Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La început de viaţă democratică, în februarie 1990, făceau vâlvă dezvăluirile de presă ce aveau ca subiect luxul nemaipomenit în care se lăfăiseră Elena şi Nicolae Ceauşescu. Aproape zilnic, românii aflau detalii ale vieţii cotidiene ale foştilor conducători: feluri de mâncare pe care ei şi le permiteau la câţiva ani o dată sau niciodată încercate, garderobe ticsite cu ţesături fine, blănuri bogate, stofe rare, croieli unicat, mobilier îngreunat de decoraţiuni opulente, băi suflate cu aur, cristaluri, marmură de preţ.
Presa avea acces la obiective până atunci ferecate sub lacăte grele şi îi prezenta publicului o adevărată gestiune a megalomaniei. În cazinoul din Sinaia, pentru prima dată după unsprezece ani cititorul putea în sfârşit pătrunde, pe urmele reporterului. "Împrumutate" fără vreo procedură legală, luate în custodie printr-un simplu borderou, se găseau aici opere plastice de valoare mare sau chiar ... de valoare neestimată: "Tigru în luptă cu şerpi" din bronz (valoare 30.000 lei), "Leu mugind", (valoare 3.000 lei), faţă de masă (valoare 14.000 lei).
Fostul cazinou fusese dotat corespunzător pentru a fi utilizat drept casă de protocol, dar şi pentru şedinţe şi întruniri oficiale. În clădire era amenajată o sală de spectacole de 450 de locuri, dominată de pe scenă de fotolii enorme cu capitonaj deschis, mese cu jardiniere la prezidiu, cabine cu mobilier de mahon pentru eventualii artişti invitaţi, cabină de proiecţie, orgă de lumini, instalaţii de sonorizare, cabine de traducere simultană din şase limbi. Pentru "ocaziile speciale" (opt în 11 ani), o dată cu amfitrionii evenimentelor, veneau de la Bucureşti farfurii şi porţelanuri fine, pahare de argint, tacâmuri de argint aurit.
În 1980 fusese un dineu pentru preşedintele bulgar Todor Jivkov şi pentru fiica acestuia, un dineu la 7 ianuarie 1981, altul la 26 ianuarie 1985, la 14 ianuarie 1988 o şedinţă a Comitetului Politic Executiv pe probleme de agricultură. Odată zdrobite cele trei lacăte care aruncaseră în întuneric acest "bun al poporului", obiectivul în cauză a devenit o sursă de preocupare şi îngrijorare civică pentru fiii "Perlei Carpaţilor". Începuseră deja să circule, în a doua lună de democraţie, zvonuri ameninţătoare despre vânzarea cazinoului unor întreprinzători străini. Cetăţeni cu iniţiativă s-au grăbit să strângă semnături pentru transformarea lui în Casă de cultură. Potrivit unor surse din Ministerul Turismului începuseră negocieri pentru închirierea Cazinoului. Întreprinzătorii promiteau să atragă turişti, mai ales străini, să organizeze concerte cu artişti de talie mondială.
PNL, PARTID TÂNĂR DE VIŢĂ VECHE
Să cosmetizeze imaginea reînfiinţatului Partid Naţional Liberal era misia tinerilor membri de partid. Cum să prezinte PNL drept un partid de tradiţie în istoria României, dar dinamic şi actual era sarcina cea mai dificilă. De pildă, în presa vremii, se vorbea mult despre echipa politică tânără şi cu ştaif intelectual din fruntea PNL. În sprijinul ideii venea şi statistica: trei sferturi dintre membrii înscrişi în luna ianuarie, erau tineri cu vârste sub 35 de ani. Ei proveneau în special din rândul intelectualilor, fiind ingineri, filologi, avocaţi, jurişti, profesori. Pentru că partidul nu dorea să devină un turn de fildeş, conducătorii liberali au subliniat, în interviuri, deschiderea formaţiunii către toate categoriile sociale. Potrivit lui Dinu Patriciu, purtătorul de cuvânt al PNL, s-au înscris în partid şi grupuri mari de muncitori. Cum se explica vibraţia liberală a tineretului român intelectual şi nu numai? Explică acelaşi Dinu Patriciu, în interviul acordat Tineretului Liber. Se pare că în rândurile intelectualilor circulaseră, la sfârşitul anilor '80, în regim de samizdat, cărţi despre liberalismul românesc şi mondial. Edificaţi deja asupra doctrinei de bază a partidului, la începutul anului 1990, junii penelişti se pregăteau pentru ciocnirile din arena politică în cercuri profesionale care fructificau pregătirea lor de bază.
MOŢIU, MINISTRUL PENTRU TRANSILVANIA
Adrian Moţiu, proaspăt ales în funcţia de ministru secretar de stat pentru problemele Transilvaniei, explica pentru ziarul "Tineretul liber", din 16 februarie 1990, motivele numirii sale: tensiunile apărute în regiune la scurtă vreme după constituirea UDMR. Ministrul vorbea despre prejudecăţi şi percepţia falsă asupra realităţii. Amintea în schimb, şi despre presiunile exercitate de reprezentanţii etniei maghiare asupra Guvernului, la doar două luni de la Revoluţie. Ardelenii de origine maghiară aspirau la autonomia educaţională, cerând înfiinţarea de şcoli separate. "Încă nu ştim cum vor arăta viitoarele structuri de învăţământ, declara Adrian Moţiu. Un lucru este sigur: dialogul este absolut necesar. Nu se pune problema de a promova structurile vechi de învăţământ în Transilvania. Însă nici în învăţământ, nici în alte sectoare nu trebuie să se ajungă la separări artificiale. (...) Soluţiile trebuie să fie emanaţia spiritului autentic de înţelegere. (...) Ideile preconcepute nu-şi vor găsi loc în vatra noastră strămoşească."
