Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
VISUL SĂRACULUI DE A FI PROPRIETAR, FRÎNT DE NORMELE DE CREDITARE
Numai în Bucureşti sînt 13.000 de chiriaşi la stat. Cei mai mulţi au venituri reduse sau trăiesc din pensie. Speranţa lor că vor putea vreodată să-şi cumpere o casă este anulată drastic de noul sistem de creditare ce intră în vigoare la 6 octombrie. Băncile sînt obligate să-i refuze pe cei ştampilaţi de sărăcie. În lipsa acestor bani, sute de mii de oameni au învăţat să trăiască cu grija locuinţei de a doua zi.
Numai în Bucureşti sînt aproape 13.000 de chiriaşi la stat. Unii au aşteptat ani de zile pentru a primi o locuinţă socială, pentru care chiria este doar de cîteva sute de mii de lei, alţii au tras oareşce sfori şi cererea a fost de-ndată aprobată de fostele ICRAL-uri. Vreme bună şi-au dus traiul în casele naţionalizate, pînă ce legea le-a permis să le cumpere la preţuri derizorii. Dintre aceştia au rămas sărăntocii, care acum trăiesc zi de zi cu teama evacuării.
Sînt de peste tot. Traiul greu sau cine ştie ce gînd de mărire
i-a determinat să-şi ia tăşculuţa în spate şi să pornească spre nicăieri. Şi
care ar fi un loc mai acatări decît buricul tîrgului, capitala, unde şi “ăl mai
bogat, dar şi ăl mai necăjit trăiesc fără să se calce pe bătături”, după cum
credea Mariana Dabija. În Ieşii lui Creangă, femeia nu prea a avut sorţi de izbîndă
la vreun trai mai de Doamne ajută, mai ales că bărbată-su o mai mîngîia cu bîta
pe spinare, iar copilul dacă punea în gură vreun crod de pîine pe-o zi întreagă.
Aşa că în urmă cu mai bine de 30 de ani a călcat pentru prima dată pragul
Bucureştiului. După ce ani la rîndul a lucrat în filatură, tanti Mariana a ajuns să care, cot la cot cu bărbaţii,
molozul şi cărămizile de pe şantiere. Bogăţia la care visase avea tot chipul
schilod şi mirosul rînced al sărăciei. Multă vreme a stat cu chirie pe la
particulari. Ce lua pe mere dădea pe pere. Femeia nu ştie carte, iar scrisul îi
foloseşte cît să facă două semne drept iscălitură pe vreo foaie de hîrtie. Cu
toate astea, primul gînd ce i-a venit în minte atunci cînd simţea că doar ştreangul
îi este alinarea a fost să meargă la primărie şi să ceară ajutor.
TEAMA DE EVACUARE. Aşa
a reuşit să intre în posesia unui apartament curat, cu două camere, în care să îşi
poată trăi bătrîneţea. În anul 2000, după 68 de ani de chin, “de la domnu’ Lis”.
Tanti Mariana plăteşte pe fiecare lună 1.170.000 de lei vechi. “Puţin măicuţă,
faţă de ce am auzit io că plăteşte lumea, şi 10 milioane”, spune cu patos
chiriaşa. “În aceleaşi condiţii, pe piaţa neagră, chiria poate fi şi de 11-12
ori mai mare”, spune Rodica Radu, şef serviciu în cadrul AFI. Tanti Mariana însă
tot mai este cîteodată bîntuită de griji: “dacă voi fi dată afară?” Din vorbele
Rodicăi Radu aflăm însă că, “dacă oamenii sînt buni platnici şi se încadrează în
plafonul maxim de 4.360.000 de lei pe cap de locuitor, nu au de ce să fie
evacuaţi”.
VIS DE PROPRIETAR. Ziua vizitei noastre a
coincis cu momentul în care reprezentanţii AFI s-au întîlnit cu chiriaşii
pentru a arunca o privire în casele date de stat. Flori pe masă, jucăriile
copilului aranjate ca la expoziţie, mileul apretat, bibelourile şterse de praf,
totul pus la locul lui pentru a lua ochii autorităţilor. Tanţa Stan a întîrziat
la serviciu. Sprijinindu-se de tocul uşii aşteaptă nerăbdătoare verdictul: vor
putea să cumpere vreodată locuinţele? S-a întrebat ea de multe ori oare cum o
fi să fii “propritar”, dar nici acum, la 50 de ani, răspunsul nu a sosit. Într-o
dimineaţă, după ani petrecuţi în acea casă, a fost anunţată ca va trebui să o
elibereze. “Stăteam într-un imobil naţionalizat. A trebuit într-o clipă să ne
strîngem tot calabalîcul şi să ne mutăm. Noaptea aveam coşmaruri. Auzisem că nu
or să ne dea casa, aşa că atunci cînd am aflat vestea că ne mutăm, nu mă mai gîndeam
nici la condiţii, la nimic, numai să nu fiu nevoită să stau în stradă”, povesteşte
femeia. În cele trei camere pe care le are s-au înghesuit două familii. 6
persoane. Tanti Tanţa nu cîştigă mai
mult de 5 milioane. Cu toate astea, i-ar da inima brînci să cumpere
apartamentul, mai cu seamă că, aşa cum spune Rodica Radu, “casele cumpărate de
la stat se vînd cu mult mai puţin decît dacă ai cumpăra de la proprietari. Preţurile
pleacă de la valoarea de inventar şi sînt indexate periodic, în funcţie de rata
inflaţiei, dar totuşi sînt mult mai mici decît nivelul pieţei. Deocamdată nu se
ştie dacă locuinţele de timp social vor fi date spre vînzare chiriaşilor”.
PILELE SĂRĂCIEI. Asemenea ei, conform statisticilor furnizate de AFI, în
Bucureşti sînt 12.630 de oameni. O parte dintre aceştia încă mai sînt chiriaşii
caselor naţionalizate. Turbatu Maria este printre puţinii care nu au reuşit să îşi
cumpere casa de la stat. Acum 24 de ani a urcat cu sfială scara întunecoasă
pentru prima dată. Se săturase de subsolul acela cu aerul de cărbune, de senzaţia
de asfixiere pe care o avea de fiecare dată cînd pătrundea în cămăruţa aceea de
sub pămînt. Subsolul Institutului de Construcţii unde lucra de mai bine de trei
ani de zile. Acolo îşi făcea munca de fochist, tot acolo, noaptea, punea capul
pe pernă, mulţumită că nu cerul îi este acoperişul de deasupra capului. Timpul
a trecut, iar femeii nu-i mai pria viaţa îmbîcsită pe care o ducea. Din cînd în
cînd îi mai dădea cîte un brînci soţului său, doar-doar va “trage şi el sforile
ca mai toţi colegii lui şi va obţine o locuinţă de la ICRAL”, povesteşte tanti
Maria. “Pînă la urmă m-am dus io la maestrul Vasile, şeful lu’ bărbată-miu, şi i-am spus situaţia în care trăiam. Omul, blînd
şi bun. M-a pus să fac o cerere şi în cîteva luni am fost înştiinţaţi că vom
locui în altă casă. Atunci şi-a spus femeia pentru prima oară că zilele-i vor
fi mai blînde, că Dumnezeu nu-i lasă de izbelişte, că le va fi mai bine.
ÎN STRADĂ. “Cînd
am intrat în casa asta dată de la stat, am rămas înţepenită în uşă.
Peste tot numai moloz. Şi pereţii murdari”, povesteşte tanti Maria. Dar la 36
de ani femeia nu simţea oboseala şi greul muncii. Şi-a pus salopeta de lucru pe
ea şi braţele călite de la atîta băgat în foc nu au mai avut linişte. “Chiar şi
aşa răpciugoasă, locuinţa asta a fost mană cerească”, spune chiriaşa. Acum,
cele două camere mai că se prăbuşesc peste ea şi soţul ei. Pereţii înalţi,
asemenea celor din casele boiereşti, sînt cojiţi pînă la tencuială. Mizeria şi
sărăcia s-au cuibărit în patul prăpădit din colţul camerei, în şifonierul cu
ornamentele căzute, în masa din fiecare amiază compusă din puţină ciorbă de
legume şi mîncare de cartofi. “Am 60 de ani şi încă mai muncesc şi io ca femeie
de serviciu la Institut. Pe 4 milioane. Bărbatu-meu e bolnav cu ficatu’. Ne
descurcăm tare greu”, spune femeia. Chiria de 400.000 de lei pe care o plăteşte
pe lună îi pare cîteodată şi ea prea mare. Tanti Maria îşi frecţionează
piciorul beteag. Tace. Dar lacrimile şiroaie ce-i scaldă faţa istorisesc o viaţă
plină de chin. Şi chiar aşa, fără medicamente, fără căldură sau apă caldă, doar
cu un televizor şi o maşină de încălzit casa cu butelie, tanti Maria tot şi-ar
zice că e bine, că alţii o duc şi mai greu. Scrisoarea ce a găsit-o azi în uşă i-a luat însă
şi bruma de încredere pe care o mai avea. “Contractul a fost reziliat. Cică ar
trebui să părăsim casa”, spune femeia abia răsuflînd. În blocul 12 de pe
Lipscani, în care locuieşte femeia, doar ea ce a mai rămas chiriaşă. Restul a
pus ban la ban şi a reuşit să cumpere apartamentele. Vecinul nostru şi-a cumpărat-o
cam cu 40, 50 de milioane acu’ puţini ani. Dacă ar vinde-o, ar lua sute de mii
de euro. Camerele sînt atît de înalte că dintr-una şi-au făcut două, ca o casă
cu etaj”, povesteşte tanti Maria.
Citește pe Antena3.ro
OAMENI-CIFRE. Potrivit
datelor ultimului recensămînt, în România, 179.116 case sînt ocupate de chiriaşi
la stat, în timp ce 114.743 de locuinţe sînt închiriate de particulari. În
lipsa banilor necesari cumpărării propriei case, sute de mii de oameni au învăţat
să trăiască cu grija locuinţei de a doua zi. Îşi pun banii deoparte pentru
chirie şi, aşa cum povestea tanti Mariana, chiar de “aş mînca o lună de zile
numai cartofi, nu aş intra în banii de chirie, că Doamne fereşte să nu plătesc
la timp, mă azvîrlă ăştia în stradă”.
Condiţii
În blocul P22 din ansamblul Petre Ispirescu sînt peste 550 de locatari. Conform Legii 114/10/1996, art.42, “au acces la locuinţa socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar, realizat în ultimele 12 luni, cu cel puţin 20% sub nivelul venitului net lunar pe membru de familie sau, după caz, pe persoană, stabilit conform prevederilor art.8, alin.2”. Conducerea AFI ne-a declarat că nu deţine date legate de numărul caselor naţionalizate şi al celor sociale.
Pe ultima sută
O dată cu noul sistem de creditare ce intră în vigoare la data de 6 octombrie, şansele de a-ţi cumpăra o locuinţă devin din ce în ce mai mici. Principala problemă este că banca va calcula veniturile după Fişele Fiscale depuse la Fisc anul trecut, pe care le va majora doar cu 20%. La determinarea gradului de îndatorare vor fi luate în considerare riscul valutar, riscul de rată a dobînzii, precum şi posibilitatea de majorare a costului creditului provenind din comisioane şi alte cheltuieli. (Daniela Ivan)
