Cel mai roman dintre toti turcii

N-a fost detasat, n-a fost platit suplimentar, n-a fost silit de nimeni sa traiasca in Romania. A venit de buna-voie, si-a ridicat de la zero propria afacere si n-a mai plecat.

Omul care a ales Romania in detrimentul calduroasei Turcii

REBELUL. La finele unei experiente nefericite, soldata cu prabusirea instantanee a unei afaceri pe care o dezvoltase spectaculos, s-a retras sa-si linga ranile intr-un turneu prin Europa. Fire rebela, de genul James Dean, luase decizia sa se rupa (aproape) de tot. Soarta a facut ca, spre sfarsitul periplului sau european, sa fie victima unui grav accident rutier; in Romania. L-a considerat un semn. Dupa insanatosire, in 1992, a revenit. Aici a ramas. La 12 ani dupa, duce o viata la care nu s-ar fi asteptat si conduce o afacere interesanta. Este proprietarul celui mai mare producator de produse parafarmaceutice din Romania. Micuta firma care, la inceputul anilor ’90, facea comert cu piele a devenit - dupa o munca de rob pentru fiecare banut, alaturi de varul Yavuz si de fratele Ugur - o companie respectabila, cu toate brevetele si standardele internationale la zi, care hraneste lunar aproximativ 150 de familii. A avut si 250 de salariati, dar blocajul din sistemul sanitar l-a facut sa-si optimizeze business-ul. "Cand ai de incasat zeci de miliarde de la stat, iar furnizorii privati si bancile te preseaza sa-si recupereze la randul lor banii, plus ca mai sunt si angajatii carora trebuie sa le platesti la zi salariile, simti ca-ti trece glontul pe la ureche", spune el.

Impreuna cu sotia, pe terasa casei sale

MICUL PARADIS. Cand l-am cunoscut, acum cinci ani, un lucru m-a frapat la el. Vorbea de Romania ca de tara lui. Mi-a marturisit ca, desi sotia (Gulden, o superba turcoaica) si baiatul sau (atunci, elev) traiesc la Istanbul si probabil nu vor accepta sa se mute la noi, el va depune actele pentru obtinerea cetateniei romane. Ceea ce a si facut a doua zi dupa implinirea perioadei de sedere neintrerupta necesara. Caz rar, a invatat sarguincios pentru examen. Pe care l-a luat cu brio. Fidel promisiunii pe care si-o facuse, si-a construit o casa in Romania, un mic Paradis cu verdeata, pomi si flori, toate plantate si udate cu mainile lui, pe malul unui lac de langa Bucuresti. Pana sa-si termine locuinta, nu si-a invitat niciodata parintii in Romania. A facut-o dupa, iar acestia au toate motivele sa fie mandri de fiul lor. Vorbeste romaneste aproape la perfectie, mananca romaneste fara mari probleme, are o sumedenie de prieteni romani, s-a adaptat aproape perfect intr-o tara cu religie si cultura total diferite de cele de unde a venit. Adora zona Rucarului si Poiana Brasov, locuri unde si-a dus si familia si, in general, orice zona cu multa verdeata. Firesc, pastreaza legaturi cu conationali de-ai sai, restaurantul casei este (logic) turcescul Golden Falcon, dar poate fi caracterizat, fara pic de exagerare, drept "cel mai roman dintre turci". Numele lui? Yilmaz. Oguz Yilmaz.

.

.

SARBATORI Unul dintre lucrurile sacre in firmele sale este perioada cadourilor. Invariabil, de Pasti si de Craciun, desi religia lui n-are nici cea mai vaga legatura cu a angajatilor, tot personalul primeste cate un pachet cu produsele alimentare de stricta necessitate pentru organizarea unei mese traditionale. "Este modul meu de a-mi respecta colaboratorii, iar acest gest mi se pare absolut normal, nimic mai mult", spune Yilmaz. . MASINA Desi ar fi putut sa-si permita o limuzina, iar directorii sai mergeau cu Megane, aproape 10 ani a avut Dacie. I se parea strictul necesar si se revolta ca oamenii de afaceri romani sfideaza marca nationala. Tarziu, ca efect al unei compensari, in dorinta de a mai recupera din creantele firmei sale, a ajuns fericitul proprietar al unui Mercedes. Au fost necesare luni in sir de insistente ale prietenilor sai apropiati ca sa nu-l vanda. Azi admite ca a fost destept ca a urmat sfatul. . TAMAIOASA Dupa ani buni de "haiducie", e absurd sa pretinzi unui barbat de 45 ani, chiar si dupa ce se asaza la casa cu gradina, sa se transforme intr-o intruchipare a gospodinei. Motiv pentru care putine din restaurantele Capitalei (si, in general, din multitudinea de localitati prin care a trecut) ii sunt straine. De la cele cu specific turcesc, trecand prin cele arabesti sau sarbesti si ajungand la cele tipic romanesti, unde lautarii se-ntrec in "Radu, mamii, Radule…", a servit cam tot ce-i putea oferi piata de profil. In afara turcescului raki, Tamaioasa romaneasca domina detasat topul.