Cazul Pacepa: Securitatea, pe urmele "Canaliei"

Poate fi considerat Ion Mihai Pacepa un Ryszard Kuklinski al României? Printre cei mai avizaţi cercetători care pot să răspundă la această întrebare este istoricul Liviu Ţăranu de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), editorul lucrării "Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii, 1978-1980", apărută la Editura Enciclopedică din Bucureşti în anul 2009.

În cadrul unui interviu oferit în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Liviu Ţăranu îl întoarce pe toate feţele pe Ion Mihai Pacepa: traseul în "servicii", motivaţiile "dezertării", ancheta de la Securitate, condamnarea la moarte în contumacie şi tentativele de asasinare în Statele Unite ale "Canaliei" (numele de cod dat de foştii colegi).


● Jurnalul Naţional: Subiectul Ion-Mihai Pacepa a născut controverse atât în perioada comunistă, cât şi în cei douăzeci de ani de capitalism. Ce informaţii are la dispoziţie CNSAS-ul despre "defectarea" generalului de Securitate?
● Liviu Ţăranu: "Dosarul Pacepa" a intrat în custodia CNSAS în mai multe etape, instituţia noastră fiind la "mâna" Serviciului Român de Informaţii (SRI), care a preluat dosarele Securităţii după 1990. În principal, documentele referitoare la Pacepa sunt structurate în Dosarul nr. 3447 de la Fondul Documentar, pe care l-am menţionat şi eu în carte. Mai sunt şi alte chestiuni colaterale referitore la Pacepa, primite în ultimii ani de la Serviciul de Informaţii Externe (SIE).

Dosarul principal, care cuprinde 92 de volume, are el însuşi o odisee. Practic este dosarul anchetei, făcută de comisia însărcinată cu stabilirea împrejurărilor în care a dispărut Pacepa. După închiderea anchetei, dosarul a stat într-un dulap la generalul Emil Macri.


● Studierea lui nu a fost posibilă nici măcar în interiorul Securităţii?
● Nu, nu... Cei care au intrat în 1990 în biroul lui Emil Macri au găsit volumele acestea într-un fişet.


● De unde ştiţi că ofiţerii de Secuitate nu au putut citi dosarul?
● De la cel care s-a preocupat îndeaproape de chestiunea aceasta - Mihai Pelin. După ce au fost găsite acolo, cei de la SRI nu ştiau exact ce să facă. Generalul aparţinuse structurii externe. În 1990, SIE s-a despărţit de SRI, şi atunci l-au restituit la Serviciul de Informaţii Externe. Serviciul l-a preluat, după care l-a restituit din nou la SRI, în 1991.


● De ce s-au făcut aceste transferuri?
● Cei de la SIE au spus că, de fapt, comisia care s-a ocupat de ancheta respectivă ţinea de Securitatea internă, deci de SRI după 1990. Respectiv cadrele şi toţi ofiţerii de acolo au făcut parte din Securitatea internă. Şi sunt foarte multe referiri care nu au legătură cu Pacepa. Referiri la personaje ale epocii, personaje politice.


● Când a intrat CNSAS în posesia dosarului?
● Dosarul a stat la SRI până prin 2006, cred că la începutul anului, când Claudiu Secaşiu, după ce s-a constituit o comisie mixtă SRI ­ CNSAS, l-a adus în portbagajul maşinii lui de serviciu.


● Adică fără protecţie?
● CNSAS-ul nu a avut niciodată o maşină specializată în transport de dosare, şi astfel documentele au fost aduse în portbagajul unei maşinii se serviciu a instituţiei, cred că în două tranşe. Problema e că din cele aproximativ 120 de volume menţionate în anii '90 de Mihai Pelin, la CNSAS au ajuns 92! Am identificat câteva documente publicate de Pelin în Cartea Albă a Securităţii care nu au mai ajuns la noi.


● Puteţi face o estimare privind conţinutul volumelor care lipsesc?
● Probabil că sunt dosare cu fotografii şi unele dosare cu documente ce conţin diverse chestiuni care nu sunt legate de Pacepa. Şi în dosarul pe care-l avem la CNSAS sunt foarte multe volume care nu au nici o legătură cu generalul. Există vreo şase-şapte numai cu fotografii găsite în casa lui imediat după ce a dispărut, când s-a făcut percheziţia.
● De ce abia în 2006 CNSAS-ul a intrat în posesia "dosarului Pacepa"? Bănuiesc că au fost atât cercetărori din afara instituţiei, cât şi din CNSAS, care ar fi dorit să-l consulte.
● A fost clasificat ca dosar de siguranţă naţională. Probabil că au fost mai multe solicitări de felul acesta, dar până în 2006, el fiind clasificat la siguranţă naţională, n-a putut fi cedat. Conform procedurii, dacă în comisia mixtă nu se ajungea la concluzia că dosarul putea fi declasificat, nu se transfera la CNSAS.


● Dumneavoastră când aţi început să studiaţi dosarul?
● În vara lui 2006, angajaţii de la Departamentul Cercetare am fost trimişi la Arhiva de la Popeşti-Leordeni. Trebuia să facem un inventar la Fondul Documentar, era începutul "operaţiunii". Cineva de la Serviciul Arhivă mi-a spus că a venit ceva foarte interesant - dosarul lui Pacepa. Eu ştiam că s-a scris pe tema aceasta, din dosarul respectiv, de către Mihai Pelin. Mă gândeam să văd ce ar fi ceva în plus, şi mai interesant, decât a spus Pelin în cărţile lui. Lucrurile stau mult diferit faţă de ceea ce menţionează Mihai Pelin! El s-a folosit în special de aspectele senzaţionale ale documentelor, pe care le-a prezentat cu multe "înflorituri" caracteristice stilului gazetăresc.


● Cum este constituit dosarul acesta? Aţi menţionat în titlul cărţii o delimitare cronologică a cercetării: 1978-1980. Ce reprezintă anii aceştia?
● 1978 este anul în care Pacepa a "defectat" şi momentul în care a început ancheta. El a dispărut în nopatea de 28 spre 29 iulie 1978. În momentul în care a fost limpede pentru ai noştri că nu era nici răpire, nici asasinat în RFG, în momentul în care în relaţia cu cei din Ministerul de Interne vest-german s-a spus mai puţin răspicat, dar s-a lăsat subînţeles, că el ar fi trecut de partea cealaltă a adversarului, a început ancheta. Este de menţionat că vest-germanii au fost foarte serioşi, au început o cercetare poliţienească, au efectuat tot felul de eforturi ca să-l găsească - se gândeau că ar fi putut fi răpit, asasinat, un caz de terorism, ceva de genul acesta... Dar până la urmă s-au lămurtit că, neavând nici un semnal pe linia aceasta, Pacepa a "defectat".


● Au transmis, pe filiera Ministerelor de Interne ale celor două ţări, informaţii la Bucureşti? Au spus că s-ar putea să fie la americani sau au transmis pur şi simplu că era exclusă ipoteza răpirii, asasinatului etc., fără să dea informaţii suplimentare?
● Ai noştri, în momentul în care au văzut că Pacepa a dispărut de la hotel, şi ştiindu-se ce demnitate importantă avea, au hotărât de urgenţă să înceapă o investigaţie. Chiar ambasadorul s-a dus la Ministerul de Interne. Fiind însă perioadă de vacanţă nu l-a găsit pe ministru, acesta fiind plecat în concediu. Atunci s-a discutat cu un subsecretar de stat de acolo şi s-a hotărât să se constituie o comisie mixtă - să vină şi ai noştri din ţară şi să facă cercetări în domeniu. De la Bucureşti a fost trimis ca demnitar echivalent cu subsecretarul de stat vest-german tot un secretar de stat la Interne - Iulian Vlad. A fost desemnat cel care ştia limba germană, pentru că era la curent, oarecum, şi cu realităţile vest-germane. Două săptămâni a stat acolo şi trimitea în ţară zilnic rapoarte. Poate de două-trei ori pe zi - ce se discuta, ce se întâmpla, ce apărea în presă pe marginea cazului, ce întrebări a pus autorităţilor vest-germane. Colabora cu Poliţia germană şi cu subsecretarul de stat din Ministerul de Interne al RFG care se ocupa de chestiunea aceasta.


● Deci dosarul începe a doua zi după "defectare".
● Acolo sunt documente din perioada imediat următoare "defecţiunii" lui. Dar este foarte interesant că în anchetă au fost strânse şi altfel de hârtii, declaraţii, formulare pe care le-a completat Pacepa, care înfăţişează acte, fapte, evenimente din perioada anterioară anului 1978. Pe cele mai multe dintre coperţile acestor volume scrie "urmările trădării (sau fugii) lui Pacepa".


● Când au ajuns ofiţerii români de informaţii la concluzia că era vorba despre o fugă?
● Pe 3 august.


● Pe baza căror informaţii? Cele furnizate de vest-germani sau cele culese de ei la faţa locului?
● Foarte interesant este că a apărut un articol în cotidianul Die Welt, unde se spunea că Pacepa deja se afla în Statele Unite, ceruse azil politic şi se afla sub ancheta CIA-ului.


● Presa e presă, dar pe linia Ministerelor de Interene s-au furnizat ceva informaţii?
● Da. Vest-germanii aveau bănuieli înainte de chestiunea articolului de presă. Ei au încercat să-i sugereze lui Iulian Vlad că nu rămânea decât o a treia variantă: n-a fost răpit (deocamdată nu există nici un indiciu - dacă ar fi fost răpit, ar fi trebuit să primim un anunţ, Ambasada României ar fi trebuit să fi fost anunţată); dacă era vreun asasinat, îi găseam trupul (au făcut cercetări împrejurul hotelului, la toate berăriile pe unde obişnuia să meargă Pacepa - am fi găsit o armă a crimei, martori care ar fi văzut un act de violenţă etc. Care era ultima variantă - trecuse la un serviciu străin.


● În primele zile de anchetă, românii ce credeau că s-a întâmplat?
● Sunt convins că ai noştri au bănuit de la bun început că a defectat. Dimineaţa, când un general din DIE (Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii) s-a dus să-l ia de la hotel, ca să-l ducă la aeroport, a observat nişte detalii care puteau să lase indicii asupra faptului că n-a fost nici răpit, nici asasinat... Totul era lăsat conform unui aranjament respectat atunci când aveau loc acţiuni de acestea secrete - televizorul din cameră era deschis, nu luase absolut nici un bagaj, nu luase nici măcar un costum de haine, la duş era perdeaua trasă, chiar şi actele lui rămăseseră în cameră. Erau câteva chestiuni care le-au părut, şi până la urmă s-au verificat, că duceau în direcţia "defectării".


● După 3 august, cum a decurs constituirea dosarului?
● Ulterior momentului "revelaţiei" a fost întocmită comisia de anchetă. I-au strâns pe toţi ofiţerii din conducerea DIE, "spuma" spionajului românesc, i-au cazat prin nişte vile la Snagov, pe unii i-au dus direct la Rahova. Acolo, într-un regim semicarceral, i-au pus să redacteze rapoarte şi declaraţii pe baza relaţiilor cu Pacepa. Tot ceea ce cunoşteau despre Pacepa şi acţiunile la care participase acesta. Inclusiv Nicolae Doicaru, cel care fusese şeful DIE.


● Care erau supoziţiile lor, ce l-ar fi determinat să "trădeze"?
● În primul rând, cei din comisia de anchetă se temeau că Pacepa lăsase în ţară o reţea - agentură, poate şi un rezident, cineva care să coordoneze. Cei de la vârful Securităţii se temeau că ar fi o conspiraţie generală, practic tot serviciul extern ar fi complotat împotriva intereselor României sau ale regimului. Aceasta era prima chestiune pe care o urmăreau. În al doilea rând, doreau să arate că datorită climatului putred de la vârful serviciului de informaţii a putut fi posibil actul acesta de trădare.


● Aceasta este concepţia anchetatorilor, însă oamenii care-i fuseseră alături ce supoziţie înaintau?
● Au fost două-trei variante, pe care fiecare a pedalat. Unii au spus că ar fi colaborat cu CIA-ul cu două decenii înainte, din perioada 1956-1959, cât a lucrat la Frankfurt.

Alţii susţineau că tocmai avusese loc o anchetă privind nişte bunuri aduse fără a fi fost controlate la vamă, cu un tir, pentru toate cadrele de conducere din DIE, iar Pacepa era implicat în ilegalităţi de genul acesta - aduceri de bunuri din Vest, fără a fi controlate la vamă, pe care le distribuia nomenclaturii. Deci lui i-ar fi fost teamă de ancheta aceasta.

Dar cei mai mulţi susţin că plecarea lui s-a produs în contextul în care avusese câteva eşecuri profesionale. În aprilie şi în iunie 1978 au avut loc două vizite importante ale lui Nicolae Ceauşescu: Statele Unite şi Marea Britanie. În aprilie, la New York, a avut loc, la Hotelul Astoria, o demonstraţie denumită de Securitate a "iredentiştilor unguri". De fapt era o manifestare a exilului românesc contra lui Nicolae Ceauşescu. Atunci, maşina lui Nicolae Ceauşescu a fost efectiv bombardată cu ouă, cu roşii etc. Pacepa a fost în preajma lui Ceauşescu şi avusese informaţii că va avea loc o asemenea manifestare şi a fost făcut responsabil. Deci se răciseră într-o anumită măsură relaţiile dintre Pacepa şi cuplul prezidenţial.

Mai este o chestiune importantă. În martie 1978 fusese schimbată conducerea DIE. Doicaru fusese făcut ministru al Turismului. Şi în loc să fie pus Pacepa, aşa cum cei mai mulţi din serviciu se aşteptau, şi el dorea, de altfel, a fost pus un general care se ocupase până atunci de Direcţia Administrativă a Ministerului - Alexandru Dănescu.
● Pe Doicaru de ce l-au dus la Turism, făcuse vreo "trăsnaie"?
● Contextul general este că, începând din ianuarie şi până în martie-aprilie 1978, a avut loc o rotire de cadre făcută de Ceauşescu. Ministerul Turismului era un fief al spionajului românesc, iar Doicaru a fost pus acolo să coordoneze. Însă era clar o "tragere pe dreapta" profesională a lui Doicaru.


● Din declaraţiile prezente în dosar rezultă în vreun fel că Pacepa s-a arătat nemulţumit că nu fusese numit la şefia DIE?
● Unii dintre colegi susţin că acesta ar fi fost motivul principal - faptul că i-ar fi fost oprită cariera, adică n-a fost promovat în funcţie. Şi că, după toate eşecurile înregistrate, nici în funcţia în care era la momentul respectiv nu mai rămânea prea mult timp. Alţii susţin că Nicolae Ceauşescu i-ar fi propus să facă o Casă Prezindeţială, cum era instituţia echivalentă din Statele Unite - tocmai veneau ei de acolo. Însemna să cuprindă ceva din Direcţia de Pază şi Protocol a Securităţii, câteva secţii de la MAE, de la Gospodăria de Partid. Toate acestea să fie strânse într-o singură instituţie, care să se ocupe de cuplul prezidenţial, de administrarea treburilor Casei Prezidenţiale.

I-ar fi propus ca el să fie şeful, un fel de "Chambellan", susţinea Pacepa. Eu am îndoieli. Însă în momentul în care a avut eşecurile despre care am amintit, era clar că şansele lui de ajunge şi în acea funcţie erau din ce în ce mai mici. Fusese deja implicat în ancheta cu bunuri aduse din "afară" ilegal.

Personal, consider că dezertarea lui Pacepa a fost cauzată de faptul că el conştientizase că nu mai avea şanse să acceadă într-o nouă funcţie, şi nici măcar să-şi păstreze postul. Din momentul în care era "tras pe dreapta", el ştia că toţi din Securitate în asemenea cazuri erau scoşi la pensie, la 49-50 de ani. Avusese colegi, foşti adversari în situaţia aceasta. Pacepa avea 50 de ani. Neagu Cosma, cel de la Contraspionaj, fusese scos la pensie la 49 de ani. Se temea că nici măcar în exterior nu mai putea ieşi.


● Când a dezertat, ce fel de informaţii avea la dispoziţie Pacepa? Putea furniza secrete care să pună în pericol regimul comunist din România?
● În primul rând, Pacepa a plecat cu memoria lui prodigioasă. Avea acces la nume de colaboratori, surse şi ofiţeri acoperiţi ai Securităţii din exterior. În calitatea lui de adjunct al şefului DIE răspundea de două sau de trei divizii. În momentul respectiv, DIE avea cinci brigăzi, fiecare pe o zonă de acţiune, încă două, care erau axate pe spionajul tehnologic şi una care se ocupa cu plasarea de ofiţeri ilegali (oameni care erau trimişi în exterior, sub identităţi bine croite, plasaţi apoi diverse instituţii - plecau în exil şi nu mai aveau legătură cu Securitatea, întrucât nu aveau funcţii de acoperire: îşi făceau carieră în străinătate şi erau din nou contactaţi). Aceştia din urmă erau cei mai primejdioşi, foarte greu de pregătit. Unii dintre colegii lui Pacepa susţin că el ar fi cunoscut câţiva. Mare parte dintre ei erau plasaţi în obiective de interes economic.


● Chiar dacă eşti şef, nu ştii absolut tot ce se întâmplă într-o instituţie. Cât putea să memoreze Pacepa? Sau a plecat cu dosare după el, cu vreo bază de date?
● Înţeleg că a avut o agendă sau două, în care-şi nota diverse chestiuni. Menţionează aceasta şeful lui de cabinet. Sunt convins că probabil a putut să recunoască din ceea ce i-au oferit americanii - fotografii, texte olografe, probabil texte interceptate -, să identifice anumite personaje şi să confirme dacă lucrau pentru DIE. Nu cred că memoria lui i-ar fi putut permite să dezvăluie identitatea a mai mult de 20%-30% din reţeaua de informaţii externe. Erau direcţii în care el nu avea acces.


● Oare plecarea lui nu a avut mai degrabă un efect propagandistic decât informativ?
● Plecarea lui a avut, desigur, şi un efect propagandistic - un general de informaţii din "blocul estic" a trecut la americani. Dincolo de dezvăluirile pe care le-a făcut, Pacepa a fost folosit în acţiuni de propagandă împotriva regimului Ceauşescu. În primul rând, cunoscând mecanismul interior, putea contribui la compromiterea unora dintre diplomaţii români aflaţi sub acoperire în diverse ipostaze în Occident. Eu cred că, dincolo de identităţile celor care i-au fost colegi, subordonaţi, el le-a spus americanilor care era mecanismul cu care funcţiona spionajul românesc.


● Oare nu-l ştiau americanii?
● Ei aveau probabil ceva date. Fără îndoială că existaseră scurgeri de informaţii din ţările-satelit ale Uniunii Sovietice, deci americanii aveau o imagine despre cum funcţionau serviciile. Însă nu cunoşteau acea perspectivă de ansamblu, a întregului mecanism. Cu asta i-a putut ajuta Pacepa!


● Serviciile româneşti au încercat să se protejeze după fuga lui Pacepa? Adică s-au întreprins în perioada următore schimbări în structura de organizare a DIE, ca să contracareze pierderea aceasta.
● DIE a fost desfiinţat în luna septembrie 1978! Apoi s-a format un colectiv mic din ofiţeri care lucraseră în Securitatea internă şi câţiva pe care cei de aici i-au apreciat că nu erau cunoscuţi de Pacepa. Vreo 22 de oameni, cred. Aceştia au închegat un alt colectiv, o altă instituţie - Centrul de Informaţii Externe (CIE). Practic, din decembrie, cred,  avem de-a face cu o nouă instituţie, organizată diferit. Însă metodele şi obiectivele au rămas aceleaşi.


● Dar agentura de "afară"?
● O parte a fost abandonată, acolo unde a fost cazul. Unii dintre ei au fost aduşi în ţară, pentru că erau surse valoroase şi nu s-a dorit ca ele să fie lăsate de izbelişte. Iar o altă parte, despre care s-a considerat că nu-i era cunoscută lui Pacepa (din anchetă s-a văzut că ofiţerii acoperiţi nu au fost nici provocaţi, nici urmăriţi, nici arestaţi de autorităţile americane sau occidentale), a fost păstrată. Eu cred că undeva la 50%-60% din agentură şi din colaboratorii din plan extern au fost păstraţi. De altfel, Nicolae Pleşiţă spune undeva în memoriile lui că cel mai mare rău nu l-a făcut Pacepa, prin dezvăluirile sale, ci membrii comisiei de anchetă. Pentru că aceştia au încercat să-i dea afară şi să-i restructureze şi pe cei care nu aveau nici o legătură cu problema, şi erau buni meseriaşi sau erau buni agenţi. Dar din cauza spaimei teribile care exista atunci, ei au făcut mai mult rău serviciului de spionaj decât Pacepa însuşi. Cât putea să reţină el...


● Care a fost concluzia oficială a comisiei care a anchetat fuga lui Pacepa?
● Concluzia a fost că Pacepa a acţionat de unul singur. Datorită faptului că ar fi colaborat cu CIA-ul încă dinainte de momentul "defecţiunii". Unii zic că de două decenii - Postelnicu era convins că de 20 de ani el ar fi colaborat cu CIA-ul şi cu servciile de informaţii vest-germane. Dar cei mai mulţi au considerat că Pacepa a "defectat" datorită temerilor în privinţa anchetei lui şi în privinţa dezvăluirii tuturor ilegalităţilor pe care le făcuse în cadrul DIE. Ipoteza aceasta a fost formulată şi în ultima sinteză făcută în chestiunea dezertării lui Pacepa, înaintată lui Postelnicu şi inclusiv lui Ceauşescu.


● A fost vreo arestare sau vreo destituire drastică?
● Ion-Gheorghe Maurer a avut un consilier de nădejde cât a fost prim-ministru, pe nume Eugen Luchian. Era un general destul de capabil, cel puţin după cum se decupează el din dosarele privind "cazul Pacepa". El s-a ocupat şi de afacerea cu evreii, cu saşii emigranţi. A fost arestat, degradat la stadiul de soldat şi închis opt ani la Aiud.


● Ce i s-a reproşat?
● Una este ce i s-a reproşat şi altceva este ce i s-a înscenat. Nu putea fi închis, acuzat fiind de colaborare cu Pacepa şi de prietenie strânsă cu el. I s-a înscenat deţinerea de documente secrete la domiciliu.


● Dar totuşi, ce i s-a reproşat?
● Faptul că a avut o relaţie foarte strânsă cu Pacepa, faptul că a băgat bani în buzunar din taxele de emigrare şi din afacerile pe care le-a derulat DIE de-a lungul timpului.


● De ce l-au luat pe el şi nu pe altul?
● Eugen Luchian a fost şeful Direcţiei de Paşapoarte şi Vize o perioadă îndelungată, în anii '70. Instituţia aparţinea de Consiliul de Miniştri, însă era în colaborare strânsă cu DIE.


● Ar fi putut el contribui la defecţiunea lui Pacepa?
● Nu neapărat, dar faptul că aveau relaţii de familie, se vizitau reciproc. Erau chestiuni care depăşeau strict cadrul profesional. Este adevărat că de ce alţii, care au avut relaţii mai strânse, n-au păţit acelaşi lucru. Dar el a deranjat, probabil, şi din faptul că avusese şi un protector foarte bun cât fusese prim-ministru Ion-Gheorghe Maurer, care reuşise să îl acopere foarte bine. Cred că şi aversiunea pentru Maurer s-a răsfrânt asupra lui Eugen Luchian.
Au mai existat alţi generali care pentru moment au fost deţinuţi atunci. Însă ulterior au fost retrogradaţi doar sau au fost trimişi la Şcoala de Miliţie de la Câmpina, la Băneasa, unul a fost trimis la Arhivele Naţionale, ca şef serviciu Restaurare. Funcţii mici în Ministerul de Interne sau la Administrativ pe undeva.


● Ce li se imputa?
● Faptul că au contribuit la climatul acela de corupţie pe care l-au promovat, l-au susţinut etc. Deci, datorită climatului acela a fost posibil ca Pacepa să fugă.


● Care a fost scenariul?
● De la operaţiuni de spionaj s-a trecut la operaţiuni de aducere de valori, de corupţie, de propagandă, care nu ne servea întotdeauna. Au spus că toate cadrele DIE au fost molipsite de carierism, de fuga după bani şi mijloace materiale şi etica socialistă a fost ignorată şi nu au mai fost respectate regulile muncii de informaţii. Asta este una dintre acuzaţiile serioase pe care le aduc ei acolo.


● Ce făceau ei?
● Cei care erau în misiune în "afară" primeau un salariu în ţară. Salariul normal pentru funcţie. Iar acolo primeau salariul în valută pentru funcţia deţinută sub acoperire. Din venitul în valută din exterior îşi cumpărau diverse bunuri. De la maşini, eletrocasnice la porţelanuri şi ceramică pentru baie. Pentru toate acestea, dacă le aduceai în ţară, trebuia să plăteşti o taxă vamală, care de multe ori însemna mai mult de 100% din valoarea bunului. Un automobil putea fi taxat la vamă şi cu 200%. Însă ei când le trimiteau foloseau metoda curierului diplomatic. Deci nu era percepută absolut nici un fel de taxă vamală. Practic, statul român era păgubit prin sistemul acesta. N-ar fi fost o problemă dacă se întâmpla foarte rar şi în cantităţi mici. Dar devenise deja o tradiţie, şi veneau lunar tiruri cu bunuri diverse. Prin influenţă, prin metode de astea mai mult oculte, se crease un adevărat sistem mafiot. Puseseră inclusiv un om de-al lor în fruntea vămilor. Creaseră un sistem de interese în care şefii DIE erau cei care dictau.
● Conform informaţiilor prezente în "dosarul Pacepa", care este itinerariul ascensiunii lui în Securitate?
● Din declaraţiile colegilor săi, prezente în dosar, se disting două trasee posibile. Unii susţin că Pacepa a fost un carierist care a vânat orice oportunitate de avansare - prin cultivarea şefilor, prin practica de a oferi cadouri (însemnate: tehnologie adusă din afară, bunuri casnice care se găseau foarte rar în ţară), băuturi fine. Specula slăbiciunile omeneşti ale celor care erau deasupra lui. Avea acces în exterior la diverse bunuri.

Alţii susţin că ar fi avut câteva contribuţii importante pe linie informativă, inclusiv furtul de brevete, de patente etc., sustrase din Occident în folosul industriei chimice. Şi nu numai - ar fi fost implicat şi în afacerea Foker, în operaţiunea cu emigrarea evreilor, a saşilor. Cu vânzările... Un rol ar fi putut avea. Şi mai este ceva - spre deosebire de o altă parte a conducerii DIE, inclusiv Doicaru, care nu ştia nici o limbă străină, Pacepa "rupea" cât de cât şi franceza, şi germana, şi engleza. În plus, avea un stil de a prezenta bine lucrurile - era foarte prezentabil şi avea arta prezentării. De multe ori şi-a asumat lucruri care erau clar că îl depăşeau, însă îşi impresiona interlocutorul prin stilul foarte comercial de a expune propriile acţiuni şi rezultate. Şi ale serviciului, fără îndoială.


● Cum şi-a început el cariera externă, ce misiuni avea?
● În prima parte a activităţii sale, după ce a terminat facultatea, a fost încadrat în Securitatea internă. A lucrat la Canal, şef de serviciu, la Contrasabotaj! După care, în ianuarie 1956, a fost trecut în aparatul extern.


● Cum se făcea trecerea aceasta?
● I se făcea un referat de cadre, se studia dacă prezenta calităţile cerute etc. În fiecare direcţie regională de Securitate -şi atunci şi până în 1989 - exista un birou al DIE care se ocupa cu "vânarea" cadrelor bune. Ce era mai bun într-o regională, iar mai apoi într-un serviciu judeţean se Securitate (după 1968), era atras spre DIE. Mai degrabă ei făceau recrutări.


● Deci a fost promovat.
● Sigur că da. În general erau recrutaţi după capacităţi, după abilităţile de a vorbi o limbă străină. Sigur că erau unii care îşi doreau lucrul acesta şi făceau demersuri - prin celebrul sistem pile, relaţii, cunoştinţe, şi trăgeau sforile necesare. El a avut o pilă - pe cel care era şeful cadrelor Securităţii, Alexandru Demeter. Acesta fusese prieten cu tatăl lui Pacepa, care-l salvase pe Demeter în perioada ilegalităţii sau îl ajutase. Cert este că cei doi fuseseră prieteni. Pacepa tatăl murise în 1952, şi atunci Demeter, din dorinţa de a-i face un serviciu prin intermediul fiului, a fost cel care i-a semnat referatul de cadre şi l-a promovat. Începe de la stadiul de adjunct al rezindeţei din Germania de Vest, la Frankfurt - era un om foarte tânăr, avea în jur de 25-26 de ani. În 1959-1960 este rechemat şi pus şef serviciu la Departamentul care se ocupa de ţările nordice, Germania şi Austria. Cunoştea arealul respectiv şi a fost pus şef la serviciul de spionaj pentru zona aceasta.


● În conducerea centrală a serviciului cum a ajuns?
● Ajunge după 1964, iar prin 1967 era prim-adjunct al şefului DIE. A sărit foarte repede şi pentru asta mulţi susţin că e foarte dubioasă ascensiunea sa, în sensul că ar fi fost susţinut de CIA, că ar fi fost dirijat de un serviciu străin, poate chiar de KGB.


● Se putea aşa ceva în Securitate?
● Asta numai dacă iei în considerare că şi ceilalţi, care l-au promovat, ar fi fost agenţi. Ceea ce mă îndoiesc. Înseamnă că şi ministrul Drăghici ar fi fost agent american, pentru că Drăghici i-a semnat o parte din actele de promovare, după aceea Cornel Onescu, care i-a fost succesor. Să presupunem prin absurd că ar fi fost oamenii SUA, însă trebuia să aibă sprijin şi de la CC, pentru că acolo, la Direcţia de Cadre, se tranşa toată chestiunea.


● Pacepa şi-a scris în Statele Unite memoriile, foarte savuroase, pline de picanterii etc. La câte informaţii pe care le descrie el acolo ar fi avut acces. În primul rând din familia prezidenţială. A fost un apropiat, un intim al familiei Ceauşescu?
● El spune că ar fi fost în funcţia de consilier prezidenţial după 1974. Deci foarte apropiat. Exista o asemenea funcţie în nomenclatorul de atunci, dar Pacepa n-a fost niciodată consilier prezidenţial. În acea perioadă, demnitatea o deţinea Vasile Pungan, un fost diplomat al României. Deci nu Pacepa - nu există nici un ordin de numire. El se autointitulează. Că era în peajma cuplului, asta se întâmpla când erau vizitele externe. Pacepa pregătea deplasările şi era alături de cuplul prezidenţial pe parcursul acestora.


● Mă refer la intimitatea familiei, la mese, la aniversări etc. Spre exemplu, episodul când Nicu Ceauşescu ar fi sărat stridiile într-un mod original...
● Mai degrabă prelua folclorul care circula în Securitate. Informaţii confidenţiale despre viaţa politică şi socială internă, precum şi despre ce se întâmpla la mesele demnitarilor, aici, în ţară, nu avea. Pentru că DIE n-avea nici un acces în paza şi în securitatea lor. Este foarte posibil ca aceste poveşti să le fi auzit de la alţi generali din Ministerul de Interne. Cei care se ocupau într-adevăr de problemă, de la Direcţia de Gardă şi Protocol, care erau în preajma familiei prezidenţiale. Nu a fost el în contact direct cu chestiunile acestea.


● Când veneau delegaţiile străine în România, tot DIE se ocupa de ele?
● Nu. Cei din Securitatea internă. DIE intervenea numai în momentul când organiza în exterior vizitele sau întâlnirile lui Ceauşescu sau ale cuplului prezidenţial. În interior exista un alt compartiment care se ocupa de chestiunea aceasta.