Cazul Tundrea: Un svaiter judiciar

Cum a fost posibila condamnarea lui Marcel Tundrea, pentru viol si crima, in temeiul unor probe atat de subtiri? Si cum au mentinut instantele superioare condamnarea, chiar daca indoielile incepusera sa roada trainicia dosarului Tundrea? La aceste intrebari cautam raspuns azi, inventariind argumentele acuzarii si ale apararii, asa cum au fost ele formulate in urma cu 12 ani si apoi, pe parcursul diferitelor etape ale procesului.

Marcel Tundrea topaia, in vara anului 1992, cale de 21 de kilometri, cu trenul, intre Pojogeni si Targu-Jiu. Uneori facea drumul si de doua ori pe zi. Nu platea biletul, ca avea legitimatie de ceferist. Era agitat pe atunci, in plin proces de divort. In plus, isi cauta serviciu. Bea des, bea destul de mult. Ziua fatala arata cam asa, potrivit versiunii sustinute de el in fata anchetatorilor si, mai tarziu, pe tot parcursul procesului:

Povestea inculpatului

In dimineata de 16 iunie 1992, pe la 9:30, a ajuns in Pojogeni. Peste noapte dormise in apartamentul din Targu-Jiu. Venise acasa ca sa-si ia buletinul de identitate, ce-i era necesar la dobandirea unui titlu de proprietate. Pe drumul de la gara spre casa a fost vazut de mai multi consateni. Marcel sustine ca, de la gara, s-a dus direct acasa, si-a luat actul, a dereticat putin prin curte si s-a intors la oras cu personalul de ora 10:30.

Sateanul Grigore Baran avea sa declare ca l-a vazut pe Tundrea mergand spre gara, pe scurtatura pe care o folosea de obicei, pe la 10:30. I-a atras atentia sa se grabeasca, pentru ca se aude trenul venind. Baran odihnea pe o buturuga si-si pastea... curca, atunci cand vecinul sau a trecut pe langa el.

Tundrea zice ca a ajuns la Targu-Jiu cu o intarziere semnificativa. Trenul a oprit vreo ora intr-o halta, aflata la vreo 6 kilometri de Pojogeni spre Targu-Jiu. Se faceau lucrari pe linie. Dupa ce a ajuns in oras, barbatul spune ca s-a dus mai intai la un bufet, carciuma Siromar SRL, sa se racoreasca cu un sprit. Acolo l-a gasit, pe la ora 14:00, prietenul sau, inginerul Nicolae Lupescu. Au sezut ei acolo, la povesti si ar fi venit la masa lor Constantin Mihart, prietenul lui Lupescu. De prezenta celor trei isi mai aduce aminte si ospatarul Marcel Patrascu. Dupa aceea, s-au despartit. Tundrea s-a dus la Directia de Posta, pentru a-l cauta pe amicul sau, tehnicianul Petre Holt. I se stricase telefonul de acasa si vroia sa-i ceara relatii. Portarul Vasile Nedoiu isi aminteste ca s-a prezentat la el „un cetatean inalt si slabut, cam repezit, care vroia sa stie de ce nu-i merge telefonul". Descrierea corespunde cu semnalmentele lui Tundrea. Acesta spune ca era pe la ora 17:00, portarul nu isi aduce aminte ora. Pe la 18:00, Tundrea ajunge la apartamentul sau, sta vreo ora si se intoarce in sat cu trenul de ora 20:00. Cand ajunge acasa, afla de la mama sa ca a disparut de acasa vecina, Mioara Gherasie.

Sintetic, aceasta a fost pentru Marcel Tundrea ziua de 16 iunie 1992, asa cum reiese din spusele lui si ale martorilor propusi de el. Apararea lui Tundrea in asta a si constat: in faptul ca in perioada de timp in care se presupune ca a fost comisa crima, el a lipsit din sat.

Ce s-a intamplat cu victima in acest timp? Parintii, fratii si niste martori afirma ca fetita a plecat de acasa sa spele rufele la rau, pe la 13:00-13:30. Avea pe cap copaia cu rufe. A vazut-o vecinul Grigore Baran care isi aminteste ca Mioara era suparata. Tocmai se certase cu sora mai mare, Ileana, si incasase o palma. Si vecina Anastasia Lupu isi aminteste ca pe la 13:30-14:00 s-a intalnit cu micuta, care purta pe cap cada cu rufe. In vreme ce fetita spala rufele in albia paraului Valea Rea, fratele ei, Cristinel (pe atunci elev la profesionala), si un vecin pe nume Gheorghe Avram au trecut pe pod. Cei doi mergeau la Targu-Jiu si se pregateau sa iasa in sosea, la ocazie.

Avram avea la el doua sapunuri de rufe. Cristi i-a cerut unul si i l-a aruncat fetitei, de pe pod, sa aiba cu ce spala. Si-au plecat mai departe. In cursul zilei, mai multi trecatori au zarit copaia cu rufe, nu insa si pe Mioara. Spre seara, rudele fetitei au intrat in panica. Fratele, Cristi, s-a intors de la oras si a intrebat unde e sora cea mica. Ingrijorat, s-a dus sa o caute la nasa Elena Negrea.

Descoperirea victimei

Ce i-a spus Elena Negrea finului sau: ca a trecut in cursul dupa amiezii pe pod si ar fi vazut-o pe fata intinsa pe jos, dezbracata, langa copaia cu rufe, pe malul paraului. Asta isi aduce aminte acum Cristi. Impreuna, fin si nasa s-au dus pe malul paraului unde au gasit copaia si rufele. Incepuse sa se insereze. Au cautat-o pe fata, au strigat-o, nimic. A doua zi, pe 17 iunie, Cristi s-a dus la Politia Targu Carbunesti si a reclamat disparitia. S-au dus si politaii pe malul paraului Valea Rea, pe sub pod, au cautat in sus, au cautat in jos, nici urma. A doua zi, un gospodar pe nume Romulus Posirca, mergand sa pescuiasca, a facut o descoperire macabra. El a gasit cadavrul fetei in apa, acoperit cu crengi de salcie, vreo 150 de metri in amonte de pod. Procesul-verbal de cercetare la fata locului, intocmit de politisti, spune ca trupul fetitei era acoperit total de apa. Era cu fata in sus si capul orientat spre albia paraului.

Anchetatorii au gasit obiecte de imbracaminte ce apartineau victimei. Au ridicat urme biologice (par s.a.) de la locul faptei. Cu ocazia autopsiei, au fost prelevate probe biologice, respectiv amestec de secretii din vaginul victimei. Medicii legisti au stabilit ca Mioara Gherasie a fos violata inainte de-a fi ucisa. Moartea s-a datorat obturarii cailor respiratorii cu trei pietre de rau pe care criminalul i le-a indesat pe gat. In plus, pleoapele fetitei erau zgariate, ca si cum cineva ar fi incercat sa-i scoata ochii. Grozavia a cutremurat tot satul. Lumea vorbea pe la colturi, facand presupuneri: ba c-or fi fost niste soldati, ba un tigan care fusese vazut prin sat. Au trecut zile de incertitudine si teama, in care parintii isi tineau copiii mai mult pe-acasa. Pe 22 iunie, vestea-bomba: a venit Politia si l-a ridicat pe Marcel Tundrea de acasa, ca suspect de crima. S-a facut perchezitie si au fost ridicate haine si niste reviste cu continut sexual: „Infractorul", „Bordel", dar si alte publicatii la moda la inceputul anilor ’90.

Marturii care incrimineaza

Dupa arestarea lui Tundrea, pe 23 iunie, apar marturii ale unor sateni care il incrimineaza. Cea mai importanta este a Elenei Negrea, care sustinea ca l-a vazut pe Tundrea alaturi de victima. Negrea a justificat indelungata ei tacere prin faptul ca i-ar fi fost teama sa nu fie ucisa si ea. Despre martora Negrea am relatat pe larg in numarul de ieri. Principala piesa de rezistenta a acuzarii, in pofida declaratiilor sale adesea contradictorii, batrana a sfarsit prin a marturisi vecinelor, pe patul de moarte, ca a mintit si, de fapt, nu l-a vazut pe Tundrea alaturi de victima. Anchetata penal pentru marturie mincinoasa, Elena Negrea a scapat de pedeapsa in 2002, cand a trecut in lumea celor drepti. „Caderea" acestei piese a acuzarii i-a servit condamnatului ca motiv de revizuire a procesului.

Un alt martor care pune la indoiala alibiul lui Tundrea (ca nu ar fi fost in sat in perioada probabila a comiterii omorului) este Elena Pielea. Femeia a afirmat ca l-a vazut pe vecinul sau venind acasa cu trenul de 9:30, dar ca, dupa aceea, daca Tundrea ar fi plecat din nou la gara, ea ar fi trebuit sa-l vada pentru ca muncea in gradina, in apropierea drumului. Marturia este discutabila, caci femeia sustine ca nu l-a vazut nici pe Grigore Baran, consateanul care-si pastea curca si care a confirmat plecarea lui Tundrea spre gara. Anchetatorii s-au deplasat in sat in cursul urmaririi penale. Au pastrat declaratia Elenei Pielea, desi s-a stabilit ca era aproape imposibil ca femeia sa vada ce trecea pe strada, prin gardul viu foarte des ce-i imprejmuia proprietatea.

Pompiliu Necsoiu este un alt satean care a declarat cu mana pe Biblie ca l-ar fi vazut pe Tundrea in cursul dupa amiezii zilei de 16 iunie, mergand spre gara.

Martori pro si martori contra

Asadar, in privinta alibiului, avem niste martori care afirma ca Tundrea a fost in Targu-Jiu intre orele 13:00-20:00 si altii care sustin ca a plecat de acasa in cursul dupa amiezii, acreditand astfel ideea ca ar fi avut timp sa comita crima. In dosarul intocmit de procurorul Ion Diaconescu, acestor marturii li se acorda mare importanta. Probele materiale sunt insa cele care pot stabili cu exactitate vinovatul. In privinta acestor probe s-au comis greseli de neiertat. De la Tundrea de acasa au fost ridicate camasi, reviste cu orientare sexuala, pantofi, chiloti, pantaloni. S-a gasit pe o camasa roz urme de sange cu grupa sangvina A - II. Pe o alta camasa s-a gasit sange A - IV. Urmele de pamant de pe pantaloni nu corespundeau caracteristicilor solului de pe malul paraului. Intamplarea face ca atat inculpatul, cat si victima sa fi avut aceeasi grupa sangvina, A - II. Aceasta coincidenta mai curand a usurat insa munca anchetatorilor care au preferat sa nu se incurce prea mult in detalii ce tin de stiinta geneticii. Cel mai neplacut lucru pentru cei insarcinati cu solutionarea dosarului a fost faptul ca Tundrea nu si-a recunoscut nici o clipa vinovatia. Drept pentru care a fost „ajutat" sa recunoasca de politisti. Cine au fost politistii si cum au incercat sa-l convinga pe suspect sa marturiseasca crima, rupandu-i coastele, acestea sunt „amanunte din bucataria" anchetei pe care vi le vom relata in amanunt in numerele viitoare ale ziarului nostru.

Cat de meticulos au fost culese probele, nu avem de unde sti. Nu putem trece peste un exemplu. Indata ce a fost retinut, Tundrea a fost prezentat pentru stabilirea grupei sangvine, pe care nu o avea trecuta pe buletin. Tanara laboranta a stabilit in doi timpi si trei miscari ca suspectul are grupa A - IV. A si pus stampila corespunzatoare pe buletin. Tundrea si-a amintit insa ca facuse o operatie in tinerete si i se spusese ca ar avea „A - II". I-a cerut laborantei sa verifice cu grija rezultatul analizei. Femeia a privit inca o data prin microscop, a spus „pardon", a anulat cu un „X" stampila si a pus alta, corespunzatoare noii grupe.

Alte boroboate au facut si anchetatorii: au uitat sa recolteze de la victima exudat faringian. Aceasta scapare a fost de natura sa complice mult lucrurile. Mai cu seama acum, cand necesitatea unei probe biologice cu ADN-ul victimei este maxima. Poate ca recoltarea secretiei salivare i-ar fi redus lui Marcel Tundrea calvarul puscariei cu multi ani.

Niste spermatozoizi, care nu spun ai cui sunt

In rechizitoriul intocmit de procurorul Diaconescu se mai specifica prezenta spermatozoizilor in probele biologice recoltate de la cadavru. Expertiza urmelor de sperma umana a dovedit ca aceasta provenea de la o persoana cu grupa sangvina A - II secretor. Ori, Tundrea - avea sa se dovedeasca ulterior - avea grupa A - II nesecretor.

Seria gafelor, mai mult sau mai putin intamplatoare, avea sa continuie pe parcursul procesului. De pilda, revisele cu continut sexual confiscate de la inculpat de acasa au fost distruse un an mai tarziu, in urma deciziei instantei. E drept, hotararea de condamnare a lui Marcel Tundrea nu era definitiva. Totusi, contrar procedurii, revistele au fost distruse caci „aveau continut obscen". Procesul a continuat multi ani, dar respectivele probe au fost pierdute pentru totdeauna. Interesanta este povestea unei anumite publicatii: e vorba de numarul 1 al revistei „Interval" care avea, pe coperta 4, o ilustratie considerata incriminatorie la adresa inculpatului. Ilustratia - in fapt, o pictura (se pare, a lui Rene Magritte) - infatisa un barbat cu ochii scosi cu furculita, bandajat la cap si cu o bila sau piatra in gura. Anchetatorii au stabilit oarece similitudini cu modul in care a fost ucisa victima si au concluzionat ca ideea i-ar fi venit lui Marcel Tundrea de la ilustratia respectiva. Totusi, pe parcursul procesului nu s-a mai facut nici o referire la aceasta imagine si nici - culmea - la zgarieturile de pe ochii fetei. Ciudat, revista „Interval" dispare din toate procesele-verbale, cu exceptia celui de perchezitie. I-o fi placut cuiva prea mult si o fi luat-o acasa?

Nepermisa este si disparitia unei alte probe importante. Camasa cea rosie, murdara de sange, gasita la Tundrea acasa, a devenit, dupa cativa ani, din proba - carpa de sters praful. Si a fost folosita ca atare de un executor judecatoresc. Desigur, astazi nu mai poate fi refacuta harta ADN a persoanei care lasase sange pe camasa inculpatului.

In condamnarea lui Marcel Tundrea a atarnat destul de greu prezenta multor zgarieturi si lovituri pe brate, torace si chiar in zona pubiana. Inculpatul a afirmat ca sursa zgarieturilor de pe brate au fost niste craci transportate in acele zile. Nu a dat explicatii convingatoare despre zgarieturile din zona pubiana. El a mai sustinut ca o parte dintre semne au fost provocate de „gingasia" anchetatorilor. Expertiza medico-legala, ce i-a fost facuta la acea vreme, este acum contestata de el: „Habar nu am ce-a scris doctorul pe foile acelea de hartie!". Daca medicul l-ar fi pus sa semneze raportul de expertiza sau, mai bine, daca s-ar fi realizat fotografii ale zgarieturilor si loviturilor incriminatorii (ale caror urme trec in cateva zile), aceasta expertiza n-ar mai putea fi contestata.

Interesant de observat este ca suspectul, care a negat tot timpul savarsirea violului si a crimei, n-a fost supus probei cu detectorul de minciuni. De asemenea, el n-a fost confruntat cu martorul-cheie, Elena Negrea. S-au dispus in dosarul acesta numeroase confruntari, nicidecum insa intre cele doua personaje.

Tot acest lant al erorilor si neglijentelor pare sa arate ca anchetatorii erau atat de siguri ca Tundrea e vinovatul, incat nu au dat importanta detaliilor. Acest fapt se intoarce acum impotriva lor. Infailibila expertiza ADN, a carei poveste o vom relata in zilele urmatoare, a demontat o constructie si-asa subreda. Si-atunci, daca se va stabili cu certitudine ca vinovatul e un altul, anchetatorii se vor intoarce cu 12 ani in urma si-o vor lua de la capat...