La 10 mai a avut loc ultima şedinţă de guvern înainte de alegeri. Trei puncte principale îşi făcuseră loc pe ordinea de zi, cu toatele despre probleme economice. Primul - "raportul de activitate" al executivului până la acea dată şi "planurile de viitor", adică măsurile concrete de adoptat pentru trecerea de la economia socialistă la cea capitalistă. Al doilea - situaţia din minerit. Şi în fine, al treilea, despre starea industriei uşoare.
Să ne lăudăm sau să nu ne lăudam înainte de alegeri, a fost întrebarea pe buzele participanţilor la şedinţa de guvern. Să nu ne lăudăm, a spus premierul Roman, pentru că "vom fi acuzaţi de propagandă" fesenistă chiar înainte de alegeri. Totuşi, poporul trebuie să ştie că guvernul chiar lucrează, a contraargumentat Victor Atanasie Stănculescu, ministrul Economiei. De partea premierului a fost vicele Ioan Aurel Stoica. "Să nu ne dovedim slabi de înger şi să cedăm ispitei de a considera că merităm laude", spunea el, convins că oamenii îi vor aprecia oricum. Până la urmă s-a decis ca raportul guvernului să nu fie dat publicităţii, dar să fie trimis liderilor politici, sindicatelor, ministerelor şi întreprinderilor mari.
În minerit, situaţia nu era roz deloc, a informat Nicolae Dicu, ministrul de resort. Oamenii au profitat, dar nu s-au ţinut de cuvânt, a explicat el mai departe. Adică, liderii sindicali au cerut mărirea salariilor, dar odată ajunşi acasă, au redus normele de lucru. Dedulciţi la greve, minerii au ajuns să protesteze pentru orice: atunci când primeau bani doar în funcţie de realizări sau când se încerca redirecţionarea lor spre minele cu personal insuficient. Rezultatul, a conchis Dicu, era scăderea dramatică a producţiei de cărbune. Să se găsească soluţii în acord cu sindicatele, a solicitat primul-ministru Roman.
Producătorii de piei de porc nu mai vor să vândă pieile decât pe valută, s-a plâns şi Constantin Popescu, ministrul Industriei Uşoare. Erau necesare 500 de tone anual, a explicat acesta, ca să acopere necesarul de materii prime pentru industria uşoară, dar producătorii spun că le trebuie valută pentru retehnologizare. Concret, ca să cumpere din străinătate o instalaţie de argăsit, care costă un milion de dolari.
Citește pe Antena3.ro