Cannes, mon amour, toujours

Plaje fine, foste palate şi o lumină glamouroasă. Cannes este locul unde strălucirea se dezlănţuie din plin in luna mai pe covorul roşu al Festivalului Internaţional de Film.

De vis - Un loc palpitant şi legendar

Plaje fine, foste palate şi o lumină glamouroasă. Cannes este locul unde strălucirea se dezlănţuie din plin in luna mai pe covorul roşu al Festivalului Internaţional de Film.

Febra Festivalului de la Cannes ne-a cuprins pe toţi incă din ţară, insă pe aeroportul din Nisa am aterizat, s-ar putea spune, chiar in mijlocul evenimentului.

La ieşirea din aeroport, oamenii - imbrăcaţi in tricouri şi şorturi, păreau turişti care se pregăteau de plecare. Insă cănd Roberto Cavalli, una dintre legendele vii ale modei, a trecut pe lăngă noi aproape neobservat, aceştia

l-au asaltat cu aparatele de fotografiat. Apoi, in maşină, şoferul: "Acum douăzeci de minute a intrat şi Beyonce in aeroport. Probabil că a plecat!".

GAZDA. De 60 de ani, Cannes-ul este gazda perfectă de dragul cinematografiei. Iar anul acesta, noi, romănii, de acolo, probabil şi cei de acasă, aveam emoţii. Cristian Mungiu se afla la Cannes şi concura cu filmul "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile"...

Aproape de intrarea in Cannes, drumul era blocat. Zeci de limuzine negre aşteptau cuminţi in trafic. Cine ştie ce staruri ascundeau in interior? Poate Brad Pitt? Mă rog... Nu se ştie pe cine duceau maşinile elegante, insă noi, cei din jur, tresăream la orice mişcare din interior. Şi invidiam rău de tot razele de soare ce pătrundeau prin geamurile fumurii. In aer plutea ceva minunat! Parcă visam cu ochii deschişi! Şi citeam romanul Festivalului de la Cannes.

"Ce minunat ar fi dacă ar reuşi să organizeze un festival de film in Franţa!", visa, in cuşeta sa din Orient Express, Philippe Erlanger, diplomat, mare istoric şi directorul Asociaţiei franceze de acţiune artistică. Tocmai se intorcea la Paris in 1938, de la Festivalul de film din Veneţia. Era din ce in ce mai convins că evenimentul artistic din Italia este dominat de nazişti şi de fascişti italieni. Inainte cu un an, in 1937, juriul de la Veneţia era aproape decis să inmăneze marele premiu filmului "La grande ilussion" de Jean Renoir, dar fiindcă Goebbels, ministrul Propagandei, l-a sunat pe Mussolini de la Berlin, premiul i-a fost decernat lui Carmine Gallone pentru un film de propagandă fascistă.

In 1938, iarăşi juriul prezidat de contele Volpi este impresionat de un film franţuzesc cu Jean Gabin, in regia lui Marcel Carne. Degeaba! Gobbels intervine din nou şi, contrar regulilor Festivalului de la Veneţia, se acordă premiul unui documentar dedicat lui Hitler. Trăind această a doua nedreptate, Philippe Erlanger vorbeşte cu Jean Zacharie. Greu

i-au convins pe toţi membrii guvernului, fiindcă mulţi se temeau de Hitler şi de Musolinni, să işi dea acordul pentru un festival de film care să concureze cu cel de la Veneţia.

DIAMANTE. Au inceput să caute un loc tocmai potrivit pentru un asemenea eveniment. Aveau de ales intre Vichy, Biarritz şi Cannes. Şi au decis că Perla Coastei de Azur - Cannesul, unde urma să se construiască foarte repede un adevărat palat pentru Festivalul de cinema, este destinaţia perfectă. Insă in aşteptarea spectaculoasei clădiri, evenimentul se va desfăşura in cazinoul oraşului, intre 1 şi 20 septembrie 1939.

Au fost trimise 2.000 de invitaţii in toată lumea. Din America au sosit in august, la bordul unui pachebot, Gary Cooper, Tyrone Power, Norma Shearer, Mae West.

Ducele şi Ducesa de Winsdor au venit cu 100 de valize, cu "Train Bleu". Smochinguri, rochii superbe de seară, cu diamante, se etalau pe străzile din Cannes. Fernandel a deschis spectacolul la Palme d’Or, care a culminat cu aplauze şi cu un foc de artificii. Din nefericire, o rafală de vănt dinspre mare a trimis scănteile direct pe invitaţi, care au părăsit terasa in mare grabă. Insă festivalul trebuia să-şi desfăşoare programul mai departe. La 1 septembrie se aştepta prezentarea filmului "Trăsura fantomă", dar in aceeaşi zi Hitler a invadat Polonia. Festivalul abia născut moare. Dar nu pentru mult timp! Pănă in 1946. Din 1951, festivalul este stabilit in perioada 3-20 aprilie. Mai tărziu, preferata devine luna mai.

La 24 mai, in 2007, Cannesul şi toată Coasta de Azur au fost cuprinse de frenezie. Terasele şi restaurantele din apropierea palatului sunt pline ochi. Pe holuri, in hotelurile Majestic, Martinez şi bineinţeles faimosul Carlton, fotografii şi jurnaliştii par că nu obosesc deloc. Păndesc vedete! "Brad Pitt şi Angelina Jolie au măncat aseară la Moulin de Mougin, un restaurant renumit din afara oraşului", imi şopteşte un prieten. Seara se anunţă două petreceri: una pe terasa celui mai elegant hotel de pe coastă - Eden Roc, şi una in incinta clubului Baoli, din Cannes. La Eden Roc sau Hotel du Cap (cum i se mai spune), care este situat deasupra mării, pe stănci, in localitatea Cap D’ Antibbes (undeva intre Cannes şi Nisa), chelnerii erau pregătiţi pentru o seară strălucitoare.

INVITAŢII. Petrecerea se desfăşura pe spectaculoasa terasă a hotelului. De acolo, priveliştea iţi tăia răsuflarea. De jur-imprejur doar marea liniştită şi piscina hotelului, care se termina brusc in stănci, lăsănd impresia că se scurge in mare. Invitaţii se lăsau aşteptaţi. Coborau misterios şi elegant din limuzinele negre, in costume sau sacouri albe şi rochii de seară. Colierele din diamante străluceau incredibil de frumos in lumina reflectoarelor montate la intrare şi in holul dintre restaurant şi terasă. Regizorul Martin Scorsese a sosit printre primii. Destul de scund, insoţit de un grup de şase persoane, care păreau foarte apropiate, s-a aşezat la masă cu o modestie remarcabilă. Pe fereastră puteam vedea paparazzi: se inghesuiau pe stăncile primejdioase din jurul hotelului. In scurt timp, şi noi deveniserăm un pic paranoici: ne uitam disperaţi in sala unde erau interzise aparatele de fotografiat, incercănd să descoperim pe feţele celor din restaurant trăsăturile celebrităţilor. Confundam oamenii care măncau liniştiţi ba cu Woody Allen, ba cu Anne Wintor, care nici măcar nu se aflau la Cannes. "V-am zis! Un pic paranoia." La scurt timp a apărut Andy Garcia, imbrăcat in costum alb, foarte şic, la braţ cu fiica sa. George Clooney, Brad Pitt şi Angelina Jolie erau deja pe terasă. Mai tărziu, la Baoli, altă petrecere, organizată de Dolce Gabbana. Invitaţii soseau tărziu şi erau rugaţi să poarte incă de la intrare ochelari de soare!

Zilele s-au scurs repede cu tot felul de petreceri indrăzneţe pe iahturi, pe plaje, in restaurante, fără să se vorbească măcar o dată de Cristian Mungiu. Lumea era innebunită să vadă mai mult staruri hollywoodiene. Asta pănă la Palm d’Or-ul regizorului nostru. Pentru că, din acel moment... intreg Cannes-ul s-a plecat in faţa lui.