotoliile in stil florentin reproduceau exact modelul fotoliului din biroul lui Ion I.C. Bra­tia­nu", a explicat Noica. Acesta a mai precizat ca sala de reviste a fost conceputa in stilul unei biserici bizanti­ne, cu o bolta impresionanta, mo­bi­li­e­rul din lemn fiind adaptat des­ti­na­ti­ei salii. In sala revistelor se aflau nu­­merele anului in curs, expuse astfel incat cititorul sa gaseasca singur si usor ceea ce cauta.

Ambianta s-a com­pletat printr-o gradina, deschisa in anul 1937, unde cititorul putea sa se retraga sa citeasca in liniste o carte. Gra­dina, una dintre cele mai vechi gra­dine din Bucresti, este opera Elisei Bratianu. In mijlocul gradinii, la ada­post de zgomotul strazii, era sala de lectura, totul fiind gandit sa cores­pun­da cerintelor unui lacas de cultu­ra. "In fata acestei situatii ma intreb, oare acesta e res­pec­tul pe care-l au in­sti­tutiile de cultura ale tarii si ur­ma­sii politici ai ma-re­lui om de stat Ionel I.C. Bra­tia­nu, cel caruia ii datoram existenta noastra ca stat unitar?", spune Noica.

Comoara ascunsa printre bube si mucegaiuri
Colectiile speciale gazduite de Asezamantul Bratianu numara astazi nu mai putin de 350.000 de documente: manuscrise, carti romanesti si straine vechi, documente de arhiva, carti rare si carti cu valoare bibliogra­fica, harti si alte materiale cartografice, precum si periodice romanesti din anii 1832-1950. Nucleul Colectiilor Speciale din Biblioteca Nationala a Romaniei este alcatuit din fondurile unor colectionari celebri: biblioteca Ion I.C. Bratianu, colectia de documente ale Muzeului Alexandre Saint-Georges, colectia de documente a Fundatiei Kogalniceanu, fondurile Scarlat Rosetti, fondurile Exarcu si Gheorghe Adamescu, fondurile ilustrului colectionar bibliolog si bibliofil Constantin Karadja.

Personalitatea lui Bratianu
Ion I.C. Bratianu s-a nascut in 1864, la Florica, mosia familiei Bratianu, fiind al treilea dintre cei opt copii ai lui Ion si ai Piei Bratianu. Si-a in­ce­put studiile la Colegiul "Sfantul Sa­va", plecand apoi, dupa moda timpului, la Paris, unde a frecventat cursurile Scolii Politehnice si a Scolii de poduri si sosele. Intors in tara in 1889, a fost numit inginer la caile ferate, iar in 1895 si-a inceput cariera politica, fiind ales deputat de Gorj. In timpul celor patru guver­nari Dimitrie Sturdza, Ion I.C. Bra­tia­nu a ocupat pe rand functia de ministru al Lucrarilor Publice, al Externelor, iar in perioada martie 1907-decembrie 1908, a fost ministru de Interne. In decembrie 1908 a fost numit presedinte al Consiliului de Ministri, devenind si pre­se­din­te al Partidului National Liberal, fondat de tatal sau. In timpul raz­boiului, a fost sfetnicul cel mai de seama al Regelui Ferdinand, in anii ce au urmat ocupand de sase ori functia de prim-ministru. Pe vremea cand se afla la conducerea Mi­nis­terului Lucrarilor Publice l-a cu­noscut pe Petre Antonescu, un arhitect deosebit de apreciat, care pro­iec­tase multe sedii de institutii, prin­tre care, in 1906, sediul Ministerului Lucrarilor Publice, unde se afla in prezent Primaria Capitalei.
Ion I.C. Bratianu a fost casatorit de doua ori. Cu prima sotie, Maria Mo­ruzi, are un fiu, istoricul Gheor­ghe Bratianu. In 1907 s-a casatorit cu sora lui Barbu Stirbey, Elisa. Aceasta era nepoata de domn si fusese casatorita timp de 16 ani cu liderul Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman, pe care l-a parasit pentru mult mai puternicul si influentul Ionel Bratianu. In afara de aceasta ironie, Maria Moruzi si Eli­sa Stirbey erau verisoare. Nu au avut copii.

×
Subiecte în articol: brătianu