Ca sa destind atmosfera, observ ca nu a desfacut nici acum bradul de Craciun, impodobit un pic copilareste, cu personaje din desene animate si din lumea povestilor. "Mi-e jena sa va spun, mi se confeseaza usor aplecata spre urechea mea ca sa n-o auda Alexandru, ocupat sa prinda un cadru bun in fotografie. Dar nu am avut timp sa-l strang. Acum asa ramane. Nici ca-l mai dau jos." Povestim despre casa. Stil frantuzesc si ca imobil si ca decoratiuni interioare. Clarifica - nu este meritul ei pentru aspect. "Nu imi asum lucruri pe care nu le-am facut, nu. Casa asa am gasit-o. Cel de-al doilea sot al meu, Joseph, a cumparat-o inainte ca eu sa vin sa stau aici." Sufrageria in care ne aflam este o camera spatioasa si luminoasa, decorata in culori vii si calde si modele inflorate. Pe jos, covoare romanesti. Camera destinata intalnirilor sau sala de biliard are insa un aer greu. Tavanul este dublat de lemn greu, brun roscat inchis, de care atarna candelabre din cristal. Pe pereti tablouri de pictori englezi, flori, nuduri sau un cap de tigru. Doar pe hol o reproducere a Castelului Bran, pe care Lia Roberts a cumparat-o din Bucuresti. Imi spune ca joaca biliard din cand in cand, cu musafiri. La casino nu a jucat insa niciodata in 25 de ani de cand e in Las Vegas. "Nu m-a atras", explica sec. Draperii groase ingreuneaza patrunderea luminii in camera si accentueaza trasaturile lemnului masiv. Intr-un colt zaresc steaguri: al Statelor Unite, al Romaniei si al Nevadei. Plus unul mic de carton al Uniunii Europene. Este biroul pe care Lia Roberts tine fotografiile de la nunta fiului sau, fotografia sa cu presedintele George Bush, una si cu Bush tatal, diplome, medalia Serviciul Credincios in grad de mare cavaler acordata de Ion Iliescu pentru contributia la primirea Romaniei in NATO etc. Mi le arata mandra pe toate si se opreste in mod special la una, nu a ei insa. "Hartia aceasta... Tatal meu a fost profesor universitar. Iar pentru ca eu am plecat in SUA, subliniez - legal, el nu a mai fost facut profesor plin, a murit conferentiar. Dupa moartea lui am reparat aceasta nedreptate, a primit titlul de profesor honoris hausa post mortem. Din 2002, doi studenti primesc anual 500 de dolari, o bursa care poarta numele tatalui meu: Dumitru Sandu", povestes te vizibil emotionata.
Vin de Murfatlar
si oua umplute
Se mandreste ca bucataria
nu este ca a americanilor in
mijlocul casei, ci separata,
dar recunoaste ca nu are timp
sa gateasca. Stie insa rostul
tuturor sertarelor, semn ca e
un obisnuit al locului, totusi.
O cheama telefonic pe
mama sa, care locuieste in
casa de oaspeti, impreuna cu
doua pisici. Doamna Elena
este opusul fiicei sale. Emana
un aer linistit, bland, mai
putin dimanic si bataios. Iese
rar din casa pentru ca nu
sofeaza, iar acum este extrem
de bucuroasa sa stea de vorba
cu romani, cu un aer cald si
subiecte de la operatia pisicii
pana la ultimele stiri din
tara. Imi povesteste ca in copila
rie, Aurelia era "capitanul
" colegilor de joaca. "Ii
placea sa aiba multi copii in
jur. Ii aduna, ii aduna si cand
nu-i mai convenea, ii gonea
acasa. Peste zece minute iar
ii aduna. Ea era capitanul."
"Spune, mama, spune tot
adevarul! Spune-i ca am fost
rea si neascultatoare. Nu am
ascultat nici de tine, nici de
tata, nici de barbatii mei. D-aia
am ajuns unde am ajuns!", o
intrerupe fiica razand galagios, in timp ce se ingrijeste
de ultimele detalii pentru mitingul
cu sotia guvernatorului
si celelalte femei de la conducerea
republicanilor din
Nevada. A pregatit roluri cu
sunca, icre negre, fel de fel
de branzeturi si - piesa de
rezistenta - oua umplute facute de mama. Apoi piscoturi
de la o cofetarie celebra din
Bucuresti (aproape de locuinta pe care o are pe calea
Victoriei, un apartament luat
inca din iulie 1999) pe care le
cumpara, le usuca, apoi le inveleste in servetele si le serves
te la diverse ocazii. Langa
ele trei tipuri de vin toate de
la Murfatlar. Se mandreste
ca a facut din guvernatorul
Kenny Guinn un pasionat al
vinurilor romanesti, fapt pe
care sotia acestuia, Dema, il
confirma ceva mai tarziu.
Sotia guvernatorului tine sa
ma convinga de cat de mult
va regreta plecarea Liei Roberts.
"Sunt egoista. As vrea
s-o am aici. As uri s-o pierd,
dar daca va fi sa fie aleasa
ati castigat un presedinte
care ia decizii din inima, pentru
oameni."
Alaturi de prima doamna
a Nevadei isi fac pe rand aparitia si liderul femeilor republicane
si alte doamne din
stat. Au ca tema cum sa le
impulsioneze pe femeile republicane
sa se implice mai
mult in politica. Pe post de
stimulent, un tort imens decorat
cu steagul Americii.
"Cand devin presedinte,
nu daca!"
Monte Carlo data sambata
seara de "Lincolnâs Day" ne
da ocazia sa o surprindem pe
Roberts in mijlocul republicanilor.
Trebuie sa recunosc
ca am venit la mine cu stereotipul
relatiilor politice din Roma
nia si am raportat-o pe Roberts
la functia de presedinte
de filiala de partid in Romania.
Gresit. Americanii sunt uniti,
expansivi, generosi in laude.
Era si greu cu ea de fata sa i
se aduca critici sau jigniri.
Multi stiu ca va candida, inca
de anul trecut, unii chiar ca
va fi direct presedintele Romaniei. Altii afla pe loc. "Wow!
Tu vorbesti serios? E fabulos!
Ma bucur pentru tine. Vei fi un
foarte bun lider. Vin sa iti fac
campanie la Bucuresti", exclama
fostul guvernator al Nevadei,
Bob List. Actualul ocupant
al functiei, Kenny Guinn,
stia. Spune ca Lia i-a "educat"
pe toti in privinta realitatilor
din Romania, dar ca a evitat
sa-i dea sfaturi. "I-am spus
doar sa aiba grija ce echipa isi
alege. In rest, este un om care
munceste mult si a facut
treaba buna aici."
Declaratiile serii apartin congresmanului
Jim Gibbson si
uneia dintre judecatoarele de
la Curtea Nevada: "Mi-as pune
viata in mainile ei. I-am pus
deja in maini partidul nostru.
Este cel mai putin egoist om
pe care il stiu", exclama Gibbson,
in timp ce Barbara ma
asigura ca, "daca ar puta fi
imbuteliata, Lia Roberts ar fi
buna de vandut". "Poti duce
cuvantul ei la banca, atat
este de sigur", spune ea.
Invitatii roiesc in jurul vestii
primite, promit sa faca afaceri
in Romania, iar Lia Roberts
confirma decizia de a candida.
"Problema nu e daca devin
presedinte, ci cand".
"Politicienii romani sunt ipocriti"
Cometam realitatile din tara. Critica si ea coruptia.
Ma cerceteaza cu spranceana ridicata cand aude
ca votul uninominal a fost respins de catre comisia
electorala. "Sunt ipocriti", afirma cu fermitatea cu
care isi spune in mod obisnuit parerile. "Ei nu
reprezinta astfel pe nimeni. Reprezinta interese,
dar nu reprezinta pe nimeni. Un district, nu oameni.
De aia e ce e in Romania, pentru ca populatia nu
are nimic de spus."
Ma surprinde faptul ca aici in Nevada nu a mai candidat
la nici o functie in afara celor din interiorul
partidului. Nu pentru Senat, nu pentru Congres.
Pentru Presedintie nu poate pentru ca nu este
nascuta in America. "Nu m-a interesat", raspunde.
Recunoaste insa ca a vrut sa fie ambasadorul
Statelor Unite in Romania. "S-a petrecut un lucru
fara precedent. Ambii senatori ai acestui stat, unul
republican si unul democrat, si-au pus semnatura
pe hartia in care ma recomandau pentru acest
post." O intreb daca a ales republicanii pentru ca
sotul era republican. "Nu. Dar va intreb ceva si stiu
deja ce o sa-mi raspundeti. Dumneavoastra cine
preferati sa decida ce faceti cu banii dvs.? Dvs.
sau statul? E, de aceea am ales Partidul Republican.
Democratii iau taxe de la noi ca sa dea la cei
care nu fac nimic."
CONTINUARE: A obtinut visul american si acum vrea acasa