Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Centenarul relatiilor diplomatice intre Romania si Elvetia se sarbatoreste anul acesta. Prima reactie poate fi: 'Foarte bine! La multi ani!'. Si gata. Dar un studiu mai atent al relatiilor dintre elvetieni si romani te transpune in epoci si in unele povesti pe care nici nu le poti banui.
'Primele contacte directe romano-elvetiene au fost stabilite de calatorii aventurieri, de misionarii catolici si protestanti, precum si de mercenari – se spune in albumul aniversar «Elvetienii in Romania», al carui autor Claudia Chinezu, doctor in Litere al Universitatii din Fribourg, Elvetia, a cautat multi ani prin multe arhive ale lumii. Cea mai veche atestare documentara a prezentei elvetienilor in tara noastra dateaza din secolul al XV-lea. Manuscrisul (...) reprezinta marturia a doi calugari despre domnia lui Vlad Tepes.' Un document foarte important pentru felul in care avea sa fie perceput domnitorul roman multe secole dupa aceea:
'Cei doi martori descriu cu multa imaginatie si exagerare torturile aplicate barbatilor, femeilor si copiilor de domnitorul Valahiei'. In secolul al XVI-lea, un alt elvetian joaca un rol cel putin interesant pentru istoria si destinul neamului romanesc. Se chema Johan von Muraltus, care, dupa ce, in calitatea sa de medic al curtii poloneze, a fost acuzat ca l-a otravit pe printul Stefan Bathory, alt Bathory, Sigismund, l-a adus la Curtea sa din Transilvania, ba, mai mult, a primit in exploatare minele de aur si argint din Transilvania. Ajunge apoi omul de incredere al lui Mihai Viteazul, care il trimite in Moldova sa negocieze unificarea cu celelalte tari romanesti!
In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, mai multi artisti elvetieni cauta inspiratie in teritoriile romanesti. Au fost si viteji care au luptat si chiar au murit pentru cauzele poporului roman. '(...) G.F. Bordier, din Geneva, a luptat in armata lui Tudor Vladimirescu impotriva turcilor si a murit pentru cauza romana pe campul de la Dragasani. Ceva mai tarziu, Eduard Girard, din Fribourg, a luptat in armata domnitorului Mihai Sturdza si a fost ridicat la rangul de colonel. Apoi a luat parte la Razboiul de Independenta a Romaniei si a luptat contra turcilor.'
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Elvetia trecea printr-o criza economica. Multi elvetieni au plecat spre toate colturile lumii, dar au fost multi care au venit aici, deoarece 'au perceput Romania ca pe o tara cu oportunitati excelente de afaceri, in special al comertului si al industriei. (…) Intr-o jumatate de veac, Romania a devenit «granarul Europei», moneda sa nationala era egala cu francul elvetian, iar resursele petroliere au inceput sa aduca importante venituri vistieriei. Avantajele economice ale oraselor romanesti au atras dintotdeauna interesul imigrantilor elvetieni'. Multi dintre nou-veniti au fost luati pe langa curtea domnitorilor romani si pe la curtile boieresti pentru a educa odraselele acestora, fiind foarte apreciati pentru talentul lor didactic. Unii au predat chiar la Colegiul Sfantu Sava din Bucuresti. Franz Josef Sulzer, profesorul fiilor lui Alexandru Ipsilanti, a fost si cel care a intocmit primul plan urbanistic al Bucurestilor.
'Pe vremea domniei lui George Bibescu (1842-1848), arhitectul Louis Keller, originar din Geneva, a fost angajat pentru a concepe reteaua de canalizare din Bucuresti.'
Louis Blanc, un arhitect celebru, 'a proiectat planurile si a condus lucrarile mai multor case private, cladiri de utilitate publica si palate impunatoare' (unele) aflate si astazi in patrimoniul national: Universitatea A.I. Cuza din Iasi, Ministerul Agriculturii sau Casa Take Ionescu din Bucuresti si altele.
Elvetienii au construit, au educat, au dezvoltat afaceri, au iubit si iubesc Romania. Albumul aniversar, aparut la Editura Noi Mediaprint, este o poveste reala, frumoasa, interesanta si completa a relatiilor romano-elvetiene.
Citește pe Antena3.ro
'Eminenta cenusie'
Un personaj straniu si puternic. 'Elvetianul Louis Basset (1846-1931) a fost considerat eminenta cenusie a regelui Carol I, omul sau de incredere, devenind indispensabil in materie de finante, la Palatul Regal. Deoarece a fost secretar al celor trei regi care s-au succedat la tronul Romaniei, se mai spunea despre Basset ca era «fidel ca un elvetian». «(...) Printul Carol l-a facut secretarul sau personal, administratorul domeniilor sale private si partener de joc la biliard.'
Basset avea legaturi puternice cu lojile masonice din Romania, fiind Mare Secretar al Marelui Orient al Romaniei. 'Dupa moartea regelui Carol I, succesorii acestuia l-au pastrat pe Basset la Palatul Regal, datorita influentei si relatiilor sale considerabile.'
Fotograful regal
Dupa cum am vazut, elvetienii erau foarte apreciati la Curtea regala, Carol I spunand despre ei ca sunt 'rasa perfecta'. Unul dintre fotografii Curtii Regale a fost Adolph Chevalier (1880-1962). 'A realizat o serie de imagini-document cu regele Ferdinand si cu regina Maria. (...) Colectia lui Chevalier cuprinde fotografii cu peisaje de pe Valea Bistritei, obiceiuri si activitati ale locuitorilor din aceasta zona, arhitectura rurala, costume traditionale si surprinde cu realism trasaturile fizice si psihice ale localnicilor.' In fotografie este regina Maria, surprinsa intr-unul dintre frumoasele sale costume populare, admirand florile, una dintre marile sale pasiuni.
