Căpitane, destinaţia Corsica! O minune!

Barca a plecat din port dimineaţa, la şase. Un huruit puternic trezeşte brusc din somn. Apoi, arca a inceput să se legene. Spre Corsica… călătorie de neuitat.

Călătorie - Acolo unde in octombrie e vară

Â

Barca a plecat din port dimineaţa, la şase. Un huruit puternic trezeşte brusc din somn. Apoi, arca a inceput să se legene. Spre Corsica… călătorie de neuitat.

Â

Prea devreme ca să te dezmeticeşti. Prin hublou se văd Coasta de Azur şi o bucată de mare. Jean Luc nu-şi mai incape in piele de fericire. Traversează marea spre Corsica. Acolo unde vara ţine pănă la sfărşitul lui octombrie. E mulţumit. Ii lipseau marea de acolo, croazierele din copilărie in golfurile turcoaz, peştii divers coloraţi. Pregătise barca cu o zi inainte şi pornise la drum devreme. "Dimineaţa nu sunt deloc valuri. Marea este liniştită, pare un lac… Iar croaziera, o să vedeţi, va fi spectaculoasă. Balenele ne vor deschide drumul către Corsica!"

Â

ALTĂ LUME. Am crezut că foloseşte o metaforă, dar nu. Intr-adevăr, in drumul spre Corsica am fost "insoţiţi" de o grămadă de delfini şi de o balenă de 16 metri. Ni s-a arătat aşa, dintr-odată, că nici n-am apucat să o fotografiem. De un albastru cenuşiu, a apărut la suprafaţă, in dreapta bărcii. Jean Luc a oprit motoarele, ca să nu o sperie. A stat căteva secunde şi s-a scufundat, lăsănd un vărtej de apă in urma ei. In curănd aveam să ne convingem că "minunat" e sinonim cu acest ţinut. Altă lume.

In Portul Calvi, o mulţime de vapoare cu pănze, ca-n filmele cu piraţi, pavilioane cu cap de mort. Oamenii lejer imbrăcaţi, cu eşarfe colorate pe cap. Totul de-o boemă parcă regizată. Alte locuri interesante in Corsica? Porto Vecchio, ascuns intre coline verzi. Ici-colo, vezi vile mici vopsite in culori calde, care aduc cu cele de pe coasta Sardiniei. Şi Ajaccio, capitala Corsicii, unde s-a născut şi a crescut Napoleon. Faimoasa casă părintească a marelui Bonaparte se află foarte aproape de cheiul principal şi a devenit muzeu. Cu patru etaje, impărţită pe vremuri in mai multe apartamente, iţi oferea un tur prin incăperile inalte, cu mobilier destul de modest din secolul al XVIII-lea, in care au copilărit Napoleon, fraţii şi surorile lui.

"Corsica, ţara lui Napoleon!" Aşa i se face reclamă pe site-urile turistice. Doar atăt? Sunt natura, aventura… Motoarele ii sperie peştii şi balenele, oamenii sunt prea gălăgioşi şi ii pozează vulturii. De fapt, este o minune ce nu se vrea descoperită.

Â

Brioşe şi corsicani

In drum spre Bonifaccio, cel mai spectaculos port din Corsica. Jean Luc işi spune părerea: "Cel mai bine ar fi să alimentăm iahtul cu benzină in porturi, să cumpărăm măncare şi să acostăm in golfuri". Zis şi făcut. Am străbătut coasta vreo trei sau patru zile şi ne-am oprit din golf in golf. Pustiu zeci de kilometri. Doar stăncile ce se ridicau din mare: măreţe, roşcate, păzite de vulturi imenşi. Din cănd in cănd, iepuri, căprioare, măgari sălbatici. Apoi, in sfărşit, un sat. "Corsicanii sunt cam ciudaţi, uneori chiar răutăcioşi. O să-i evităm căt putem", ne avertizază Jean Luc. Satul e ascuns, ca o cetate. L-am intrebat pe căpitan cum se aprovizionează oamenii de aici, dacă au curent, că par izolaţi. "Cea mai in vărstă persoană de aici este o femeie. Anul trecut a implinit 90 de ani şi, bineinţeles că a fost sărbătorită de tot satul. Pe vremuri, erau doar patru case. Acum sunt 40 şi trăiesc ca o familie. Ei şi le-au ridicat, singuri, şi trăiesc din pescuit. O dată pe săptămănă cheamă taxiul din Bonifaccio şi merg să-şi facă cumpărăturile. Dar nu au nevoie de prea multe, pentru că işi cultivă in grădină legume, mănăncă peşte proaspăt. Şi-au deschis şi un restaurant, insă nu prea sunt comercianţi buni. Sunt fericiţi aici şi nu prea au nevoie de bani." După ce ne-a făcut un mic istoric al localnicilor, Jean Luc s-a oferit să ne facă totuşi rost de o masă la restaurantul din sat. Prea frumos pe mare ca să coborăm! Căci, apropo, cu căt petreci mai mult timp pe apă, devii dependent şi nu-ţi mai vine să cobori pe uscat. Nu ne-am dus să măncăm. A doua zi, localnicii au trimis prin Jean Luc brioşe preparate de ei. "Pentru micul-dejun", i-au zis ei. Şi au adăugat: "Sunt biologice!". Corsicanii, izolaţi? Da. Dar nu rupţi de lume. Ciudaţi? Poate… Şi ospitalieri.

Ne continuăm drumul spre Bonifaccio. Care nu se vedea nicăieri.

La un moment dat, apare un zid de stănci, ieşit din mare. Era zidul cetăţii - căci Bonifaccio este port-fortăreaţă. Cu străzi inguste, ce urcă la ruinele cetăţii construite in perioada Evului Mediu, case vechi din piatră cu mimoze la ferestre. Turiştii adoră acest loc, pentru că este romantic. La tot pasul, pe drumurile şerpuite sunt restaurante mici, italieneşti, cu vedere spre mare…