Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe la inceputul anului 1912, nu fara un dram de inocenta, corespondentii ieseni ai ziarelor din Capitala trimiteau stiri halucinante cum ca, la un secol distanta de la rapirea Basarabiei de catre rusi (prin tratatul cu turcii, semnat la Hanul lui Manuc, la 16 mai 1812), tarul avea sa acorde privilegii romanilor de dincolo de Prut. Se zvonea ca li se vor face scoli in limba romana, ca li se vor tipari carti in limba mamei lor (si nu a Mamii Rusia, cea care-i strangea la pieptu-i larg mai-mai sa-i sufoce... de-atata drag!), ca li se va permite sa-si tina din nou slujbele in biserica in limba romana si ca li se va publica o noua biblie romaneasca (dupa ce prima biblie ruseasca fusese tiparita la Chisinau in 1819, iar de atunci nici una in limba romana n-a ajuns in tiparnite). Mai mult, chiar, se spunea ca basarabenii vor putea imbratisa, in scrierile lor, alfabetul latin - ca fratii romani de peste Prut!
Dar zvonurile acestea n-au trait decat vreo doua saptamani, pana cand adevarul (crunt) avea sa iasa la iveala. Nici vorba de privilegii pentru romanii basarabeni! In schimb, Petersburgul si "tarul tuturor Rusiilor" se concentrau (cinic!) sa dea basarabenilor o mare sarbatoare populara: aniversarea centenarului rapirii lor de la sanul patriei-mama.
Stirea aniversarii centenarului avea sa starneasca rumoare si indignare la Bucuresti. Ceea ce pentru rusi era prilej de sarbatoare, pentru romani era motiv de doliu national. Daca la Chisinau, Reni, Ismail si-n toate orasele mai rasarite ale Basarabiei rusii aveau sa pavoazeze cladiri administrative, piete, strazi intregi, Iasiul si Bucurestiul anuntau ca pe 16 mai vor aseza steagul in berna. Pana si planuita inaugurare a statuii lui Alexandru Ioan Cuza, la Iasi, pentru 6 mai, a fost amanata (pentru 26 mai), pentru ca nu cumva lumina acelui eveniment sa cada, ca o coada de cometa, si asupra zilei de 16.
Pozitia Romaniei cu privire la comemorarea raptului Basarabiei este comentata si in presa occidentala. Prezenta contelui austriac Berchtold la Bucuresti, vizita pe care acesta o face regelui la Sinaia, discursul lui Berchtold cu privire la situatia din Balcani sunt, intr-o pagina din ziarul parizian "Le Temps", puse in relatie si cu durerea pe care poporul roman o simte cand priveste neputincios cum peste Prut rusii jubileaza, aniversand un act nedrept.
Ripostele romanesti nu sunt insa prea puternice. De fapt, ce-am fi putut cu adevarat face? Liga culturala organizeaza, la Iasi si Bucuresti simpozioane si marsuri. Se publica, pe spezele ligii, o istorie a basarabenilor scrisa de Nicolae Iorga si se face o lista de subscriptie pentru a construi, la Iasi, un camin pentru studentii basarabeni. In plina isterie anti-ruseasca, la un moment dat se interzice o excursie a elevilor galateni la Odessa, considerandu-se ca e ofensator sa calatoresti dincolo intre granitele Imperiului Tarist tocmai in acele zile fierbinti. Pe 16 mai, are loc un Te Deum, la care participa familia princiara si o mare de oameni. Si... cam atat! Nici macar regele Carol I n-a fost de fata la slujba de la catedrala mitropolitana, caci tocmai isi facea traditionala calatorie pe Dunare. O intamplare care a intrat deja in anecdotic este urmatoarea: trecand prin dreptul orasului Reni si vazandu-l pavoazat de sarbatoare, regele ar fi exclamat ca, uite, administratia ruseasca stie ca el tocmai trece pe acolo si a impodobit orasul in cinstea lui. Grigore Antipa, care il insotea pe rege, i-ar fi relatat acestuia adevarul: ca de fapt rusii sarbatoreau centenarul unei mari nedreptati facute romanilor. Carol ar fi pastrat multa vreme tacere... Dupa care zice-se ca relatiile lui cu tarul s-ar fi racit... pana in toamna, cand, trimitandu-i tarul bastonul de feldmaresal al Rusiei, il accepta si relatiile diplomatice se detensioneaza. Se apropia cel de al doilea mare razboi din Balcani si, si unii si ceilalti, aveau nevoie de aliati.
O telegrama trimisa Dumei rusesti
Pe 16 mai 1912, din initiativa dlui avocat Take Policrat, s-a trimis urmatoarea telegrama, presedintelui Dumei Rusesti, la Petersburg: "Cu prilejul centenarului pierderii Basarabiei, Romania, care acum un veac a indurat aceasta pierdere, fara stirea si voia sa, ridica din nou eterna si istorica sa protestare contra nedreptatii politice, care desparte fiii aceluiasi popor, aceleiasi natiuni, in interesul politic al celui mai puternic. Poporul rus si poporul roman legati prin aceeasi religiune, nu vor putea consacra niciodata aceasta politica, ce-i face sa-si piarda increderea, simpatia si solidaritatea mutuala, pentru acelasi ideal: DREPTATEA, UMANITATEA si CREDINTA intre popoare. In Europa orientala, rusii si romanii au acelasi mare rol: raspandirea civilizatiunii si pastrarea libertatii popoarelor pentru a se bucura cu totii de aceste binefaceri. Increzatori in simtamintele de dreptate si de onoare a celei a treia Dume rusesti, speram ca Rusia Noua nu va face o sarbatoare din doliul unei natiuni vecina si amica. In contra oricarui sovinism, amintirile din 1877 nu pot fi uitate. Este o datorie de onoare a Dumei a treia de a pronunta cuvantul de dreptate, de prietenie si de fraternitate intre popoarele noastre. In acest mare moment istoric, nu uitati ca o natiune intreaga de 14 milioane suflete asteapta cuvantul vostru ultim pentru a sti daca viitorul ne pastreaza prietenia si increderea vaostra."
Expozitia basarabeana
Liga Culturala deschidea la Bucuresti, in mai 1912, o expozitie comemorativa basarabeana., vernisata de arhimandritul Iulius Scriban. Vizitatorii au putut vedea "diferite carti, documente, stampe, tesaturi, vederi admirabile de peste Prut, acte vechi, intreaga icoana in fine a vietii economico-sociale din Basarabia". Au fost expuse "harti basarabene din diferit epoci luate din bogata colectiune a lui G. Sion, stampe de Rafet, actele mosnenilor romani din tinutul Hotinului, prin care acestia cereau tarului sa le inapoieze pamanturile luate de turci (...), scrisoarea mitropolitului Sofronie Miclescu catre tarul Rusiei, biblia din anul 1819 - cea dintai biblie tiparita pentru moldovenii rusi, imediat dupa anexarea Basarabiei, scrisa in ruseste. Operele lui Donici, cu traducerile lui din Puskin si Antioh Cantemir, scrierile lui Alecu Russo, Hasdeu si Al. Sturdza, un document basarabean al voievodului Alexandru cel Bun din 1436, un document din veacul al XVI-lea asupra Hotinului, proclamatia Rusiei catre romani dupa anexare, cum si o statistica din care se vede ca la anul 1896 din 3106 recruti basarabeni numai 181 erau stiutori de slova, ceea ce dovedeste propasira culturala a Basarabiei in cei 100 de ani de cand se afla sub jugul tarist".
Citește pe Antena3.ro
