Carol al II-lea si Zizi / Lovitura pentru Casa Regala

Cununia religioasa a lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino, tinuta pe ascuns la Odessa, a revoltat-o pe Regina Maria, care si-a catalogat fiul drept "un natang indragostit".

Exista in istoria fiecarei mari iubiri o mitologie. Ea se naste, creste si devine amintire pentru a da intamplarii fondatoare caracterul unei predestinari. Asa a fost si in cazul iubirii dintre Regele Carol al II-lea si Zizi Lambrino. O poveste de amor cu miros de levantica.

(...) Probabil ca Biserica rusa conserva cel mai bine bogatia in aur si purpura a lacasurilor, ca si fastul imparatesc al ritualurilor bizantine. Biserica Pokrovska li se infatisa fugarilor demna de o ceremonie regala. In apropierea altarului, Carol si Zizi facura cunostinta cu martorii invitati de preotul Saranski, cel contactat in prealabil de Serdici. Erau de-acum, incluzandu-l si pe Serdici, trei ofiteri, doi fiind fiii preotului si, surpriza extrem de agreabila, Printesa Kropotkin.

PREGATIRI. Mireasa a fost insotita intr-o camera alaturata, unde isi puse la punct tinuta inainte de a pasi alaturi de Carol in fata altarului. In ciuda faptului ca aceasta ceremonie se facea in lipsa rudelor sale si a membrilor Casei Regale, Zizi, dupa propria marturie, nu putea uita ca pasul in doi era alaturi de viitorul rege al Romaniei, iar visul ei de a fi viitoarea regina devenea posibil. Cand preotul le puse pe cap pretioasele coroane de aur batute cu nestemate, Ioana Lambrino trecea de fapt si de drept din statutul de cetatean in cel de printesa.

CEREMONIA. Jurara pe Biblia in caractere cirilice. Carol, in tinuta de gala, urma ritualul impus de preotul rus cu cea mai mare atentie, iar cand isi saruta mireasa, el ii declara ca e cel mai fericit om din lume si ca vor fi impreuna pana la moarte! Sampania pe care o gustara, frumosul buchet de trandafiri rosii, felicitarile martorilor, inclusiv ale reprezentantului la ceremonie al consulului Romaniei la Odessa, Sebastian Greceanu, intregira solemnitatea. Dupa legea ruseasca inca in vigoare la Odessa, casatoria religioasa era singura care oficializa intemeierea familiei. Revolutia bolsevica ce se apropia vertiginos si de Odessa va exclude Biserica din realitatea pagana pe care o instaura! Romania, urmand moda laicizarii vietii de stat impusa de Revolutia Franceza, solicita pentru consacrarea de drept a familiei casatoria civila. Tocmai pentru a preveni interpretari abuzive ale autoritatilor romane, printul incunostiinta Consulatul de intentia sa.

CHESTIUNI TEHNICE. Consulul se deroba discret de la invitatie si prefera sa ramana in expectativa. Nu era greu sa banuiasca scandalul care il va produce la Iasi, acolo unde continua sa se afle capitala de refugiu a tarii, casatoria oficiata la Odessa! Asa cum am transcris deja din scrisoarea comisarului guvernului roman pentru Ucraina adresata lui Marghiloman, Consulatul s-a abtinut sa se implice oficial "la indeplinirea formelor exterioare ale casatoriei". A fost un act de prudenta care lasa deschisa calea unui atac in Justitia din tara. Din aceeasi scrisoare sa mai retinem observatia ca "forme speciale cu privire la casatoria civila cu publicatiuni etc., dupa informatiunile ce le-am luat, nu exista in Rusia. Raspunderea toata cade numai asupra preotului care savarseste casatoria religioasa".

ANUNTATA. "Publicatiunile" despre care se vorbeste erau anunturile prealabile casatoriei prin care persoane avizate puteau contesta consacrarea unei legaturi matrimoniale. Interesant de spus e ca si astazi sunt tari, cum e Marea Britanie, unde cel care oficiaza casatoria religioasa se adreseaza celor prezenti cu formula: "Cine are ceva de spus impotriva acestei casatorii sa spuna acum, daca nu sa taca in vecii vecilor!". In Biserica Pokrovska, martorii au aprobat aceasta legatura facuta prin intermediul preotului rus in fata lui Dumnezeu. Cum si-n ruseste raspunsul afirmativ e ca la noi, nimeni n-a contestat vreo diferenta lingvistica. Chiar daca nu se vor gasi temeiuri juridice pentru a anula casatoria, ele vor fi inventate, pentru ca Justitia sa slujeasca politica!

La Odessa fericire, la IaSi consternare. In memoriile sale din timpul razboiului, cand Regina Maria ajunge cu povestea vietii sale la inceputul lui septembrie 1918, consemneaza: "Am ajuns aici la o clipa cat se poate de dureroasa din viata noastra... pana mea ezita s-o transcrie... O lovitura aproape de neindurat a cazut asupra noastra in ziua de 2/15 septembrie. A fost in sanul familiei noastre o tragedie care ne-a izbit naprasnic; o lovitura uluitoare care nu fusese cu nimic pregatita. Intamplarea e cu atat mai dureroasa, incat n-am curajul s-o spun aici, poate ca n-o voi spune niciodata, desi a fost scrisa ceas cu ceas in nemestugitul meu jurnal".

CONSTERNARE ACASA. I.G. Duca, cel care fusese cel mai tanar ministru in guvernul liberal chemat de Regele Carol inaintea inceperii razboiului, nota in exceptionalele sale memorii: "In toamna anului 1918 s-a mai intamplat un eveniment dureros, nu atat pentru guvernul pe atunci raspunzator de destinele Romaniei (guvernul filo-german condus de Al. Marghiloman - n.n.), cat pentru noi toti si pentru principiul monarhiei in sine. (...) Principele fugise cu d-ra Zizi Lambrino si, ca sa treaca Nistrul, se pusese sub protectia ofiterilor austrieci, luase chiar masa cu ei, iar la Odessa se cununase ziua in amiaza mare in tinuta de gala, cu colanul Ordinul Carol la gat, sub ochii binevoitori si ironici ai autoritatilor inamice, incantate ca dinastia care le-a declarat razboi primeste o astfel de lovitura".

INSTIINTAREA PARINTILOR. A doua zi dupa casatorie, Consulatul roman cifreaza telegrama printului adresata parintilor prin care le aducea la cunostinta pasul facut. El ii intreba daca are usa deschisa pentru a reveni in tara sau ia calea pribegiei spre frontul apusean, fiindca nu mai poate sa rabde starea de apasare si umilinta in care se zbate poporul refugiat in Moldova de pe urma pacii rusinoase de la Bucuresti.

Mai tarziu, aceste randuri vor fi folosite de unii ca o declaratie de renuntare la tron. Telegraful instalat in sediul Consulatului roman continua sa bata cu o frecventa neobisnuita si in zilele urmatoare. In depesa consulului general Greceanu, absent de la ceremonie, adresata lui Marghiloman, se precizeaza: "In acest oficiu (Consulatul - n.n.) nu exista propriu-zis un dosar privitor la ziua casatoriei, ci numai telegrama alaturata trimisa in original Majestatii Sale Regelui, (...) minuta telegramei mele cifrate din 31 august de pe care o copie a fost predata conform cererii Comandamentului austro-ungar".

DETALII DESPRE CASATORIE. Depesa e interesanta insa si sub raport juridic. Consulul face detalieri despre valabilitatea acestei casatorii. El evoca principiul de drept "locus regit actum", cu alte cuvinte legea locului unde se petrece evenimentul trebuie recunoscuta ca singura valabila, asa cum si mentioneaza articolul 152 din Codul Civil romanesc in vigoare la acea data. De aceea, continua Sebastian Greceanu, n-a fost nevoie ca actul de casatorie eliberat de autoritatea bisericeasca din Odessa sa fie inregistrat la Consulat, ci doar prezentat in tara pentru a se lua cunostinta de noua stare civila a mirilor. "In ce se atinge insa de fondul actului", observa Greceanu, "el cuprinde pare-mi-se unele erori: asa bunaoara in ce priveste varsta domnisoarei Lambrino. Intr-adevar, dupa cate cred a sti, domnisoara Lambrino, pe care nu am onoarea a o cunoaste personal, dar cu care sunt de departe putin inrudit, caci unchiul domniei sale, generalul Lambrino, e casatorit cu o vara primara a mea, nu are 22 de ani, cum se zice in act, ci paremi-se 26, daca nu mai mult. Aceasta eroare nu poate atrage anularea actului, dar dovedeste in tot cazul ca el a fost facut in toata pripa si fara ca preotul sa fi cerut actele de nastere ale celor casatoriti, dupa cum ar fi trebuit". Si in sfarsit, pentru a destrama iluziile ca actul casatoriei ar putea fi anulat, reprezentantul roman precizeaza: "Instanta competenta in Rusia pentru atacarea unui act de casatorie este Consistoriul Duhovnicesc, care insa nu admite anularea unui asemenea act, decat foarte anevoios si dupa indelungata procedura, numai in cazuri de bigamie dovedita sau de inrudire intr-un grad nepermis intre cei casatoriti, ceea ce atrage dupa sine si pedepsirea preotului ce a incheiat actul". Riscul nesocotirii legii revenea, deci, autoritatilor judiciare romane.

VERDICTUL REGINEI: UN NATANG INDRAGOSTIT. Reintoarcerea in tara a proaspetei perechi se petrece in toiul conciliabulelor guvernamentale privind sanctiunea ce trebuie aplicata mirelui pentru actul de dezertare de sub drapel. In sfarsit, citim in insemnarea din 9 septembrie, pe stil vechi, din jurnalul lui Carol: "Murgoci a venit din partea parintilor mei cu o solutie. Eu urma sa fiu pedepsit cu inchisoare si, in tot acest timp (i se adreseaza el lui Zizi - n.n.), tu vei fi, bineinteles, despartita de mine si vei putea merge unde vrei. Dupa perioada de penitenta, vom avea dreptul de-a ne aranja viata asa cum credem dori. Propunerea, desi foarte dura, este intr-adevar ceea ce poate fi mai suportabil din partea noastra, ea ne lasa, cel putin, viitorul. I-am scris in acest sens Mamei, rugand-o sa-mi dea anumite garantii cu privire la aceste puncte: 1) in timpul executarii pedepsei mele, nu se vor atinge de scumpa mea sotie, nimeni nu o va sicana, iar ea sa ramana in tara; 2) in ziua incheierii pedepsei, sa pot s-o revad si s-o regasesc; 3) ca apoi, pana la pacea generala, noi sa ne putem aranja viata cum ne va placea si sa putem sa ne revedem, ca inainte; 4) ca situatia lui Zizi sa fie aranjata inaintea plecarii mele".

REPROSURILE MAMEI. Raspunsul, asteptat cu febrilitate, dupa cum ne arata jurnalul, avea sa intarzie pret de 10 zile, fara a diminua insa prin aceasta supararea Augustei mame. Iata reprosurile pe care i le face mai degraba cu indreptatirea reginei decat a mamei: "Dai impresia ca vrei sa faci pe acuzatorul, uitand cu totul ca tu te porti rau, nu eu. (...) Te-ai purtat in toate imprejurarile mai prejos de tine insuti, de rangul tau, de educatia ta; ai coborat din ce in ce, pana la a te da pe mana unor oameni lipsiti de orice fel de cod al onoarei si care te-au facut sa decazi la nivelul lor. (...) Ai rupt orice legatura cu tot ce-ti era scump si sacru. Ti-ai renegat tara, surorile si fratele, traditiile si datoria, intr-o vreme cand, mai mult decat oricand in istorie, Romania avea nevoie de conducatori. Ai vorbit de moralitate, de regenerare, de dorinta de a conduce spre lumina un popor cufundat in intuneric, ti-ai judecat tatal, i-ai criticat pe toti cei care, la urma-urmei, incearca sa faca ceva (chiar daca imperfect) pentru tara lor, tocmai tu, care trebuie sa le fii exemplu, sa le intruchipezi sperantele, ti-ai parasit postul, la ceasul cand tara indura cea mai grea umilinta, cand parintii tai luptau, pas cu pas, impotriva unor greutati zdrobitoare, ca sa fugi cu o femeie! (...) Te-au stricat pana in maduva oaselor toti prietenii astia grozavi, de care esti atat de mandru - tu, pe care speram sa te vad in fruntea tarii, ca s-o scoti la lumina.

O! Macar de-ai putea sa te vezi cum te vad altii - un natang indragostit, care a pierdut orice simt al onoarei si al datoriei!".

OCHII CARE NU SE VAD... In 1937, in plina restauratie, cand reia jurnalul sau de insemnari, dupa o lunga intrerupere, Carol, Regele Carol al II-lea de-acum, marturiseste ca a avut o experienta trista din cauza caietelor pe care-si asternuse gandurile: "Ele mi-au fost luate cred, poate sunt la Pasarica. In tot cazul, erau insemnari de tinerete, poate interesante ca suflet, dar nu cred de prea mare valoare ca fapte. De altfel, ce participam eu atuncea la marile fapte? Putin. Le vedeam ca spectator, nu ca astazi, ca in chipul actorului principal. (...) Aceste randuri ce se vor gasi aici nu sunt pledoarii pro domo, nu sunt, n-au scopul, nici intentiunea de a fi o justificare a viitorului, ci o nuda expunere, pe scurt, a faptelor, a gandurilor, a intentiunilor mele. (...) Dumnezeu stie cand, cineva le va gasi, le va citi si poate le va comenta favorabil sau dimpotriva, dupa cum va crede de cuviinta si dupa cum viitorul va judeca faptele de azi".

Din fericire, gratie stradaniei profesorului Marcel-Dumitru Ciuca, aceste Insemnari zilnice, insotite de un bogat aparat critic, sunt la indemana noastra. Distanta de la care judeca el "insemnarile" din tinerete nu i-a adus un plus de spirit critic in ceea ce-l priveste, el descopera cusururi doar Reginei-Mama pentru memoriile publicate "caci, sau a zis lucruri care, chiar adevarate fiind, nu trebuiau zise astazi, sau a zis lucruri care tocmai faceau interesul evenimentelor prin care a trecut si la care a luat parte. Din nenorocire, prea des a cazut in prima greseala, a lipsit adesea absolut de tact (sic!) si e de multe ori nedreapta sau vede lucrurile in lumina falsa". Revenind la insemnarile din tinerete ale lui Carol, jurnalul e mai degraba o foaie de temperatura sentimentala.

PRINCIPE IN AREST. "Arestul" vlastarului regal era Manastirea Horaita, un loc, cum recunoaste si Carol, rupt, parca, din rai: "Horaita este un incantator coltisor, in fundul uneia dintre incantatoarele vai de munte. Loc incantator si inverzit, inconjurat de brazi si fagi. Loc al odihnei depline, unde ai dori sa traiesti in doi, mana in mana, inima langa inima. Si noi am fi putut trai aici foarte fericiti, te asigur, mica mea iubita, Zizi".

Daca ar fi sa dam crezare jurnalului sau, locul penitentei e pe cat de minunat, pe atat de chinuitor pentru singuratatea la care a fost condamnat. Revine abundent retorica sentimentala pe care o intalniseram deja in imprejurarile reintoarcerii in tara de la stagiul militar efectuat la Potsdam. Atunci motivul disperarii era cuibul gol din care fusese evacuata Pasarica.

VAICARELI. Insemnarile sale zilnice se caracterizeaza prin monotonie: ah-uri si oh-uri in desueta traditie a poeziei vacaresciene, de comentarii fugare privind reluarea viguroasa a ofensivei franceze din sudul Dunarii, de intalniri cu mesageri trimisi de Casa Regala. Chiar si regina, usurata probabil de mersul razboiului, dar revenind la sentimente materne, il viziteaza pe cel condamnat. Ar fi, probabil, riscant totusi sa crezi in suferintele tanarului Werther. "Temperament senzual", incearca sa-l desluseasca Pamfil Seicaru, "Printul Carol isi exalta dorinta in masura in care partenera dialogului erotic se mentinea in plan sentimental. Fara sa fi precizat, prin retinuta ei purtare, conditiona trecerea Rubiconului de actul legal al casatoriei".

NU RATATI!

Cititi continuarea pasionantei povesti de iubire, in numarul nostru de sambata viitoare.